Alimentatia, sufletul si trupul omului

[anna21]

În prealabil postat de Jane Says

Eu am observat ca in anii cand nu tineam post (si nimeni din familie de altfel), ma napusteam asupra mancarurilor de Sarbatori (care se pregateau in casa, si inca din belsug chiar daca nu ne era prea clar ce sarbatoream concret) cu mult mai multa "salbaticie", de zaceam pe urma cateva zile toti sa ne refacem.

De cand am inteles un pic mai mult ideea de post si de praznic insa, am ajuns chiar sa simt uneori, la sfarsitul postului, dupa ce am pus in gura primul ou umplut, ceva ca o pierdere inexplicabila. Am ajuns la concluzia ca bucuria Sarbatorii nu consta in "dezlegarea" la dulce, ci e ceva de alta natura, ceva ce nu pot explica, dar ca nu are legatura cu mancarea. Nu e vorba ca de dulcele ar fi pacatos sau nu, ca din cate am citit nu se mai pune asa problema in privinta alimentelor. Cu toate astea, cand primesc dezlegarea dupa un post lung, parca nu mai am entuziasmul la halit pe care-l aveam pe vremuri, ci simt acea pierdere inefabila, putin dulceaga, poate faptul ca pana ieri faceam ceva pentru Dumnezeu iar astazi nu mai fac; si nici nu pun asta pe seama metabolismului schimbat sau mai stiu eu ce.

Si din ce am vazut prin casele oamenilor, mai mult mananca si se simt rai cei care nu au tinut post, pentru ca postul te invata si o oarecare cumpatare, ori cumpatarea nu e o "virtute" care tine numai 6 saptamani, nemaifiind necesara in clipa Sarbatorii.

Exista o "tiranie" a poftei pe care nu o constientizezi pana nu tii post..
Am observat si eu lucruri ciudate.. ca nu-ti este foame mult timp dupa impartasanie (nu stiu daca se intampla si altora). Pe mine ma uimesc si ma entuziasmeaza aceste lucruri.. ma gandesc ca da, nu cu paine traieste omul :).

[caliyo]

În prealabil postat de Jane Says

Si din ce am vazut prin casele oamenilor, mai mult mananca si se simt rai cei care nu au tinut post, pentru ca postul te invata si o oarecare cumpatare, ori cumpatarea nu e o "virtute" care tine numai 6 saptamani, nemaifiind necesara in clipa Sarbatorii.

Si eu gandesc la fel.

[sophia]

@AndruscaCIM

Ba este asa, te poti ingrasa la stres si te poti ingrasa si fara sa mananci (e vorba de metabolism).
La stres organismul acumuleaza din cauza unui dezechilibru de hormoni si substante, grasimi, mai ales in zona abdominala.

"Uite explicatia:
1. Oboseala, insomnia

'Atunci cand nu te odihnesti indeajuns, corpul este supus stresului, care, la nivel biochimic, inlesneste depozitarea grasimilor', explica autoarea.
Tendinta insomniacului este de a mai ciuguli cate ceva, crezand ca asta il ajuta sa adoarma mai usor. Nu este asa - gustarile nocturne nu fac decat sa-ti ingreuneze somnul si sa adauge cateva sute de calorii celor adunate deja peste zi. Ideal este sa dormi opt ore pe noapte.

2. Stresul

Acesta 'incetineste metabolismul si elimina anumiti hormoni (cortizol, leptina) care aduc un surplus de grasime, mai ales in zona abdominala'.
Dr. Susan Bowerman, reprezentant al Centrului de Nutritie UCLA, considera ca cei care mananca pe fond de stres aleg mai ales alimente bogate in carbohidrati. Acestea au un efect de 'calmare a foamei' mult mai rapid, datorita nivelului crescut de serotonina pe care il declanseaza.
Multi dau navala in alimente bogate in amidon, crezand ca asta ii face sa se simta mai bine. Solutia propusa atat de Bowerman, cat si de May, este sportul sau relaxarea cu ajutorul unor tehnici speciale, ambele avand atat efectul anti-stres, cat si pe cel al arderii de calorii."

http://www.newz.ro/stire/71766/te-ai...ai-gandit.html

http://stress.about.com/od/stresshea...weightgain.htm

[windorin]

În prealabil postat de anna21

Exista o "tiranie" a poftei pe care nu o constientizezi pana nu tii post..

