Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anaana71

daca nu sunteti casatoriti, aveti toate sansele sa ma luati. vad atata pasiune, rabdare si consecventa la voi, ceva de speriat.

Asta poate numai daca ar iesi Vsovivi din cetate...de tot, si scuturat de pucioasa!

[anaana71]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Asta poate numai daca ar iesi Vsovivi din cetate...de tot, si scuturat de pucioasa!

pana la urma o sa iasa... ce sa faca...

[vsovivi]

pana la urma o sa iasa... ce sa faca...

Din cetatea Clujului o să ies când o să-mi iau concediu de Paști, dar nu vă distrați că m-aș crede eu prooroc că ați văzut ce a zis Ioan când l-au întrebat fariseii și saducheii dacă este el proorocul sau profetul sau Mesia? și el deși venise în duhul lui Ilie, a zis că nu este el proorocul... deci s-a smerit el care era prooroc să lase doar pe Mesia ca fiind prooroc, el care era mai mare decât un prooroc după cum a mărturisit Hristos despre el, considerându-se o gură ca de papagal, că a zis despre sine că este gura care strigă în pustie, ceea ce proorocise profetul Isaia: „gatiți calea Domnului, drepte faceți-I cărările”.

Iar voi acuma ați vrea voi ca eu nefiind socotit decât un păcătos, un mare păcătos mirean din una biserică : BVT, BOR și din BNI, să mă consider eu prooroc când eu n-am proorocit nimic, nici peste o colibă darmite peste o cetate atât de mare cum este Clujul?

Păi nu cuvintele mele ar trebui să le puneți peste voi ci Cuvântul lui Dumnezeu, și atunci dacă ar ieși „fiul lui Iona din cetate”, atunci sigur prin mila milostivirii Sale nu v-a distruge Dumnezeu cetatea aceea... dar iată că au păcătuit din nou și mult și atunci a lăsat-o Dumnezeu pe Ninive, mai târziu, și a căzut în păcate tot mai mari și li s-a întâmplat lor mai rău ca mai înainte: s-a distrus cetatea aceea, fiindcă era fără de Cuvânt de prooroc peste ea!

[mariamargareta]

Pucioşii pretind că Biserica lor, intitulată “Noul Ierusalim”, a restaurat din temelii instituţia preoţiei ortodoxe din BOR, pe care ei o consideră şi astăzi grav denaturată de o pretinsă “pierdere a continuităţii apostolice din uns în uns”. Preoţia pe care pucioşii o instituie în biserica lor nu se mai fundamentează pe actul solemn denumit “Taina hirotoniei”, ci printr-o lucrare magică, supranaturală, atribuită de ei direct Duhului Sfânt. Aceste pretenţii de restaurare a Bisericii şi a lucrărilor ei nu existau nici măcar în faşă pe vremea Verginicăi(anii 1955-1980), dar s-au conturat începând cu anii ’92 când noii lideri de la Pucioasa începeau să le impună supuşilor lor să observe şi să respecte un lung lanţ de inovaţii eretice. Nu numai preoţia, ci însăşi Biserica Pucioşilor în ansamblul ei, devenea “înnoită după rânduiala lui Melchisedec” . Lipsa acestei înnoiri sau amânarea ei sine die ar fi însemnat pieirea Bisericii Ortodoxe cea veche de 2000 de ani. În schimb, înnoirea Bisericii din lume este cauza şi scopul celei de-a doua veniri a Domnului, venire care a avut loc deja în chip tainic, în Duh şi în Cuvânt, şi şi este în plină desfăşurare la Pucioasa, venire care precede cea de-a Treia Venire cu slavă a Domnului, care va avea loc în curând pe norii cerului:

“Mă vestesc la porţi ca să intru cuvânt în carte cu sărbătoarea cea de azi a aducerii aminte a zilei când Eu, Domnul, am aşezat, cu martori din cer şi de pe pământ, piatra de temelie a Sfintei Sfintelor bisericii Mele, înnoită de Mine acum după rânduiala lui Melchisedec, ca să nu piară biserica Mea, ca să nu piară Dumnezeu din viaţa omului şi ca să am cum să merg înainte cu cele ce nu se strică şi să le înnoiesc tot mai mult, şi apoi să le aşez să stea înaintea Mea, după cum este orânduiala lor, căci Eu n-am venit nici acum două mii de ani, nici în zilele acestea n-am venit ca să stric ceva din cele orânduite de Dumnezeu, ci am venit să împlinesc şi să desăvârşesc, fiindcă de aceea Tatăl M-a trimis şi atunci şi acum, şi fericiţi sunt şi vor fi cei ce Mă primesc când vin de la Tatăl pe pământ pentru ca să împlinesc toate cele scrise în Scripturi până la ziua cea mare a slavei Mele, când cerul şi pământul se vor pleca, ca să fie după ele cerul cel nou şi pământul cel nou şi dreptatea Mea, numai dreptatea Mea pe ele, precum este scris. Amin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 22-07-2009)

“Ungerea cerească după rânduiala lui Melchisedec” se aşează nu numai peste preoţii pucioşi, ci şi pe întreaga “lucrare” de la Pucioasa. Instituirea ei este echivalentă cu desfiinţarea hirotoniei, care este văzută acum doar ca un prilej de slavă lumească a candidaţilor la preoţie, cărora arhiereul şi poporul le cântă în biserică strigarea “Vrednic este!”. Preoţia tradiţională este căinată şi ameninţată de o înşiruire de văicăreli copiate după vai-urile Scripturii:

“Această lucrare cerească din care Eu adăp pământul cel mic, şi apoi pământul cel mare, această lucrare are ungere cerească, după rânduiala lui Melchisedec cel nevăzut, cel ce-şi face lucrarea în chip nevăzut, din veac şi până în veac; rânduială cerească şi nu pământească şi nu văzută de mulţimi de martori precum se aud cântări de slavă vrednică peste cei ce sub vălul literei, sub jugul literei se împodobesc în slavă în numele cerului, şi apoi se arată oamenilor, şi scris este despre aceştia: "Vai vouă, celor îmbrăcaţi în haine lungi şi cu ciucuri la poale, care umblaţi prin pieţe şi voiţi să vi se facă închinăciuni! Vai, că nici voi şi nici cei săraci nu cunosc uşa, căci uşa sunt Eu, şi Eu sunt Viaţa".( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-03-1992)

