ce as putea sa fac...

[AlinB]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Si totusi nu e vorba mai mult de modalitatea in care s-au pierdut acei bani, decat de bani in sine?

Fata e suparata din mai multe motive, nu doar pentru ca a pierdut niste bani; e vorba de socul in sine, de minciuna din partea sotului, de iresponsabilitatea lui, de dualism, de lipsa de consideratie pentru omul care iti este alaturi, si alaturi de care normal ar fi sa construiesti ceva, nu sa furi de la el...Doamneeee!!

Bun, pe scurt, tu ai divorta?

[anaana71]

sotului tau ii pare rau? vrea sa se indrepte? ca unul sa se lase de alcool, trebuie mai intai sa recunoasca faptul ca e alcoolic si pe urma sa vrea sa se lase. din pacate il facem pe Dumnezeu raspunzator de esecurile noastre, cand facem pacate nu plangem pentru ele, cand suntem fericiti nu-L chemam pe Dumnezeu sa fie langa noi, dar cand dam de greu El este singurul vionavat si ne aducem aminte ca si asa ne iubeste si nu trebuia sa ne lasa sa pacatuim, dar uitam ca dam cu pietre in El in fiecare zi.
acum esti la pamant, nu-i usor sa treci peste ce a facut sotul tau. este bine ca realizezi ca are o problema. acum depinde de amandoi cat de mult doriti sa mai fiti impreuna, si cat de mult te iubeste sotul tau, ca doar iubirea dintre voi si cea fata de Dumnezeu va mai poate tine impreuna. si daca veti hotari sa va dati inca o sansa unul altuia, porniti pe calea care trebuie cu casatorie religioasa, cu un preot duhovnic, si rugaciune, atat cat puteti, ideea este sa vreti.
Dumnezeu sa va aiba in grija si sa va lumineze. Doamne ajuta!

[philalex]

ce nasol....patima jocurilor de noroc.....eu zic sa il lasi, ce vrei sa platesti tu mai tarziu?....daca e asa....lasa-l....

[anaana71]

În prealabil postat de philalex

ce nasol....patima jocurilor de noroc.....eu zic sa il lasi, ce vrei sa platesti tu mai tarziu?....daca e asa....lasa-l....

"Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine. El este cu stiinta lui Dumnezeu, ca tu să-l ajuti sau să te folosesti. Te folosesti, că poate are o putere de duh mai mare. Sau îl ajuti tu, în sensul de-al suporta. Este o mare greseală atunci când certăm pe unul sau pe altul! Il rabdă Dumnezeu si pe acela, si de aceea l-a pus în calea ta, ca să-l rabzi si tu si să te încununezi!"

parintele Arsenie Papacioc

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anaana71

"Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine. El este cu stiinta lui Dumnezeu, ca tu să-l ajuti sau să te folosesti. Te folosesti, că poate are o putere de duh mai mare. Sau îl ajuti tu, în sensul de-al suporta. Este o mare greseală atunci când certăm pe unul sau pe altul! Il rabdă Dumnezeu si pe acela, si de aceea l-a pus în calea ta, ca să-l rabzi si tu si să te încununezi!"

parintele Arsenie Papacioc

Daca celui de alaturi nu ii esti de folos...eu cred ca nu ai facut nimic in viata, si nici in casnicie...sotii daca nu au ajuns un trup, atunci trebuie sa incerce sa devina...nu sa se separe prapastia dintre ei, dar asta o fi parerea mea!

Cel care are discermanatul sanatos, trebuie sa faca ceva si pentru cel al caruia a fost afectat din diverse motive..altfel tot asa, a 2 a zi poate sotul moare in patima aia, si ce a facut sotul ala incununat pentru sufletul sotului, dar el personal, cu indrazneala si ferm pe pozitie...nu pe dupa dulap, dar cu credinta cica?