Am simtit si eu asta, de dimineata.

Dupa ce am mancat acasa, urma sa mai gust ceva si la serviciu, pe drum a aparut pofta... pateul cu ciuperci de la patiseria din statia de tramvai. Abia am putut sa nu imi iau, mai ales ca a si intarziat mult tramvaiul. De data asta am reusit, ieri insa... nu. :)

Nu mancam multe de foame, ci doar de pofta.
Este nevoie sa discernem bine intre foame si pofta.

[Adriana-Simona]

Chestia cu postul e mai complexa.
In primul rand fiecare are masura lui. Unii pot sa tina post doar de carne, altii de toate alimentele de origine animala, altii post aspru. Un parinte din Athos ne-a zis mai de mult ca postul trebuie sa-l incepem treptat, si apoi sa vedem unde ne e masura.
Adica prima oara cand postesti sa tii numai de carne, apoi daca il treci cu bine, mergi mai departe la cel de branza, carne, oua, lapte etc... si vezi cat de multi poti.
Trebuie sa existe cumpatare si cu ajunarea!
Tot el ne atragea atentia ca decat sa mancam pateuri vegetale, salam vegetal si alte chimicale si e-uri de post care fac rau corpului, mai bine tinem doar postul de carne si atat.
Acum ca sa nu se simtim apatici si lipsiti de energie trebuie sa mancam sanatos, si cat mai natural. Acusi vin urziciile care au fier si ne rezolva anemia :)
Asta legat de mancare.
Dar conteaza mult si atitudinea. De ce postesti? Ca asa fac colegii de serviciu, ca asa zice parintele, ca vrei sa te dai mare sfant(a), ca ti frica ca te bate Dumnezeu sau... sau ca iti doresti sa iti schimbi viata in bine?
Cei ce o fac doar de imagine (slava de sine) sau frica sunt aspru ispititi de draci, si pana la urma cedeaza, sau raman frustrati privind cu jind la cei ce isi traiesc viata.

Sa nu uitam ca postul nu e doar manacare, ci mai ales exercitiu pentru renuntarea la egoism. Iar asta implica multe, de la modul in care gandim, la locurile unde mergem si tot ce facem. Geaba postim de mancare daca ne uitam la televizor la telenovele sau filme cu batai....

Daca nu miscam ceva in inima, asa incat ea sa se aplece catre dragoste, zadarnice sunt toate.

[florin1966]

În prealabil postat de Adriana-Simona

Chestia cu postul e mai complexa.
In primul rand fiecare are masura lui. Unii pot sa tina post doar de carne, altii de toate alimentele de origine animala, altii post aspru. Un parinte din Athos ne-a zis mai de mult ca postul trebuie sa-l incepem treptat, si apoi sa vedem unde ne e masura.
Adica prima oara cand postesti sa tii numai de carne, apoi daca il treci cu bine, mergi mai departe la cel de branza, carne, oua, lapte etc... si vezi cat de multi poti.
Trebuie sa existe cumpatare si cu ajunarea!
Tot el ne atragea atentia ca decat sa mancam pateuri vegetale, salam vegetal si alte chimicale si e-uri de post care fac rau corpului, mai bine tinem doar postul de carne si atat.
Acum ca sa nu se simtim apatici si lipsiti de energie trebuie sa mancam sanatos, si cat mai natural. Acusi vin urziciile care au fier si ne rezolva anemia :)
Asta legat de mancare.
Dar conteaza mult si atitudinea. De ce postesti? Ca asa fac colegii de serviciu, ca asa zice parintele, ca vrei sa te dai mare sfant(a), ca ti frica ca te bate Dumnezeu sau... sau ca iti doresti sa iti schimbi viata in bine?
Cei ce o fac doar de imagine (slava de sine) sau frica sunt aspru ispititi de draci, si pana la urma cedeaza, sau raman frustrati privind cu jind la cei ce isi traiesc viata.

Sa nu uitam ca postul nu e doar manacare, ci mai ales exercitiu pentru renuntarea la egoism. Iar asta implica multe, de la modul in care gandim, la locurile unde mergem si tot ce facem. Geaba postim de mancare daca ne uitam la televizor la telenovele sau filme cu batai....