Ca să fie lucrurile clare, Cuvântul de la Pucioasa repetă cu obstinaţie aceleaşi clişee inovatoare, recunoscând că o face doar ca să spună, ca să poate spune spunând iarăşi ceea ce are de spus: Melchisedec înseamnă Dumnezeu, iar preoţia Bisericii e o rânduială făcută de oameni. Deşi timp de 2000 de ani nimeni n-a contestat preoţia din Biserică, săvârşită în chip văzut prin punerea mâinilor arhiereilor în Biserică, iată că acum se declară la Pucioasa că doar “una este rânduiala lui Dumnezeu: rânduiala lui Melchisedec”, lucrare care se face "tainic, dar în ascuns", printr-un număr de iluzionism pucios, căci pucioşii uită că tot ei au legiferat că "ascunderea este de la diavolul":

“Şi de ce-ţi spun Eu aşa? Îţi spun pentru ca să-ţi pot iarăşi spune că această lucrare şi această ungere care este în mijlocul acestei grădini de lucrare cerească, este după rânduiala lui Melchisedec, măi tată, şi nu după rânduială făcută de oameni, căci Melchisedec înseamnă Dumnezeu, înseamnă lucrarea cea tainică, cea ascunsă, care lucrează în taina lui Dumnezeu, aşa cum a lucrat ea şi peste Mine în vremea trupului Meu, şi aşa cum am lăsat-o Eu peste apostolii Mei, care nu erau din lume, precum nici Eu nu eram din lumea aceasta, şi ei nu erau ai slavei văzute, ai slavei trecătoare, ai orânduielii oamenilor. Ei erau ai suferinţei, ai smereniei, ai patimilor ce veneau peste ei de la stăpânii lumii cei învârtoşaţi în inima lor, cei iubitori ai trufiei deşarte. Şi cum mai zic aceştia care se zic pe sine că sunt urmaşii acelora de atunci şi până astăzi? O, Eu am ajuns cu aceia până astăzi, dar pe aceia n-ai să-i poţi găsi printre fiii trufiei, pe tronurile slavei, căci alta este slava dumnezeiască, alta, şi nu aşa cum este ea numită astăzi că este slavă dumnezeiască. Eu am ajuns cu aceia până astăzi, şi iată, lucrez şi am lucrat prin ei prin vreme, dar am lucrat după rânduiala lui Melchisedec. Am ieşit în calea lui Avraam şi am binecuvântat pe Avraam, şi de aceea este scris: "Eu sunt mai înainte de Avraam", şi de aceea am spus mai-marilor bisericii de atunci: "Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi cunoaşte că Eu vin de la Dumnezeu, dar voi căutaţi să Mă ucideţi pentru că aveţi de tată pe diavolul, şi de aceea faceţi faptele diavolului". Am venit întru ale Mele, după rânduiala lui Melchisedec, şi am lucrat peste cei ce Mi i-a dat Tatăl din lume, după rânduiala lui Melchisedec, şi lucrez şi acum, şi voi fi lucrător până la plinirea împărăţiei cea din cer. Lucrez după rânduiala lui Melchisedec, căci ea este rânduiala, şi una este rânduiala lui Dumnezeu.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 15-07-1992)

Se afirmă că şi arhiereul Irineu ar fi primit de la Pucioşi ungerea tainică şi ascunsă a lui Melchisedec de la Pucioasa. Probabil că a fost atât de tainică încât el nici nu şi-a dat seama când s-a pomenit uns:


“Ai grijă să fii cu Mine, căci Eu sunt Arhiereul Cel din veac şi până în veac, şi te-am uns cu ungere cerească, după rânduiala lui Melchisedec. Stai cu Mine, iubitul Meu, ca să fie şi România cu Mine şi nu fără Mine, dar va fi cu Mine, şi prin ea voi fi peste pământ. Amin.
Iară şi iară, pace şi putere ţie! Putere întru putere şi viaţă întru viaţă, căci Eu sunt Viaţa! Heruvimii şi serafimii să-ţi înconjoare trupul şi inima şi iubirea şi să lucreze lângă tine tainele cereşti ale acestei vremi, şi să fie împlinire de taine cereşti. Amin. Pacea Mea să fie deasupra ta, iar întru tine să fie pace şi bunăvoire întru Dumnezeu! Amin, amin, amin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 16-07-1992)

[anaana71]

În prealabil postat de vsovivi

Din cetatea Clujului o să ies când o să-mi iau concediu de Paști, dar nu vă distrați că m-aș crede eu prooroc că ați văzut ce a zis Ioan când l-au întrebat fariseii și saducheii dacă este el proorocul sau profetul sau Mesia? și el deși venise în duhul lui Ilie, a zis că nu este el proorocul... deci s-a smerit el care era prooroc să lase doar pe Mesia ca fiind prooroc, el care era mai mare decât un prooroc după cum a mărturisit Hristos despre el, considerându-se o gură ca de papagal, că a zis despre sine că este gura care strigă în pustie, ceea ce proorocise profetul Isaia: „gatiți calea Domnului, drepte faceți-I cărările”.

Iar voi acuma ați vrea voi ca eu nefiind socotit decât un păcătos, un mare păcătos mirean din una biserică : BVT, BOR și din BNI, să mă consider eu prooroc când eu n-am proorocit nimic, nici peste o colibă darmite peste o cetate atât de mare cum este Clujul?

Păi nu cuvintele mele ar trebui să le puneți peste voi ci Cuvântul lui Dumnezeu, și atunci dacă ar ieși „fiul lui Iona din cetate”, atunci sigur prin mila milostivirii Sale nu v-a distruge Dumnezeu cetatea aceea... dar iată că au păcătuit din nou și mult și atunci a lăsat-o Dumnezeu pe Ninive, mai târziu, și a căzut în păcate tot mai mari și li s-a întâmplat lor mai rău ca mai înainte: s-a distrus cetatea aceea, fiindcă era fără de Cuvânt de prooroc peste ea!

nu m-ai nimerit.

