Suntem robii placerii.

[adrian010155]

Foarte putini oameni reusesc sa se elibereze de placerile lumesti desi multi sunt cei care isi doresc acest lucru. Viata in lume este o lupta cu placerile. Eu ma zbat de vreo jumatate de veac si nu reusesc mare lucru dar sper in continuare. Ce ar fi viata fara placeri? Iata, ar fi starea aceea de fericire interiora, senina, plina de iubire, ingaduinta, iertare, altruism, pe care am vrea sa o atingem, ale carei profunzime si dimensiuni nici macar nu ni le putem imagina. Exista o realtie de directa proportionalitate intre nivelul de credinta si nivelul de eliberare de placeri. Dumnezeu ne stie slabiciunile si ne asteapta cu rabdare sa ne indreptam. Noi insa nu avem nici o sansa de indreptare cu putere de la noi ci cu dorinta mare din partea noastra si cu ajutor de la Dumnezeu in urma rugaciunilor noastre adresate Lui de a ne intari in credinta. Altfel ramanem niste caldicei, care merita sa fie scuipati din gura Lui, asa cum sta scris in Apocalipsa. Asadar, dorinta, rugaciune, actiune efectiva si speranta. Sa ne ajute Dumnezeu.