Romanul si Injuratul

[costel]

Injuram pentru ca suntem lipsiti de respectul pentru celalalt, politete, bunacuviinta, omenie.

Sunt multe lucruri pe care trebuie sa le evitam in viata. Din ele amintesc ca trebuie evitat sa te indragostesti de injuratura. Ma uit in jur si vad ca sunt din ce in ce mai multe persoane care se comporta ca niste indragostiti de ea. Sufera cand sunt injurati si nu injura sau cand injuratura lor nu este la inaltime.

Pasiunea de indragostit de injuratura nu are ce cauta in viata; de regula dupa ce injuri, totul se termina prost.

[andreicozia]

Faptul ca injuratura(minia) este un obicei predominant la noi este semn ca rugaciunile noastre colective, din pacate, si cu tristete o spun...nu au spor.

Cind o fiinta umana devine minioasa cu IUTEALA luminii, cu usurinta si SENINATATE este CLAR o dovada de lipsa de putere si energie pozitiva, duhovniceasca...care este un rezultat DIRECT al lipsei de iubire a aproapelui.

Josnicia omului relfecta josnicia energiei pe care o mai are.

Pentru a te putea abtine ai nevoie de har

Pentru sentimente si emotii pozitive ai nevoie de energie harica si ea din pacate lipseste.

Acest lucru trebuie luat in primul rind in consideratie cind din ignoranta si lipsa de duhovnicie facem cu atita nonsalanta cu ou si cu otet alte popoare si religii care daca stam sa-i analizam din acest punct de vedere riscam sa avem o revelatie.

[costel]

În prealabil postat de andreicozia

Faptul ca injuratura(minia) este un obicei predominant la noi este semn ca rugaciunile noastre colective, din pacate, si cu tristete o spun...nu au spor.

Nu cred ca rugaciunea colectiva este lipsita de putere, ci cred ca avem din ce in ce mai multe persoane care se hranesc cu roscove, asemeni fiului risipitor (inainte de a-si veni in fire).

[windorin]

Injuram pentru ca suntem egoisti !
Daca am vedea in cei de langa noi persoane vii, unice si cu drepturi egale cu ale noastre, lucrurile ar sta cu mult altfel.

[eucred]

Multi din crestinii vremurilor noastre zic ca injura de necaz. Aceasta-i o scuza sau o potriveala a hulitorilor, insa deasupra lor sta triumfator satana, care i-a naimit (a (se) angala, a arenda) in slujba sa infernala. Pacatul acesta groaznic, e semnul diavolului, care a lucrat tot raul in oameni, prin oameni, de cand e lumea. Injuraturile de cele sfinte, de cele dumnezeiesti si orice fel de injuraturi, chiar si numai cele de mama - ca si celelalte pacate - sunt de la diavol. Injuraturile de necaz sunt de la diavol, sunt zamislite si scoase in lume din scoala lui. Omul la necaz, la manie, injura pe Dumnezeu, pe Sfintii lui, de cele dumnezeiesti, de cele sfinte, ca asa il invata diavolul si naimindu-i-se ii implineste voile lui infernale.
''Voi - zice Mantuitorul - din tatal vostru diavolul sunteti si voile tatalui vastru voiti sa le faceti. Acela ucigator de oameni a fost din inceput si in adevar n-a statut. Cand vorbeste minciuna din ale sale graieste, ca mincinos este si tatal minciunii.''(Ioan 8,44). Injuratorii de cele Dumnezeiesti, de cele Sfinte, sunt si ei niste implinitori ai voii diavolului, niste scolari ai tatalui minciunii si rautatilor. Ei sunt niste ascultatori ai satanei si fii ai infernului. Ei fac ceea ce ii invata satana. Vai, ce orbire, ce nebunie, ce orbire infernala !

