Citat:
În prealabil postat de Eutifievv_emi
Daca intr/adevar crucea este un obiect sfant, care detine puteri supranaturale si arma de care se teme satana cel mai mult, atunci de ce ratacitii aia care s/au lasat de vechiul obicei, nu au pierit ? Eu stiu una si buna, daca un lucru este dfant si sacru, cine se atinge numai cu gandul sa-i faca rau, va sfarsi intr/un mod groaznic, ca urmare a rautatii lui.
Dar cum se face ca atatia oameni si-au ars icoanele si crucile si acum dupa zeci de ani o duc bine si nu li s-aintamplat nimic?
Domnilor, ma repet, mie nu imi place sa inghit fara sa mestec!
Va rog, expuneti/va opinia si lamuriti treaba aceasta!
|
Personal, am cunoscut (din vedere numai) intamplator, pe cineva despre care mi s-a spus ca ar fi ars o icoana (care fusese sfintita la biserica, de catre preot crestin-ortodox, apoi tinuta in casa, pe perete) si care ulterior, drept consecintza si pedeapsa divina, a orbit si innebunit - de ajunsese sa umble aiurea, pe strazi, vorbind singur si orbecaind cu un batz pe post de baston, imbracat urat si jerpelit, ponosit, nespalat etc si respins (alungat, gonit - uneori 'in suturi', cu niscaiva lovituri) de toata lumea, de familie, sora, nepoti s.a.m.d... abia de ii arunca cineva din familie ceva de mancare (resturi, probabil), acolo, mai mult in scarba decat din bunavointza (oh, si bineintzeles, 'asezonata' cu multe injuraturi si dracuielile 'de rigoare')... Era bunicul uneia dintre colegele de joaca/scoala din copilarie. Era deja in varsta, un batran hodorog, atunci cand l-am vazut (acum multi ani, oricum, nu mai stiu nimic intre timp, probabil ca a si murit, dar sa speram ca s-a cait inainte de moarte etc).