[mariamargareta]

Biserica Ortodoxă este acuzată că nu mai are, că nu şi-a mai fabricat prooroci pe bandă rulantă, după tipicul aşezării de preoţi în cetăţi. Astfel, Biserica a ajuns în stare de goliciune, dar va fi să-i primească pe proorocii pucioşi, “cei trimişi” acum, la sfârşitul veacurilor. Căci au fost aşezaţi în grădinile de la Pucioasa trei preoţi pucioşi, “troiţă vie şi sfântă şi curată, troiţă lucrătoare de înviere” şi nepieritoare, rânduiţi după rânduiala lui Melchisedec, care au făcut începutul cel bun al bisericii Noul Ierusalim. S-a spus cu tărie şi s-a proorocit că această “troiţă”, această aşezare a celor trei preoţi pucioşi este lucrată de cer şi nimeni din cei ce sunt pământ nu o poate birui pe ea, căci aceasta este simbolul crucii. “Proorocia” aceasta a ţinut o vreme până acum 7-8 ani, când “troiţa” sfântă”, cea care biruise porţile iadului, a început să şchioapete, iar certurile şi zâzania şi invidia dintre cei trei preoţi s-au transformat treptat în ură făţişă şi contondentă. Până la urmă “troiţa” s-a biruit şi pe sine, adică s-a făcut ţăndări prin dezertarea definitivă a unuia dintre cei trei “fii unşi”. E drept că liderii pucioşi l-au înlocuit la repezeală pe cel fugit cu un preot-surogat, ca să păcălească prostimea cum că nimic nu s-a întâmplat şi că “troiţa” funcţionează mai departe tot în trei timpi şi două mişcări: Mihaela şi Nicuşor, şi că este aceeaşi despre care se zicea cândva “...această troiţă lucrătoare...”):

“Se uită Sfânta Treime la preoţii şi la cărturarii acestui veac, Se uită ce au făcut, căci au desfiinţat aceştia orânduiala Fiului lui Dumnezeu cea lăsată peste biserică, peste cea dintâi biserică de după întruparea Sa. Se aduna biserica şi era în mijlocul ei cuvântul lui Dumnezeu, căci am lăsat prooroci, şi am zis să fie aşa şi nu altfel biserica; aşa întreagă şi nu cu lipsuri ale trupului ei. Şi iată ce a ajuns biserica! Dar cine să-i deschidă ochii ca să vadă că ea nu mai este cu Mine? O, să-i primească pe cei trimişi spre ea şi să-şi vadă ea goliciunea sa, şi să se întocmească din nou biserica, şi să fie ca la început şi să-şi trezească dragostea ei cea dintâi; cea dintâi, căci va fi să se umble în taina celor dintâi aşezări ale bisericii Mele. Dar Eu vă spun că s-a văzut şi această umblare, şi iată, iubiţii Mei, voi sunteţi fiii bisericii cea dintâi, şi am ajuns cu ea până la voi, şi voi sunteţi cei mai mici, şi v-a aşteptat cerul, iubiţii Mei. Fiţi tari şi fiţi dârji întru cele dintâi, căci voi n-aveţi a vă teme de cele ce s-au stricat din duh de semeţie şi de slavă deşartă, căci iată ce fac Eu: fac un lucru nou ca să se vadă în el cei dintâi ai Mei şi să încapă în acest nou toate seminţiile Mele care au fost întâi şi care au început întâi, iar când va ieşi această carte, va fi iarăşi trupul bisericii Mele aşa cum l-am lăsat să fie. Va ieşi această carte, căci vrednic este Mielul lui Dumnezeu să ia această carte şi să-i desfacă peceţile ei şi să se vadă începutul cel nou, cel de atunci şi cel de acum, căci am făcut început nou, început tainic, după rânduiala lui Melchisedec, şi am aşezat în această grădină troiţă vie, ca să se aducă întreită jertfă vie şi curată, precum Eu curat sunt. Binecuvântată să fie troiţa cea vie şi lucrătoare de jertfă vie şi sfântă şi curată, şi binecuvântaţi să fie cei trei fii unşi care formează această troiţă lucrătoare de înviere din morţi. Binecuvântată să fie troiţa celor trei inimi vii care lucrează întreită putere în numele puterilor cereşti. Nimeni să nu se încumete să se atingă de această troiţă ca s-o fărâme sau s-o despartă, căci unul ca acela se va sfărâma de ea şi va fi dat de lângă ea. Nimeni să nu se teamă de cei ce se încearcă să se lupte cu Dumnezeu, căci cu această piatră am ridicat biserica cea vie şi am biruit cu ea porţile iadului, iar prin lucrarea cea vie a celor trei fii lucrători întru troiţă vie de jertfă vie şi cerească, voi scoate din moarte făptura Mea. Amin. Această aşezare este lucrată de cer şi nimeni din cei ce sunt pământ nu o poate birui pe ea, căci aceasta este simbolul crucii, căreia i se rostesc cuvintele: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Fiecare din cei trei fii lucrează în numele acestei puteri, iar toţi trei laolaltă sunt semnul numelui crucii Fiului lui Dumnezeu, semnul care va să se arate înaintea venirii Domnului ei. Şi iată, mai întâi a fost cuvântul, şi apoi lucrarea cuvântului, şi apoi semnul care este pe vârful acestei pietre ca să fie văzut şi apoi să fie crezut şi apoi să fie înţeleasă taina lui Dumnezeu care lucrează în mijlocul acestor hotare, căci Domnul n-a înălţat semnul venirii Sale pe această piatră până ce mai întâi nu le-a făcut noi pe toate prin această troiţă lucrătoare în numele tainelor lui Dumnezeu care vor fi lucrate în zilele ce vin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 22-07-1992)