[anaana71]

acum citind atatea, inteleg altfel lucrurile, si nu imi pierd repede credinta in Dumnezeu. pana asa ajungi la masuri extreme trebuie sa fi sigura ca ai incercat totul. multi, printre care si eu, cand au dat de greu au zis ca nu-i ajuta Dumnezeu, doar atunci isi aduc aminte de El.
lipsa iubirii fata de Dumnezeu in familie duce la astfel de probleme.
dar ea inca isi iubeste sotul, ceea ce este foarte important, deci mai poate lupta.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anaana71

acum citind atatea, inteleg altfel lucrurile, si nu imi pierd repede credinta in Dumnezeu. pana asa ajungi la masuri extreme trebuie sa fi sigura ca ai incercat totul. multi, printre care si eu, cand au dat de greu au zis ca nu-i ajuta Dumnezeu, doar atunci isi aduc aminte de El.
lipsa iubirii fata de Dumnezeu in familie duce la astfel de probleme.
dar ea inca isi iubeste sotul, ceea ce este foarte important, deci mai poate lupta.

Pai oricum nu cred ca a incerca totul...inseamna a-ti pierde credinta in Dumnezeu, ba dimpotriva numai asa.

[costel]

În prealabil postat de anaana71

dar ea inca isi iubeste sotul, ceea ce este foarte important, deci mai poate lupta.

Asa este Ana, iubirea nu inseamna orbire, adica sa inchid ochii sau sa nu vad ca face ceva nepotrivit. Nu poti iubi un om mort, iar daca persoana respectiva nu se va opri din ceea ce face, va avea toate sansele sa ajunga un mort.

Iubirea ne face sa fim un trup. Atat timp cat cel cu care traiesc face lucruri nefiresti, e ceva asemanator cu a acepta sa-mi port bratul rupt. Cu un brat rupt nu mai poti face nimic, doar suferi. Asa si in cazul de fata, dupa cum alergi imediat sa-ti vindeci bratul, la fel trebuie sa faci tot ce-ti este cu putinta sa-ti vindeci sotul.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de AlinB

Bun, pe scurt, tu ai divorta?

Alin, cand se intampla asemenea lucruri...o fi fiind de vina si ea ca s-a purtat de parca o asemenea patima se poate vindeca de pe o zi pe alta, si asta l-a si incurajat poate pe sot...dar eu as ramane socata sa aflu asa ceva, de prima oara...iar a 2 a nu mai spun!

Da, as lua absolut toate aspectele in considerare; m-as si ruga, as da si pomelnice, as avea credinta si optimism...dar m-as gandi si la suma cheltuita aiurea, la minciuna, la dispretul lui fata de mine, la viitorul cu un asemenea om, la ce s-ar putea ajunge, la faptul ca ar fi atat de iresponsabil...deci nu mi-as gasi pretexte si frici, ci as semana frica si teroare...de nu ar mai cheltui dupa nici un sfant fara sa ma consulte in toate!!!

De divortat pe loc nu stiu, dar cu siguranta...nu as mai putea scoate un cuvant( nici piuit si nici urlat) si as iesi pe usa, si nu m-as mai intoarce decat daca ar veni in genunchi...si spunand ca a realizat ce a facut, si de asemenea, importanta relatiei si a mea in viata lui. Eu nu as accepta sa fiu tratata ca sora mai mare de care fuge...asta nu, iar daca s-ar intampla...as arata ca nu imi place deloc ceea ce se intampla...dar pe loc!

Oircum ar fi, cateodata daca lucrurile merg prost constant, si chiar din vina amandurora...unul din cei doi mai trebuie sa se trezeasca si sa scuture situatia...ca asa, e ca si cum ai fi bun de pelican...si de aceea avem cap, ca sa stim ce sa facem cu el!

In fine, la tambalaul pe care l-as face daca mi s-ar intampla asa ceva, sunt sigura ca nu ar mai fi nevoie sa se ajunga la divort, dar nici la al 3 lea soc pentru mine...si spun asta cunoscandu-ma...si fiind alintata de sot printre altele si " salbaticuta lui tata"...deci nu vorbesc vorbe!

Nu stiu cum vad altii casatoria crestina, dar eu atata stiu...ca ambii soti crestini, mai putin...sau deloc, trebuie sa fie preocupati pe cat posibil sa nu se dezamageasca unul pe celalalt....si nu altfel!!!

[anonimaf]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Alin, cand se intampla asemenea lucruri...o fi fiind de vina si ea ca s-a purtat de parca o asemenea patima se poate vindeca de pe o zi pe alta, si asta l-a si incurajat poate pe sot...dar eu as ramane socata sa aflu asa ceva, de prima oara...iar a 2 a nu mai spun!

