Despre sminteala (si dezbinare)

[anna21]

În prealabil postat de Jane Says

Am citit / mi s-a spus ca e pacat ca, nedesavarsiti fiind, sa invatam pe altii lucruri pe care ei nu pot sa le priceapa, prin asta noi pricinuindu-le ispita si lasandu-i prada duhului de impotrivire si razvratire nu doar impotriva noastra, ci si impotriva acelor lucruri despre care incercam sa le explicam.

Cred ca ai dreptate, Jane. Am observat si eu cate hule declansez cand vorbesc cu necredinciosi (indiferent cat de bine intentionata sunt).. asa ca prefer sa nu vorbesc.
Dar cu cei de aceeasi credinta.. nu stiu ce sa zic. Am citit in multe locuri ca nu trebuie sa tacem cand sunt contestate adevaruri de credinta.
Pe de alta parte stiu ca vorbesc despre lucruri pe care abia le pricep si eu (daca e pricep... cu inima sunt inca departe).
Eu am gasit un raspuns multumitor in cartea "Cand pietrele vorbesc": "O, Dumnezeul meu, binecuvanteaza sa fiu si eu o piatra care vorbeste spre slava Ta!"
S-ar putea sa nu inteleg exact sensul cuvintelor par. Savatie Bastovoi, dar mi-au mers la inima. Cam asa ma simt si eu: o piatra care vorbeste.