Odată înfiinţată Biserica cea nouă de la Noul Ierusalim – Pucioasa, a început să i se contureze şi superioritatea ei faţă de Biserica-mamă, biserica tradiţională. Botezurile, cununiile şi înmormântările oficiate de întreaga Biserică de pe mapamond timp de 2000 de ani au fost declarate invalide şi deci au devenit nule în falş. Cei trei “preoţi” pucioşi au fost băgaţi în “tranşeele altarului” şi puşi să repete botezurile, cununiile şi înmormântările tuturor strămoşilor, începând de la Adam încoace (tot ce-i posibil ca ei să fi repetat şi parastasele de 40 de zile ale adormiţilor lumii, ca să fie treaba bine făcută). Asta pentru că s-a spus că cei nebotezaţi în Biserica cea Nouă de la Pucioasa nu erau creştini. Acum însă, sunt – graţie neobositei dăruiri ale troiţei pucioase în cele ale slujbelor play back . Au rămas “nebotezaţi” de către pucioşi doar cei vii din Biserica lumii, inclusiv preoţii, motiv pentru care ei nu mai pot fi numiţi preoţi, căci nefiind botezaţi pucioşeşte nu sunt nici creştini-pucioşi.
Apoi s-a declarat că preoţia Bisericii Tradiţionale este invalidă – deşi ea beneficiase de “punerea mîinilor”, după rânduială, iar preoţia pucioasă, nu. Deoarece s-a zis că “legătura lanţului cea din uns în uns” s-a rupt undeva (nu se ştie exact unde, dar se pretinde că aşa a fost), înseamnă că ungerea pentru preoţie a rămas numai “o orânduială făcută de oameni”, iar hirotonia nu mai este o Taină a Bisericii ci o “orânduială goală de darul ungerii în preoţie”.

“Iubiţii Mei, oamenii nebotezaţi nu sunt creştini, măi tată, dar n-am putut să fiu cu acest cuvânt până acum. Şi cum adică aşa ceva în vremea aceasta peste biserică? Iată, Domnul lasă peste voi cuvintele cu care mereu Se întorcea în cer, căci a fost pustiire peste biserică şi a fost lungă vremea aceasta de pustiire după ce preoţii şi arhiereii au făcut zapis cu antichrist şi s-au lăsat ca să fie dezbrăcaţi de Duhul Sfânt, iar cei de după aceea, care au lucrat zapisul, n-au mai văzut lucrarea cea goală şi trupul cel gol al bisericii. Şi dacă s-a rupt legătura cu Dumnezeu şi cu legea cea din strămoşi, această legătură ruptă căreia nu i s-a văzut ruptura şi întreruperea ei, această legătură ruptă n-a mai avut lucrare de înaintare ca să aibă Domnul biserică cu preoţi îmbrăcaţi cu Duhul Sfânt, care să lase urmaşi îmbrăcaţi cu Duhul Sfânt. Dacă preoţia lui Hristos a fost din una în alta, adică din uns în uns, şi dacă unsul unei vremi a vândut lui antichrist această haină, şi dacă antichrist prin vicleşug i-a şters ungerea, n-a mai fost apoi lucrarea aceea care să ţină legătura lanţului cea din uns în uns, şi aşa a rămas ungerea pentru preoţie numai ca o orânduială făcută de oameni, orânduială goală de darul ungerii în preoţie. Dar nu numai atâta a fost stricăciunea aceasta şi pustiirea aceasta, căci după aceea s-a ridicat lucrarea de stârpire a celor ce n-au ascultat să lepede legile strămoşeşti, adică să asculte de lepădarea de credinţă, adică să-şi vândă botezul prin zapisul făcut cu antichrist, care a reuşit să strămute legea lui Dumnezeu de la locul ei. Şi s-a făcut prigoană peste cei ce n-au lepădat ungerea Duhului Sfânt, şi au fost închişi şi omorâţi de puterea întunericului, şi puţini a avut Domnul, în ascunzişul inimii lor, care au slujit şi au putut lăsa slujirea cea din uns în uns. Şi de aceea spun Eu că nu poţi să fii preot dacă eşti nebotezat şi neîncreştinat, căci preoţii cei care au fost apoi aşezaţi de cei care dăduseră de la ei legea străbună, aceia nu au mai avut lucrarea Duhului Sfânt peste ei, şi ungerea de preot n-a mai fost pusă la Domnul, şi de aceea nici botezul cel după orânduiala datinei n-a mai fost pus botez, şi iată că preoţii cei puşi după întreruperea cea de atunci, n-au mai avut ungere, şi botezul n-a mai fost cu putere, pentru că nu este scrisă la Domnul preoţia celor fără de ungere din uns în uns, şi vreme după vreme s-a stins de tot puterea botezului, pentru că prea puţini au mai avut parte de preoţi unşi de Duhul Sfânt.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-12-1992)

[mariamargareta]

Concluzia pucioşilor? Biserica s-a stricat. Nu miroase a pucioasă încă, dar miroase a stricăciune. Antihrist s-a strecurat în Biserică şi de acolo a început să-i prigonească pe “adevăraţii creştini”, adică pe Pucioşi. Antichrist lucrează prin preoţii nebotezaţi de pucioşi, adică preoţi neîncreştinaţi, preoţi care nu sunt făcuţi după legea cea nouă de la Pucioasa, legea scrisă în cartea de “proorocii” a pucioşilor:

“Am voit să lupt şi să rup ceaţa aceasta şi să Mă ajut cu poporul cel hrănit cu cuvântul Meu. Am aşteptat să găsesc loc să pot vorbi cu acest popor, să-i pot încredinţa taina despre stricăciunea cea din biserică, dar el nu M-a ascultat în lucrarea legilor sfinte, dară să Mă mai fi ascultat ca să îndrept cu el stricăciunea care a stricat biserica! O, este un sul în cer care este scris pe pământ din poruncă cerească. Şi ce este în acest sul? Este scris legătură împotriva celor ce au rupt ungerea cea adevărată a preoţiei, căci dacă cei ce au scris zapis cu antichrist ca să schimbe legile Domnului, dacă aceia au schimbat, am dat poruncă să se întocmească sul scris, care să lege din lucru pe cei ce au schimbat lucrul lăsat de urmaşii Mei cei unşi până la ei. Şi scris este: "Ce este legat pe pământ, este legat şi în cer", iar această legătură s-a legat pe pământ din porunca cerului, măi tată. Şi dacă e greu de crezut aceasta, uitaţi-vă la faţa bisericii şi spuneţi voi lui Dumnezeu ce a rămas din ea şi ce este în spatele acestei feţe. Şi iată lume nebotezată şi neîncreştinată de nimeni atâta vreme. Şi dacă eşti neîncreştinat, cum se poate să fii preot după legea lui Iisus Hristos?
O, aşa am dus Eu această durere lungă şi n-am putut s-o spun poporului acestei lucrări, şi nici acum nu crede acest popor, şi nici chiar voi, iubiţii Mei păstori, nu credeţi durerea Mea şi plânsul Meu şi lucrarea pe care abia am putut s-o aşez pe pământ aşa cum este ea acum, aşa cum aş fi voit de mult să fie şi să trăiască peste acest popor. Că n-am avut nici vouă cum să vă spun cum poate omul să fie preot aşa cum este scris în cartea Mea.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-12-1992)