[eucred]

Omul cu nume crestinesc, omul care poarta in fruntea lui numele lui Hristos, cand ajunge la necaz injura de Dumnezeu, de Hristos, de Precistanie, de Precista, de Cruce in loc de a cere ajutorul lui Dumnezeu si a se folosi de cele sfinte si dumnezeiesti.
''Cheama-ma pe mine in ziua necazului tau - zice Domnul - ca Eu te voi asculta si tu ma vei proslavi'' (Ps.49, 16-28, comp.Iov.22,27;20,12;106,6,13,19,28;Zah. 13,9;Ps.21;Mt.8,23-27;14,22-23
Diavolul atunci, impotrivindu-se omului necajit : ''Nu chema pe Dumnezeu, ci cheama-ma pe mine ca eu te ajut mai bine si mai degraba''.
Crestinul intelept, luminat cu Dumnezeiescul Dar al Duhului Sfant, atunci, in necazul lui isi intoarce fata sa catre Dumnezeu, Creatorul si Purtatorul de grija al sau, I se roaga in Duh si in adevar asa cum ii este voia si ii place lui Dumnezeu (Ioan 4,23-24; comp.Filip. 3,8; Ioan 1,17;2 Cor.3,17).
Crestinul lovit si jefuit de talharii iadului, despuiat si pustiit de stralucitele sfintenii dobandite la Sf.Botez, la ungerea cu Sf.Mir si impartasirea cu Dumnezeiescul Trup si Sange al Domnului nostru Iisus Hristos, insa se lasa amagit de sarpele satana, il asculta si i se tocmeste lui ca o sluga a iadului, la necaz se impotriveste chemarii Dumnezeiesti si incepe a injura numele lui Dumnezeu prabusindu-se trepat, treptat, cu fiecare injuratura scarboasa si nelegiuita, tot mai mult in iad, de viu.

[eucred]

Injuratorii de cele sfinte, in necazul lor se despart de Dumnezeu, vistieria a tot binele si asculta pe diavol, care a tras si trage sumedenii de suflete in pierzarea vremelnica si vesnica. Si in orbirea lor, prabusindu-se astfel, zic ca ''injuraturile ii ajuta la necaz'', ca ''prin injuraturi isi mai descarca necazurile, ca se mai racoresc...''. Dupa parerea lor orbita, se descarca de necaz, dar vai si amar de sufletele lor, ca se incarca cu groaznice pacate grele si infricosate, care ii urmaresc pas cu pas, zi dupa zi, saptamana dupa saptamana, luna dupa luna, an dupa an si unde ii ajunge, ii loveste, ii tulbura groaznic, ii umple de durei groaznice, de primejdii si de cumplita deznadejde, pana ii prabuseste in mormant si in iad, ca pe multi alti nelegiuiti asemenea lor.
Nu asa au facut crestinii cei buni din vremurile apostolice, patristice si din toate vremurile. Ei, ca si Sfintii Apostoli, au cerut in multe necazuri ajutorul lui Dumnezeu si au fost scapati, de Dansul.
Astazi ti se rupe inima de durere, cand vezi adunati crestinii pe langa vreun car impotmolit, ori rasturnat, ori la vreo neintelegere si cand ii auzi facand slujba diavolului prin scarboasele injuraturi de cele sfinte, de cele dumnezeiesti. Iti face impresia ca ai in fata o adunare de pagani care se inchinau idolilor si dracilor, care faceau diferite naluciri inaintea lor.
Nefericiti oameni, orbiti de satana. Ei cred in orbirea lor, ca prin injuraturi scarnave se scoate carul, ori se impaciuesc neintelegerile dintre ei. Aceasta e o inselaciune a diavolului. Pe urma acestui ajutor, pe care li se pare ca-l castiga de pe urma scarboaselor injuraturi infernale, nu le vine lor decat nesiguranta, necaz, intuneric, nevoi grele si primejdii cumplite, urmate de pierzare vremelnica si vesnica. Acest adevar ni-l arata limpede Sfanta Scriptura, zicand :'' Vor rataci pe pamant flamanzi si cumplit apasati. In vremea foametei isi vor arata coltii si vor huli pe boieri, pe parinti, pe imparatul si pe Dumnezeul lor. Apoi, fie ca vor ridica ohii in sus, fie ca se vor uita spre pamant, iata vor vedea numai necaz, imbulzeala, scarba, nevoi si intuneric. Se vor vedea izgoniti in intuneric si bezna (Is.8,21-25; comp.Apc.16,11, Is 5-30;9,1).

''Despre pacatul injuraturilor'' - Protosinghel Nicodim Mandita - Ed. AGAPIS, 2003.