intrebare despre post

[Noesisaa]

Eu am spus ce cred eu, nici nu cred ca este un raspuns standard, oricum.

Mi se pare gresit sa dai de pomana mancare de frupt, chiar si cuiva care nu (stii daca) tine post. La fel mi se pare pacat si sa arunci mancare. Si din nou, postul nu consta in mancare (numai).

In experienta mea, daca incepi sa debitezi unor oameni necunoscatori intre ale ortodoxiei, sau chiar a crestinismului in general, despre ce post aspru tii, si cum refuzi politicos sa gusti din mancarea lor, in general raman cu impresia ca noi suntem din astia ciudati care avem tot felul de reguli ciudate, si in general, nu devine mai nimeni mai interesat de ortodoxie ca urmare a explicatiei tale, cat ar fi de cu diplomatie si tact, despre post. Dar in fine, asta e experienta mea, o fi altfel la altii.

ba are si postul o F. mare importantza, altfel nu ar mai fi fost lasat, si atatia Sfinti nu ar mai fi vorbit atata despre el. Postul si cele mentzionate aici se completeaza reciproc si ar trebui sa faca parte din stilul de viata crestin. Dar in zilele noastre, majoritatea suntem crestini mai mult cu numele, fie ca recunoastem asta sau nu...

Sigur ca psotul are o importanta foarte mare. Numai ca pentru mantuirea ta, nu pentru marturisirea lui Hristos in public care este de datoria noastra a crestinilor, dar care se face altfel totusi, dupa cum spuneam. Nu stiu daca ma fac inteleasa.

De pilda, sunt unele pers. vegetariene care nu doar ca nu tzin cont de atatea 'politetzuri' (inutile, cel mai adesea), dar care te-ar refuza clar si raspicat (ba unele chiar si cu repulsie, reprosandu-ti ca mananci cadavre si ca ai obiceuri dezgustatoare etc - lol), daca, spre ex., le-ai oferi mancaruri cu si din carne!...

Da, si ti se pare constructiv ce fac aceste persoane? Vezi mai multi oameni din jurul lor ca devin vegetarieni? Nu.

De ex. am vazut cu proprii-mi ochi, odata, cum un parinte F. imbunatatzit, varstnic si cu mare har, a refuzat politicos si cu amabilitate, dar ferm, o pers. care ii oferise, cu insistentza, niste branza buna, intr-o duminica dintr-un post. Si erau ambii de religie crestin-ortodoxa! Ori, personal, consider exemplul acelui parinte, mai mult decat 'graitor de la sine'!...

Nu stiu ce fel de poveste este asta, dar eu sa am, de exemplu, un preot invitat la masa in post, nici nu mi-ar trece prin ca sa ii servesc mancare de frupt. Si apoi preot e un lucru, mirean altfel. Sa fi luat acel preot branza ar fi creat mult mai multa sminteala celor din jur.

Flyaway, poti sa spui si ca nu-ti este foame, sau ca nu vrei sa te ingrasi, ori ca ai mancat deja sau ca esti la o 'dieta speciala' (si nu ar fi o minciuna in asta, fiindca postul poate fi numit si 'dieta speciala' etc, de ce nu?!) - 'on a special diet, vegan or vegetarian, no animal products (meat, eggs & dairy free diet etc) or anything made with such, for a while' s.a. La urma urmei, de tine depinde totul, de cum te 'descurci' sa 'manuiesti' situatia; te orientezi tu...

Adica postesti, si incerci sa elimini orice ispita alimentara, si mananci carnati de soia, dar de mintit e ok, chiar daca e post. Care-i logica? Cred ca mult mai cinstit e sa mananci ce ti se pune in fata fara mofturi, si nu sa o dai pe tot felul de diete si eufemisme. Sau sa fii cinstit si sa spui de ce nu poti manca carne si lapte, cu mentiunea ca nu stiu unde ajungi cu postul afisat in frunte.

[andrei_im]

În prealabil postat de Noesisaa

In experienta mea, daca incepi sa debitezi unor oameni necunoscatori intre ale ortodoxiei, sau chiar a crestinismului in general, despre ce post aspru tii, si cum refuzi politicos sa gusti din mancarea lor, in general raman cu impresia ca noi suntem din astia ciudati care avem tot felul de reguli ciudate, si in general, nu devine mai nimeni mai interesat de ortodoxie ca urmare a explicatiei tale, cat ar fi de cu diplomatie si tact, despre post. Dar in fine, asta e experienta mea, o fi altfel la altii.