Apoi s-a declamat că toţi preoţii ar trebui să fie musai necăsătoriţi, ca la catolici, deşi în Biblie scria că preotul trebuie să fie “bărbat al unei singure femei”. Dar pentru că s-a dovedit că nu pot fi în stare de asta, li s-a luat dreptul de a mai avea femei. Şi din acest motiv, se pretinde acum că numai preoţii pucioşi mai sunt “curaţi” dintre preoţi. (Este şi motivul pentru care doi dintre ei - Spirică şi Nicuşor - care fuseseră căsătoriţi, s-au despărţit de soţiile lor, ca să pară feciorelnici în ochii admiratorilor pucioşi şi ai întregii lumi. Şi aşa au ajuns ei, peste noapte, "preoţi curaţi"):

“Nu mai este preot pe pământ, căci preotul trebuie să fie bărbat al unei singure femei în viaţa lui de om, dar cine să mai citească şi să înţeleagă acest cuvânt? De ce, oare, credeţi voi că am zis să fie preoţi dintre cei curaţi în poporul Meu? Şi de ce am zis Eu să Mă lăsaţi pe Mine să fiu mare peste acest popor? Pentru că Eu ştiu când aşez pe cineva la lucrul preoţiei şi ştiu dacă acela are mâinile curate şi după lege, şi ştiu toate mâinile, şi pe cele curate, şi pe cele cu sânge pe ele. Şi n-ar fi asta tot, dar alta e durerea, că dacă omul s-ar lăsa născut încă o dată, adică s-ar lăsa născut de sus, şi născut să fie apoi, atunci acela ar fi o făptură nouă şi n-ar mai da să moară, de vreme ce se lasă născut de sus.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-12-1992)

Apoi s-a instituit “trăirea de monah după rânduiala lui Melchisedec”, o inovaţie care nu s-a mai explicat, dar s-a dat totuşi indicaţia preţioasă că “cel ce are înţelepciune, să înţeleagă (singur) cum vine aceasta”:

“Şi-a împlinit Domnul dorul Său cel mistuitor, ca să vadă în vremea aceasta pe pământ viaţă şi trăire de monah după rânduiala lui Melchisedec, care a fost fără neam şi fără spiţă. Cel ce are înţelepciune, să înţeleagă cum vine aceasta peste lucrarea şi peste viaţa unui creştin monah.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-12-1992)

Apoi s-a inventat “naşterea de sus, după rânduiala lui Melchisedec” şi aceasta s-a tâlcuit prin faptă, adică s-a zis că arhiereul Irineu a fost cel “uns” în chip nevăzut, necunoscut, cel care a re-înnodat firul rupt al unşilor şi care lucrează lucrarea ascultării (afirmaţie care s-a dovedit a fi falsă, deoarece Irineu a ales în ultimii 17 ani “calea neascultării” de liderii pucioşi):

“Lucrarea aceasta este prea mare, iubiţii Mei, este prea cerească, şi de aceea n-o puteţi trăi până ce nu vă lăsaţi născuţi de sus, după rânduiala lui Melchisedec. Şi voiesc să tâlcuiesc în faptă această lucrătură, şi de aceea am luat un om şi l-am atins de sus şi l-am adus în casa aceasta a Mea şi l-am uns preot şi arhiereu şi lupt din greu să-Mi desăvârşesc prin el înnoirea bisericii şi tragerea ei în matcă. L-am uns pentru că nu avea cine să-l mai ungă de vreme ce atâta timp a fost rupt firul unşilor. Eu l-am uns, nu l-au uns cei ce se zic pe sine că sunt cei ce ung. Eu l-am uns, iar aceia vrând-nevrând, l-au primit ca pe un uns al Meu. El lucrează lucrarea ascultării. El este în ascultarea Mea şi stă sub ascultarea Mea; stă, pentru că Eu trag din greu să-i dau putere să stea. Şi iată ce vă spun: ferice de bisericile cele ridicate după căderea stâlpului bisericii, ferice acelor biserici în care a intrat şi a slujit acest fiu uns, că acelea au primit sfinţirea cea din cer.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-12-1992)

Apoi s-a instituit “lucrarea de jertfire preoţească prin cuvânt, după rânduiala lui Melchisedec”:

“O, mare taină este aceasta, dar voi nu o puteţi purta acum, copii ai poporului Meu, căci Tatăl Meu a folosit trup şi a binecuvântat pe Avraam şi pe urmaşul său, şi aceasta este lucrarea Tatălui Meu, în care şi voi staţi, şi iată, lucraţi după rânduiala lui Melchisedec, şi prin cuvânt lucraţi, aşa cum Melchisedec prin cuvânt a adus jertfă lui Dumnezeu şi a fost numit preot în veac, preotul lui Dumnezeu, prin care Tatăl Meu Şi-a făcut lucrarea Sa de pecetluire a făgăduinţei făcute peste Avraam.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 12-11-1993)

Sinodul BOR este mustrat pentru statornicia lui în Tradiţia Bisericii şi este apelat la modul peiorativ cu sintagma “sinedriul din vremea din urmă”. Acestuia i se anunţă înfiinţarea din temelie a unei biserici noi, curată cu trupul şi ascultătoare cu duhul: Biserica Noul Ierusalim. Această zidire se va face tot după rânduiala Tatălui, adică a lui Melchisedec, căci Melchisedec înseamnă Tatăl:

“Iată Eu şi pruncii Mei şi ieslea cuvântului Meu, România! O, sinedriule din vremea cea din urmă! Nu ai cunoscut pe Cel ce vine; nu ai cunoscut, că nu ai vegheat la vreme ca să nu ţi se spargă casa, şi a venit furul şi te-a legat pe întuneric şi ţi-a prădat bogăţia cea de la Mine, dar Eu i-am cerut socoteală furului şi am venit înapoi la tine cu cele furate de fur, ca să ţi le dau înapoi şi să clădeşti biserica Mea cea dintâi. Nu am venit să-ţi stric casa ta, ci am venit să o repar cu tine, dar dacă nu Mă primeşti, Eu te iau de pe temelie şi zidesc cu cei credincioşi, şi biserica Mea va fi curată cu trupul, că duhul ei strigă din pământ la Mine, şi voi răscumpăra făptura Mea, şi voi lucra după rânduiala Tatălui Meu, după rânduiala lui Melchisedec, şi nu va pieri biserica Mea dinaintea Mea.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 21-11-1993)

[vsovivi]

Trag câteva concluzii (catastrofale) din ceea ce ai postat din CLD:

1.Harul creştin s-a întrerupt în general în toate bisericile ortodoxe şi mai ales în BOR din multe motive:
-pact cu diavolul,
-pact cu antichrist
-pact cu cezarul
-pact cu străinii
-nepaza faţă de furul care a venit şi a prădat
-multe alte motive (mândrie, păcate grele, lepădări, neatenţie, lenectualitate, slavă de la oameni...)

2.Prin foarte puţini a rămas El să continuie, acolo unde a continuat, Harul creştin, Harul proţiei, iar aceştia care Îl mai aveau, au fost hăituiţi de antichristul de afară şi din interiorul bisericii ortodoxe şi de Cezarul până s-a pierdut continuitatea, deci în general s-a pierdut peste tot.

3.Practic biserica ortodoxă pe nou sau pe vechi este toată golită de har, golită de conţinut, golită de creştinism, de botez, de taine sfinte şi tot ce se petrece în ea este o slavă lumească, o neascultare... o iluzie, cu foarte mici şi ascunse excepţii.

Ce pot să mărturisesc este faptul că înainte de 90 simţeam harul la o biserică, mergeam noaptea şi adăpostindu-mă sub acoperiş, că era închisă, mă linişteam, simţeam clar că acolo este Dumnezeu, în Duh, acum nu-l mai simt; apoi prin 90 până prin 92 la Catedrala ortodoxă din Cluj simţeam Harul, că mergeam şi eu foarte rar, simţeam comuniunea cerească la liturghie şi deschiderea cerurilor la cântecul Tatăl Nostru, iar când binecuvânta pe atunci Arhiepiscopul Teofil Herineanu se umplea văzduhul de dulceaţa harului, iar pe preasfinţitul Irineu l-am auzit cuvântând de două sau de trei ori pe atunci, şi era plin de Har duhovnicesc, mănăstiresc, vorbind cu mult nectar înţelept, măiastru, deci eram impresionat în taină de puterea duhului, cuvântului său căci rămâneam îngrozit deşi n-aveam motive, era vorba de credinţa din cuvânt, din catedrala ortodoxă din Cluj.

Acum nu pot să mărturisesc decât că deşi e prezent Hristos în bisericile pe unde am căutat, vre-o 9, totuşi nu mai există Har ca înainte, ca şi cum biserica ar fi pustie şi la fel şi în alte biserici prin care am fost, deşi este Hristos prezent, dar parcă nu mai există Har, nu există duh de comuniune cerească, creştinească ci simt ca la o adunătură de străini, unde ereticii şi sectanţii suntem noi cei ce ne adunăm, toţi cei ce ne adunăm, iar Hristos cu sfinţii deşi sunt prezenţi în icoane şi taine ţin de altă lume, sunt într-un Cer la care noi nu avem acces, parcă ni s-a rupt comuniunea cerească, şi mie mi-e clar că bisericile sunt pline de duhuri rele, de urâciuni şi de slavă lumească, omenească, iar prin biserica greco catolică mişună duhurile drăceşti iar la catolici şi reformaţi e plin de văruială şi desfrânare.

Dar mai nou, parcă nici arhiereul Irineu nu mai răspândeşte aceiaşi lumină ci se vede pe el un chin imens în încercarea de a împărtăşi altora din duhul dragostei sale de Dumnezeu, al smereniei, al iubirii; pe el îl simt în Dumnezeu cu dragostea, cu taina măiastră a cuvintelor, dar degeaba că nu are pe unde transmite ce e în sufletul său că acolo, în biserici, nu mai există comuniune cerească, parcă suntem ca pe la catolici sau prin alte biserici, goale de Har, goale de duhovnicie, goale de comuniune creştină cerească, dar cu siguranţă spre deosebire de alţii, la noi sigur este Hristos prezent, dar degeaba, că noi parcă nu mai suntem creştini ci aşa doar ca nişte chemaţi... şi rar mai deschide Dumnezeu Cerurile şi mai lasă milostivirea Lui în liturghie, dar deobicei când e cerul închis e doar slavă omenească ce se manifestă prin biserici iar mulţi cred că aia e slava lui Dumnezeu... deci sigur nu mai este ca prin anii 90-92, deci ceva se întâmplă, şi unii se fac că nu văd. Oare nu-şi amintesc preoţii şi arhiereii cum era mai demult? dacă au prins?

Îmi pare rău că văd aşa, dar şi pe mine mă doare că nu mai e la catedrală ca prin 90-92 sau prin biserica unde mă adăposteam noaptea, nu mai simt Harul ce mă adăpostea,

e drept că şi eu între timp am păcătuit mult... dar totuşi.

Deci cred cu siguranţă că e adevărat ce s-a scris din Cuvântul lui Dumnezeu, şi e foarte trist că nu mai ştim dacă mai suntem botezaţi sau nu, dacă avem Harul sau nu, iar preoţii, câti am cunoscut la spovedanie sau liturghie, vre-o 4-5 sub 9, nu arhierei, aceia sigur aveau Harul, dar mulţi alţii nu aveau harul chiar dacă se străduiau să fie oameni foarte buni şi cucernici.

