Multa vorbire in disputele dogmatice - Cuviosul Paisie Aghioritul

[iustin10]

Am vazut ca sfintii la care se tot face trimitere erau preocupati in primul rand de mantuirea lor,si fata de ceilalti ,erau plini de dragoste.
Atunci cand era cazul,au stiut sa apere si dreapta credinta Ortodoxa.
Dar nu la multi a fost nevoie de asta.
In schimb de smerenie,de infranare,de asceza,de rugaciune pentru sine si pt lume,si de dragostea fara opreslisti ,de nebunia penru Hristos,toti sfintii s-au umplut.
Aceasta stare de sfintenie a unui om,se vede intradevar aproape fara cuvinte,sau din cuvintele lor pline de modestie,de dreapta cumpatare de har.Si ar fi suficienta sa intoarca cele mai invartosate inimi.

Cred ca Ortodoxia nu trebuie definita in contrast cu ceva,nu trebuie aparata,ci trebuyie traita si urmata. Nimeni nu poate vindeca pe altul,daca nu se curateste intai pe sine

[Marius22]

Viata Sfintilor Parinti, plina de Duh Sfant, dadea cuvintelor lor viata. Cuvintele lor aveau "putere multa" deoarece ele nu faceau decat sa talmaceasca realitati, experiente dumnezeiesti.

Cuvintele si dialogurile noastre teologice, nu se mai intemeiaza pe o experienta autentica, proprie. Este trist, dar se intampla ca de multe ori, sa ne folosim de cuvintele lor, doar ca de niste simple informatii.

De aceea, intelegerea Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti presupune mai intai de toate dobandirea Sfantului Duh, Duhul cunostintei si al intelegerii.

[anna21]

În prealabil postat de Marius22

Viata Sfintilor Parinti, plina de Duh Sfant, dadea cuvintelor lor viata. Cuvintele lor aveau "putere multa" deoarece ele nu faceau decat sa talmaceasca realitati, experiente dumnezeiesti.

Cuvintele si dialogurile noastre teologice, nu se mai intemeiaza pe o experienta autentica, proprie. Este trist, dar se intampla ca de multe ori, sa ne folosim de cuvintele lor, doar ca de niste simple informatii.

De aceea, intelegerea Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti presupune mai intai de toate dobandirea Sfantului Duh, Duhul cunostintei si al intelegerii.

subscriu.

”Rugaciunea, postul, privegherea si toate celelalte practici crestine, nu constituie scopul vietii noastre crestine. Desi este adevarat ca ele slujesc ca mijloace indispensabile in atingerea acestui tel, adevaratul scop al vietii crestine consta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu. Cat despre rugaciune, post, priveghere, pomeni si toate faptele bune savarsite de dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobandi Duhul Sfant. Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: "Cel ce nu aduna cu Mine risipeste" (Luca 11:23). Nu ca o fapta buna ar putea fi numita altfel decat agoniseala, caci chiar daca o fapta nu este facuta pentru Hristos, este totusi socotita buna. Scriptura spune: "In orice neam cel care se teme de Dumnezeu si face ce este drept este primit la El" (Fapte 10:35).” (Sf. Serafim de Sarov http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...rov-88449.html)
(linkurile din text nu-mi apartin.. asa l-am preluat din articol)

[anna21]

(da, stiu, adaug si eu la multa vorbire, dar nu sunt cuvintele mele)

“[COLOR=#ff0000]Da, fratii mei, prin faptele voastre alergati spre El; da, prieteni, treziti-va; da, nu va lasati intrecuti; da, nu vorbiti impotriva voastra inselandu-va pe voi insiva! Nu spuneti ca este cu neputinta sa primesti Duhul Sfant. Nu spuneti ca fara El este cu putinta sa fiti mantuiti. Nu spuneti ca poti sa Il ai fara sa stii...[/COLOR]” (Sf. Simeon Noul Teolog)

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...tia-mantuirii/