Da, as lua absolut toate aspectele in considerare; m-as si ruga, as da si pomelnice, as avea credinta si optimism...dar m-as gandi si la suma cheltuita aiurea, la minciuna, la dispretul lui fata de mine, la viitorul cu un asemenea om, la ce s-ar putea ajunge, la faptul ca ar fi atat de iresponsabil...deci nu mi-as gasi pretexte si frici, ci as semana frica si teroare...de nu ar mai cheltui dupa nici un sfant fara sa ma consulte in toate!!!

De divortat pe loc nu stiu, dar cu siguranta...nu as mai putea scoate un cuvant( nici piuit si nici urlat) si as iesi pe usa, si nu m-as mai intoarce decat daca ar veni in genunchi...si spunand ca a realizat ce a facut, si de asemenea, importanta relatiei si a mea in viata lui. Eu nu as accepta sa fiu tratata ca sora mai mare de care fuge...asta nu, iar daca s-ar intampla...as arata ca nu imi place deloc ceea ce se intampla...dar pe loc!

Oircum ar fi, cateodata daca lucrurile merg prost constant, si chiar din vina amandurora...unul din cei doi mai trebuie sa se trezeasca si sa scuture situatia...ca asa, e ca si cum ai fi bun de pelican...si de aceea avem cap, ca sa stim ce sa facem cu el!

In fine, la tambalaul pe care l-as face daca mi s-ar intampla asa ceva, sunt sigura ca nu ar mai fi nevoie sa se ajunga la divort, dar nici la al 3 lea soc pentru mine...si spun asta cunoscandu-ma...si fiind alintata de sot printre altele si " salbaticuta lui tata"...deci nu vorbesc vorbe!

Nu stiu cum vad altii casatoria crestina, dar eu atata stiu...ca ambii soti crestini, mai putin...sau deloc, trebuie sa fie preocupati pe cat posibil sa nu se dezamageasca unul pe celalalt....si nu altfel!!!

buna ziua, vreau sa va multumesc tuturor pentru sfaturi/pareri...

stiu ca am si eu o vina...ar fi trebuit sa ma gandesc ca se poate repeta si a doua oara, dar uite ca am fost "oarba" si am avut incredere in el.probabil asa a fost sa fie...daca stau bine si ma gandesc, privind in urma... Dumnezeu mi-a dat ceva "semne" ca ceva e in neregula dar...nu stiu ce a fost in capul meu...

am trait ca si cum banii respectivi nu ar fi existat, dar stiam ca exista acolo, ptr ceva..nunta, avans ptr casa, situatii de criza...in fine. as putea sa fac asta in continuare, dar nu mai am aceea siguranta..plus ca niciodata nu as mai avea incredere in el cand vine vb de bani sau lucruri de valoare.

mi-ar fi fost mai usor daca nu stia nimeni de banii aceia, doar noi...parintii mei ma intreaba cand facem nunta, cat de cat acolo, ei stiu ca avem un inceput ptr ceva. nu pot sa le spun situtatia in care ma aflu, stiu ce ma asteapta...nu vreau sa provoc suferinta nimanui, plus ca au muncit toata viata ca sa creasca 7 copii, eu fiind cea mai mica si cea de care sunt cei mai "mandri", daca pot sa spun asa...ma simt ca o raza de soare care le lumineaza batranetile. nu le pot aduce atata suferinta, nu vreau sa-mi poarte si mie de grija..
deci ce-mi ramane de facut...sa ma prefac ca totul e bine si frumos.


ma consider norocoasa ca sunt un om "normal"..poate e un cuvant prea dur, dar realizez cati oameni "bolnavi" exista pe lume, printre care si sotul meu.
..nu stiu daca el mai gandeste ca un om normal, daca realizeaza ce a facut, sau pur si simplu sufera ca s-a golit sacul si nu mai are de unde juca...

el zice ca vrea sa mearga la psiholog...

iar eu nu am momentam dispozitia si nici dorinta sa vb deschis cu el...inca nu-mi vine sa cred ca trec prin asta.