Pai si ar deveni interesat de ortodoxie daca nu am spune nimic si am gusta din "halca de carne"? :)

Eu cred ca, de fapt, nu vrem sa postim. Aici e problema. Imi amintesc aici de cum am ajuns eu, intr-o anumita situatie (si in cate si mai cate altele) sa refuz mana intinsa de Dumnezeu. Era in ziua Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care se tine post aspru. Spre seara am decis sa merg la ziua de nastere a unui prieten, desi puteam foarte bine sa stau acasa, obligatia nefiind chiar atat de mare. La un moment dat s-a adus si tortul, ca la orice zi de nastere. Si atunci am inceput sa ma gandesc "ce e de facut acum?", pentru ca nu puteam sa refuz eu singur sa mananc, cand toti ceilalti mancau. Puteam sa-l supar pe sarbatorit. M-am rugat asa in gand, dar foarte putin. Ziceam"Doamne, scapa-ma!", dar in mintea mea incepeam sa incuviintez acest "mic" pogoramant, invocand muuulte multe motive (ca toate motivele pe care le invocam atunci cand nu mai vrem sa postim). Fara sa cantaresc in vreun fel situatia, cu mintea limpede, m-am hotarat ca trebuie sa mananc. De cate ori nu "trebuie" sa facem stiu eu ce pacat...
Am primit felia si am inceput sa mananc. Mari remuscari nu simteam, pentru ca diavolul imi aducea ganduri de genul "Lasa, mananca linistit, Dumnezeu le iarta pe toate, important e sa se bucure sarbatoritul...". Dupa aceea m-am uitat la ultima persoana care statea la masa, persoana care a refuzat cu politete felia de tort, invocand o durere de stomac. Sarbatoritul nu s-a suparat absolut deloc, ba chiar a cautat sa se ingrijeasca de acel invitat, sa-i aduca ceva mai usor de mancat, sau un medicament.
Mai tarziu, la spovedanie, duhovnicul mi-a spus doar atat: "Omul trebuie sa astepte, in primul rand, decizia lui Dumnezeu".

Daca am vrea sa postim cu adevarat, si daca ne-am ruga mai mult, Dumnezeu ne-ar scapa atat din ispite, cat si din aceste situatii neplacute, care ne par, noua oamenilor, "inevitabile". "Dai vointa, iei putere!" :)

Post binecuvantat!

[iustin10]

1) Daca gusti si tu ceva de dulce ceilalti nu vor sti ca postesti,si vei lua rasplata de la Dumnezeu,pentru ca ai postit in ascuns ,doar pt Dumnezeu,si nu ai cautat slava oamenilor ,si nu ai avut mandria ca postesti ,ca esti mai altfel ca ceilalti.
2) Daca le spui celorlalti ca postesti,si nu gusti de dulce,atunci vei avea iarasi rasplata de la Dumnezeu,pentru ca ai vestit numele Domnului,si patima Sa.Si pentru ca unii de acolo te vor lua ca exemplu ,si nu se stie cand,aceasta va ajuta pt intoarcerea lor la Domnul

Concluzie :In ambele cazuri e bine,numa postul sa il tii :)

[andrei_im]

În prealabil postat de iustin10

1) Daca gusti si tu ceva de dulce ceilalti nu vor sti ca postesti,si vei lua rasplata de la Dumnezeu,pentru ca ai postit in ascuns ,doar pt Dumnezeu,si nu ai cautat slava oamenilor ,si nu ai avut mandria ca postesti ,ca esti mai altfel ca ceilalti.

Nu cred ca e asa...Mandria sta in primul rand in pacat, in neascultare. Daca postul imi aduce mandrie, asta e problema mea (cu care trebuie sa ma confrunt), nu problema postului.
Eu cred ca una este lucrarea in ascuns (de care vorbeste si Cuviosul Paisie Aghioritul), si alta este abtinerea de la anumite alimente, fapt care nu e deloc o virtute in sine, ci doar un gest minim, o treapta de inceput, care se cere de la fiecare crestin. Altele sunt faptele pe care trebuie sa le lucram in ascuns - milostenia, de exemplu.
Te poti mandri cu un post ASPRU. Daca te afli langa un frate ortodox care tine si el post, doar ca vrea sa manance ceva gustos, nu trebuie sa ii spui "nu, eu nu mananc decat paine uscata si apa statuta de 10 zile". Pilde in acest sens avem si in Pateric. Insa sa luam aminte, caci parintii dupa ce faceau acest pogoramant, se caiau si se smereau foarte mult, nu ramaneau in nepasare. Insa aici nu incap "pogoramintele" pentru mancarea de dulce. Acestea se fac pentru batrani, pentru oameni bolnavi...
Doamne ajuta!

[cherub]

În prealabil postat de Noesisaa

Da, si ti se pare constructiv ce fac aceste persoane? Vezi mai multi oameni din jurul lor ca devin vegetarieni? Nu.