Ca şi cum de sus ar veni pustiirile, de pe la maimari... în timp ce unii preoţi mai mici încă mai păstrează Harul, dar bisericile se pustiesc pe zi ce trece, iar comuniunea liturgică, duhovnicească, absenţa comuniunii creştineşti cereşti e suplinită de eforturi disperate de a cânta oamenii frumos sau împreună, iar duhurile necurate sau rele mişună în tot locul dându-se îngereşti...

Deci în concluzie am impresia că puţini preoţi noi, ori arhierei noi mai au Harul, iar Biserica se goleşte pe zi ce trece de duhovnicia comuniunii creştine rămânând goală ori plină cu duhuri necurate şi spurcate chiar dacă Hristos e prezent acolo dar parcă e plasat în altă lume la care noi nu participăm... căci nu mai suntem în comuniunea Lui.

Asta e, nu pot ascunde ceea ce se vede şi se simte!

Ce e de făcut? Să ne prefacem că e altfel? Tristul Adevăr doare... şi iată că suntem acum şi noi ''ca lumea'' iar toată gLumea e ca noi, deci se pare că ne-am integrat şi ne-am îmbarcat în trenul de mare viteză cu destinaţia IAD.

[vsovivi]

Dar am întâlnit un călugăr tânăr care venise de la o mănăstire şi şedea la o măsuţă pe drum, şi eu m-am dus să-l întreb una alta, şi acela avea pe Hristos în El că apoi am constatat că cu Hristos am stat de vorbă, care mi-a dat răspunsuri adevărate, mântuitoare şi smerit era, tăricel dar mi-a răspuns mai mult decât perfect, aşa le-am descoperit peste timp răspunsurile lui, şi era aşa un călugăraş oarecare trimis de stareţ la oraş, dar avea duh în el, prin voinţă a yis că se mântuiesc ei, şi m-a mântuit şi pe mine prin vorbele lui căci ştia necazul meu, greşala mea, rătăcirea şi doar peste timp am realizat că aşa era, ştia Domnul, de aceea ce mi-a răspuns a fost mai mult decât perfectul aplicat la situaţia şi viaţa mea, dar n-am vorbit de mine ci îl întrebasem despre mântuire câte ceva, despre cum se mântuie ei, iar răspunsurile lui erau defapt mântuire pentru mine şi ai mei; şi altădată am mai văzut pe Harul smereniei şi rugăciunii, şi lacrimilor din dragoste într-o monahie ce părea că se roagă în genunchi deşi umbla pe stradă, era ceva ce nu s-a mai pomenit, nu pot exprima în cuvinte; iar la un călugăr obosit ce dormea parcă vedem cum Domnul este cu el chiar dacă dormea aşa undeva pe stradă, într-o poziţie ciudată, pe o masă-tejghea, cu trupul pe masă deşi stătea pe picioare cumva... Şi acela avea har... dar şi câţi călugări mândrii am văzut cărora li se părea că au har şi defapt era duhul mândriei ori îngâmfării, de asta nu mai spun... pe stradă, pe unde m-am ciocnit de ei. Deci Dumnezeu este printre noi, dar unele erau acu mai bine de 15 sau 20 de ani... iar în ultima vreme n-am mai văzut decât un singur călugăr smerit care de spaima mea s-a ţinut de inimă, şi un altul luminos,... şi acela ce s-a ţinut de inimă simţea ceva, avea simţire. Şi am văzut şi o monahie bătrână cu duhul răbdării în ea şi al prezenţei de spirit ca să nu păcătuiască lui Hristos, ceva fulgerător cum a lucrat Duhul smereniei împreună cu ea în fracţiuni de secundă şi răbdarea la fel, căci un prieten de-al meu văzîndu-mă îi blocase calea sî dea mâna cu mine, se plasase înaintea ei, iar ea era bătrână şi bolnavă şi a trebuit să-l ocolească iar eu m-am uitat la ea şi am văzut miracolul... smereniei. Iată v-am spus despre astea, dar nu e frumos să pârâţi... aşa ca mine... , cred că m-a luat valul amintirilor şi al slavei de la oameni... de am spus despre câte am văzut pe străzi, scuze, căci spune părintele Cleopa ceva de genul: nu spune, nu povesti, cele ale Tale, câte ai văzut ori ţi s-au întâmplat... deci scuze că iar m-am abătut de la subiect ca să povestesc ale mele... dar dacă asta mi s-a dat să văd. Eu am văzut şi iată v-am povestit să nu credeţi că inventez. Oricum mai şi inventez olecuţă ca la orice poveste pentru că mi se mai învălmăşesc cuvintele sau amintirile şi uitând ce vreau să zic sau cum a fost... umblă mintea proastă să dreagă ca să iasă după interesele ei.

vai de rugăciunea visătorului, ce mereu se visează pe sine, căci mere spre trufie... nasol.

[mariamargareta]

Cel de la Pucioasa “dă limbi Duhului Sfânt”, dar cu toate acestea Duhul Sfânt dela Pucioasa vorbeşte doar o singură limbă: el vorrbeşte rromâneşte şi aşa vine cu cuvânt din cer. Se anunţă că Noul Ierusalim nu este numai la Pucioasa, ci este toată Rromânia. Tot Melchisedec este cel care a uns poporul rromân, şi asta încă de la naştere, ca să fie el popor de sfinţi la vremea de sfârşit:

“Vino spre slava cerului, poporul Meu. Tu nu te vei ofili, ci vei înverzi şi vei înflori şi vei rodi, că Eu te voi uda cu hrana cea din cer, cu mana cuvântului Meu, căci locul grădinii Mele spre care te aduni tu, locul acesta se numeşte locul Cuvântului lui Dumnezeu, Care vine pe nori. Eu am norii suire şi coborâre, Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios. Eu vorbesc româneşte că aşa voiesc Eu, şi nimeni nu-Mi poate strica planurile Mele. Eu dau limbi Duhului Sfânt, Eu dau pe Duhul Sfânt peste limba românească, şi fiii şi fiicele României vor profeţi în faţa popoarelor de pe pământ, că Eu pe România am ales-o de ţară a Mea. Ţara Mea M-a răstignit. Poporul pe care l-am ales la început M-a scos afară din mijlocul lui, şi Eu de atunci am îmbrăţişat pe România şi pământul ţării ei, şi atunci am lucrat cu Tatăl Meu şi am născut poporul român, odată cu Mine l-am lucrat şi l-am născut, şi l-am încreştinat cu numele Meu, şi am ales din nou Ierusalimul şi l-am numit tot Ierusalim, ca şi pe cel care M-a răstignit. De aceea se numeşte această ţară Ierusalim nou, pentru că Eu dacă am plecat din cele ale Mele am luat cu Mine darurile şi bogăţia darurilor Mele cereşti, care erau de la Mine peste Israel şi peste Ierusalimul Israelului Meu, şi am pus la temelia poporului român toată bogăţia Mea cerească, şi am născut acest popor şi l-am uns prin mâna lui Melchisedec, ca să fie popor de sfinţi la vremea de sfârşit, la vremea apropierii venirii Mele din nou pe pământ.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 28-08-1994)

Peste Rromânia şi peste fiul rromân se uneşte astăzi sfârşitul cu începutul şi se face cer şi pământ nou. Ungerea lor cea tainică, cea după rânduiala lui Melchisedec, durează de 2000 de ani, dar Rromânia trebuie să se scoale şi să se spele pe urechi ca să poată auzi Glasul care vine în taină ascunsă la Pucioasa:

“O, fiule român, stau înaintea ta cu începutul cel dintâi, şi unesc sfârşitul cu începutul şi grăiesc cu cuvântul din cele cereşti, şi fac cer nou şi pământ nou, şi voiesc să-ţi dau de veste ce fac. De patruzeci de ani se scriu pe pământ cele ce Eu grăiesc din cer, şi am poruncit martorilor Mei să pună pe masa ta cuvânt din masa Mea, Românie, poporul Meu cel de două mii de ani. Ungerea ta de la Mine are două mii de ani. Ungerea ta cea tainică, cea după rânduiala lui Melchisedec, aşa precum este rânduiala Mea, ungerea ta te cheamă la Mine, ţară română. Aş voi să vin să-ţi spun ce înseamnă ţară română, dar vreau şi tu să vii. Eu vin, dar vino şi tu, iubito, şi să fii ca Avraam, care a crezut în Dumnezeu şi care s-a numit părintele credinţei. Trec cu cuvântul Meu prin tine şi iar îţi zic: scoală-te! Ascultă şoapta Mea. Scoală-te, iubito, vino, Românie, şi ia apă cerească din râul vieţii şi spală-ţi urechile ca să Mă auzi, precum fiii grădinii cuvântului Meu aud glasul Meu care vine pe nori!” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 14-05-1995)

Spiritul etern al Sfântului Apostol Andrei ia cuvântul în văzduhul de la Pucioasa şi grăieşte şi confirmă că pământul rromân mai întâi a primit binecuvântarea lui Melchisedec şi abia apoi a primit mărturisirea lui, Andrei cel întâi chemat:

“O, Doamne, când pământul acesta a primit pe el neamul care este şi azi pe el, Tatăl a binecuvântat neamul acesta şi a zis să fie fiul Lui, fiul Tău să fie, fiul cuvântului Tău, la începutul şi la sfârşitul lucrului Tău cu el. A trimis Tatăl pe Melchisedec şi l-a binecuvântat întru Tine, Doamne, Fiule al Tatălui. A binecuvântat Tatăl acest pământ, după rânduiala lui Melchisedec l-a binecuvântat, şi apoi eu am venit trimis al Tău, mărturisitor al Tău, şi Te-am dat pe Tine neamului român şi l-am făcut neam cu Tine prin pâine şi vin, prin Trupul şi Sângele Tău pe care Tu l-ai lăsat la ai Tăi, şi rămăşiţa lui Israel s-a făcut neam cu românul, şi toţi suntem un neam. Neam al Tău este cel ce crede în Tine, om plămădit la sfârşit, căci Tu eşti început şi sfârşit.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 13-12-1996)

Nu numai Glasul de la Pucioasa, ci şi Purtătorii Lui (liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor) sunt lucrători tainici după rânduiala lui Melchisedec:

“O, aşa Mi-am întocmit şi Mi-am purtat şi lucrarea cuvântului Meu cel de azi şi a purtătorilor ei, şi am lucrat tainic, după rânduiala lui Melchisedec, după cum am lucrat cu el şi cu Avraam apoi şi cu toţi cei credincioşi, şi care au însemnat şi înseamnă ei istoria Mea pe pământ, purtătorii tainelor Mele între oameni.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 19-01-2010)

Cei necredincioşi în eresul pucioşesc vor fi ruşinaţi că n-au crezut în lucrarea tainică de la Pucioasa a “ungerii din cer, după rânduiala lui Melchisedec”, proorocită prin Scripturi. În schimb, “cei credincioşi la sfârşit” vor fi răsplătiţi prin ştergerea tuturor greşelilor lor ( Sola Fide - faptele bune sau rele nu mai contează):

“Binecuvântată este lucrarea Mea arhierească prin voi în mijlocul poporului Meu cel nou! Voi sunteţi martorii Mei cei din cer, şi tainic am lucrat şi lucrez prin voi, prin lucrarea ungerii Mele celei de azi, ungere din cer, după rânduiala lui Melchisedec, aşa cum este scris în Scripturi despre lucrarea cea tainică a lui Dumnezeu peste cei credincioşi la sfârşit. Mângâiaţi-vă, că şi Eu Mă mângâi, căci truda, ca şi durerea Noastră, este grea. Aşa Ne este şi aşteptarea, iar cei necredincioşi vor fi ruşinaţi când Domnul va şterge lacrima celor dispreţuiţi de ei pentru mersul Meu cel greu pe mai departe prin cei credincioşi, şi cărora li se şterge orice greşeală, căci sunt credincioşi, şi duhul pocăinţei este duhul lor. Amin, amin, amin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 12-02-2010)