Daca nu miscam ceva in inima, asa incat ea sa se aplece catre dragoste, zadarnice sunt toate.

"cand postiti nu fiti ca fatarnicii care-si smolesc fetele sa se arate oamenilor ci fiti veseli spalativa fetele voastre caci tatal cel ce este in ascuns cunoaste faptele cele aSCUNSE"ne indeamna HRIATOS.postul trebuie sa fie facut cu smerenie si sa urmareasca inaltarea sufletului .sf vasile cel mare zice ca postul slabeste trupul dar intareste sufletul .daca tinem post pentru a slabi nu se mai cheama post ci dieta si nu are ca urmare mantuirea . pentru apostim trebuie so facem cu scop religios si impletit cu rugaciune si un exercitiu de ponderare a poftelor si impulsurilor.atunci veti observa ca suntetm mai calmi si mai linistiti trupeste si spiritual mai impacati cu noi Acum trebuie sa experimentam trairea sufleteasca

[costel]

In zadar tine post omul, daca nu vorbeste cu Dumnezeu. Iar daca ajunge sa vorbeasca cu El, incepe sa i se daruiasca. La inceput printr-o mai deasa vorbire, apoi prin mai multe ganduri indreptate catre El, apoi o faptuire dupa voia Sa, ... si uita asa poate ajunge sa se plimbe omul prin lume, asa cum era Moise dupa ce a coborat de pe muntele Sinai - cu o fata ce iradia lumina. Dar ce sa facem, noi ramanem la poalele muntelui si ne ocupam de "turnarea vitelului de aur", de saturarea pantecelui.

[glykys]

În prealabil postat de windorin

Am simtit si eu asta, de dimineata.

Dupa ce am mancat acasa, urma sa mai gust ceva si la serviciu, pe drum a aparut pofta... pateul cu ciuperci de la patiseria din statia de tramvai. Abia am putut sa nu imi iau, mai ales ca a si intarziat mult tramvaiul. De data asta am reusit, ieri insa... nu. :)

Nu mancam multe de foame, ci doar de pofta.
Este nevoie sa discernem bine intre foame si pofta.

Windorin, de asta sufar si eu, de pofta... cat timp stau si astept troleul, imi fac cu ochiul tot felul de tentatii din astea dulci, pateuri, covrigi cu stafide... Dar stii cum te lecuiesti? Cumperi frumos pateul cu ciuperci si il dai de pomana! O sa simti o satisfactie mai mare decat daca l-ai fi mancat tu!

[heaven]

Eu cred ca o alimentatie sanatoasa si un stil de viata sanatos implicit (si cu putin sport,nopti dormite etc) ar trebui sa devina un mod permanent de a trai.
Suntem formati din trup,minte si suflet,iar cele trei componente se influenteaza una pe cealalta.
Trupul este templul sufletului,deci,trebuie ingrijit ca atare.
Deci,asa dupa cum spunea cineva,trebuie sa cautam sa vedem unde ne sunt limitele,care dealtfel se pot depasi treptat,in timp si sa adoptam nu doar in timpul postului acest stil,ci si in afara lui.

[windorin]

În prealabil postat de glykys

Windorin, de asta sufar si eu, de pofta... cat timp stau si astept troleul, imi fac cu ochiul tot felul de tentatii din astea dulci, pateuri, covrigi cu stafide. Dar stii cum te lecuiesti? Cumperi frumos pateul cu ciuperci si il dai de pomana! O sa simti o satisfactie mai mare decat daca l-ai fi mancat tu!

Tare imi e ca daca imi cumpar acel "pateu cu ciuperci"... nu mai ajung sa il dau de pomana.
Asa ca... lupta mea e sa nu il iau. :)

Sunt surprins de cata pofta am in mine, oricat post as tine. Cand imi vine un miros bun, gata pofta. Esential este insa (pentru moment) nu a ajunge lipsiti de pofte, ci a lupta cu ele, iar Domnul vazand lupta noastra, ne va da si alte bucurii duhovnicesti, precum linistirea poftei si intoarcerea ei spre cele mai bune si mai duhovnicesti.