Ecumenismul Parintelui Teofil Paraianu

[andrei_im]

ce ingamfare fratilor?? pentru marele dar pe care l-am primit de la Hristos, nici macar atat nu putem face - sa-l aparam? pana la cel mai "mic" pacat care se salasluieste in cel mai ascuns ungher al sufletului, suntem nevrednici de acest dar, DARUL DREPTEI CREDINTE. Noi indraznim sa rostim cu buze intinate rugaciuni ingeresti, pe care ingerii le rostesc cu cutremur in Imparatia Cerurilor. Cum sa te cutremure (cu folos) toate acestea cand tu le poti supune (CU CE AUTORITATE?), celui mai josnic relativism? Dreapta credinta nu este o inventie omeneasca, este o conlucrare ideala intre Harul lui Dumnezeu si voia libera a omului.
Si in toata aceasta nevrednicie de care nu ne dam seama, atunci cand suntem pusi in fata acestor situatii, de a raspunde unor subtile lovituri, noi nici macar atat nu facem - sa spunem un NU! raspicat. Voia nu ne-o indreptam spre bine, viata nu ne-o schimbam, de sfintit nu ne sfintim, si nici macar cand ni se cere - sa-mi fie iertat - sa facem o treaba de sluga netrebnica, sa dam un simplu raspuns la aceste provocari, nici macar aici nu facem nimic. ba dimpotriva - spunem ca ar fi o exagerare, o ingamfare, sa vorbim despre dreapta credinta. ca si cum casa plina de bogatii ar avea poarta descuiata, ferestrele deschise si nici macar cainii de la intrare nu mai latra, ci ii lasa pe hoti sa intre nestingheriti.
cum sa te mandresti cu ceva ce ti-a fost daruit, cu ceva de care nu esti vrednic? nici macar nu ajunge sa incapa o farama din acest Adevar in suflet, si deja vorbesti despre ingamfare, de parca ar fi un subiect demult incheiat, la care te raportezi sporadic, pe care il joci pe degete.
Dumnezeu sa ne ajute!