de ce arhaic?

[Jane Says]

Pentru ca limbajul acela, arhaic cum e, am impresia ca e mult mai expresiv si mai nuantat. Ca un singur exemplu, nu ti se pare ca exista o mare diferenta intre nadejde (care inseamna speranta, avand insa si conotatii de credinta, incredere "activa") si speranta (care e mult mai gol, mai generic si cumva exterior fiintei noastre).
Cum ar suna, in Tine-mi pun sperantele, Doamne? Sau sper ca imi vei ierta pacatele? Mai potrivit mi se pare acel "nadajduiesc intru Tine, Doamne" sau "in Tine-mi pun nadejdea", pentru ca, prin acest cuvant, cumva ne angajam cu toata fiinta.

Sunt sigura ca mai sunt si alte exemple care sa ilustreze bogatia de nuante si trairi a limbajului asa-zis arhaic, dar asta e primul care mi-a venit in minte.