Da, personal, mi se pare F. constructiv! atat pt. pers. in cauza, cat si pt. cei din jur. Dar daca cei din jur nu vor sa inteleaga si nu le impartasesc opiniile, nu-si fac musrari de constiintza etc, e pb lor! Si, cel mai important, pe langa faptul ca mi se pare constructiv, mi se pare si o atitudine complet lipsita de IPOCRIZIE! Adica, de ce sa nu spun clar si raspicat (dar fara agresivitate si fara a face din asta motiv de 'parada') ca sunt de credinta crestin-ortodoxa si ca postesc, eliminand, astfel, orice dubii sau alte posibile interpretari gresite (gen ostilitate, impolitetze, nesociabilitate s.a.)?!

"Nu stiu ce fel de poveste este asta, dar eu sa am, de exemplu, un preot invitat la masa in post, nici nu mi-ar trece prin ca sa ii servesc mancare de frupt. Si apoi preot e un lucru, mirean altfel. Sa fi luat acel preot branza ar fi creat mult mai multa sminteala celor din jur." Povestea respectiva s-a petrecut, de fapt, la o manastire, dupa slujba duminicala, numai intre cele 2 pers. implicate, parintele si pers. mireana, si nu-l invitase la masa, ci ii oferise din ceea ce avea 'la pachet', dar am 'asistat' la scena in mod involuntar, aflandu-ma in spatele unei usi, in incercarea de a ma ruga putzin etc. Asa ca sminteala chiar nu ar fi avut cui sa creeze, la momentul respectiv, neaflandu-se nimeni altcineva in jur.

"Adica postesti, si incerci sa elimini orice ispita alimentara, si mananci carnati de soia, dar de mintit e ok, chiar daca e post. Care-i logica? Cred ca mult mai cinstit e sa mananci ce ti se pune in fata fara mofturi, si nu sa o dai pe tot felul de diete si eufemisme. Sau sa fii cinstit si sa spui de ce nu poti manca carne si lapte, cu mentiunea ca nu stiu unde ajungi cu postul afisat in frunte." Logica este ca cel putin nu sunt din carne, sunt de post, chiar daca denumirile unuor astfel de produse ar putea coincide cu cele ale unora facute in mod normal din carne etc - ceea ce este o mare diferentza. Una dintre 'Fericirile' lasate de Mantuitorul, spune ca: 'Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni, si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind pentru Mine'. In cazul de fatza, nu e vba de prigoniri si ocari etc, ci am adus citatul respectiv numai ca 'argument', ca 'justificare'. Dar aici nu este vorba de a minti, oricum. Daca nu ai prea mult timp de explicatii si nu vrei sa plictisesti etc, atunci poti spune ca esti la dieta s.cl., si ca le vei explica alta data, pe viitor etc. Dar daca ai timp, le poti explica succint, 'scurt si cuprinzator', ca postesti si in ce consta, de ce nu?!

In sfarsit, am putea noi continua cu polemica pe acest topic (sau pe oricare altul - lol), probabil ca la nesfarsit (cum, dealtfel, se tot practica pe acest forum, fiind f. usor de cazut in 'lalaieli' interminabile si sforaitoare, 'teoria chibritului' sau 'nu-i ca tine, e ca mine' etc) dar mai bine eu zic sa ne oprim aci, ca deja o dam in pierdere de timp si alte celea... Sa nu uitam, totusi, ca postul este si un exercitiu de vointza, si e usor sa gasim tot felul de asemenea justificari si sa-ncercam sa ne tot ascundem dupa ele. Dupa cum a mentionat si windorin, ceva mai sus, de fapt, nu prea vrem sa postim, sau am vrea si nu prea... nici nu prea stim. De pilda, unii dintre Sf. Parinti sfatuiesc sa incercam sa cam evitam, daca si pe cat putem, vizitele, iesirile in oras etc, in perioadele posturilor (logic, nu? fiindca postul nu este timp de distractzie, ci mai degraba de sobrietate, penitentza, reflectzie si introspectzie, tristetze etc), si in loc, sa incercam sa ne rugam ceva mai mult, sa mergem pe la bis. sa ne spovedim s.cl.

Altfel, si Sfintii ar fi putut face astfel de 'exceptzii' de la regulile postului, mancand cu ereticii si cu jertfitorii la idoli, din vremea lor, numai asa, ca sa nu fi fost privitzi 'ca niste salbatici', ori sa se 'izoleze de semeni'!... si nu ar mai fi ajuns Sfinti. Insa ei, Sfintii, cand erau invitati, uneori in semn de recunostintza, pe la mese bogate (ale unora carora le ajutau, vindecandu-i pe ei sau membri ai familie s.a.), ei refuzau categoric, dar cu blandetze si prietenie, sau in cel mai bun caz, isi alegeau doar putina paine si apa de pe mesele pline de bucate imbelsugate puse in fatza lor; sau cereau sa le fie aduse doar paine si apa, separat, daca nu s-ar fi aflat deja pe mesele respective.

Pan' la urma, astfel de lucruri raman la latitudinea fiecaruia, in functzie si de dispozitia de moment, si de circumstantze s.a.m.d....