Cine s-ar casatori cu o desfranata ?

[windorin]

În prealabil postat de Jane Says

Mai voi chiar credeti ca asa usor se cade in ispita, nu vrea sotul cu mine astazi si eu ma duc la altul instantaneu?

Sfantul Iacob Postitorul - 4 martie

Acest sfant lacob a trait in veacul al saselea. El a fost atit de desavirsit in viaţa cea dumnezeiasca, incit Dumnezeu i-a daruit darul de a vindeca bolile grave ale oamenilor numai cu rugaciunea.

Dar uritorul oamenilor diavol l-a invaluit pe acest placut al lui Dumnezeu cu multe si mari ispite. Odata niste oameni ticalosi si destrabalaţi au trimis la el o desfrinata. Ea s-a dus sub prefacatoria lacrimilor la el, dar cu scopul de a-l ademeni la pacat. Vazind ca inima lui incepe sa slabeasca, Sfintul lacob si-a ridicat mina dreapta si a bagat-o in flacara focului, ţinind-o acolo pina cind a ars cu totul. Vazind aceasta femeia s-a umplut de groaza, s-a pocait si si-a schimbat viaţa.

Dar alta data Sfintul Iacob nu a mai fugit cu aceeasi tarie de ispita, si a cazut astfel: niste parinţi au adus la el pe fiica lor care era indracita, au lasat-o la usa chiliei lui si au plecat. Sfintul cu adevarat a vindecat-o, dar mai apoi a pacatuit cu ea, apoi ucis-o si a aruncat cadavrul intr-un riu, ca sa-si ascunda fapta. Caci stiut este ca de la adulter si pina la crima nu este decit un pas.

Lucru de mirare si cutremurator este insa ca acest Sfint lacob nu si-a pus capat zilelor de deznadejde, ci mai curind a vrut sa se pocaiasca de aceste cumplite crime, lucru pe care 1-a facut astfel: timp de zece ani dupa aceea el a intrat intr-un mormint deschis, nemaivrind sa iasa de acolo niciodata, in acei ani s-a intimplat o cumplita seceta prin acele locuri, din care mureau si oamenii si animalele. Cind a vazut ca rugindu-se fierbinte, Dumnezeu trimite ploaie, a cunoscut ca Dumnezeu l-a iertat.

Vedem cum Dumnezeu uneori ingaduie unor astfel de uriasi ai sfinţeniei sa cada, ca mai apoi, prin pocainţa adevarata, cu inima cu adevarat umilita si zdrobita, ei sa cunoasca si mai adinc ce este marea milostivire si iertare a lui Dumnezeu, Care puternic este sa ierte orice pacat atunci cind vede zdrobirea inimii celui care a pacatuit, si ca se pedepseste si se osindeste mai intii el insusi.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de windorin

Oricand si oricare dintre cei doi soti ar dori apropierea trupeasca, celalalt nu are voie sa puna "nu". Chiar si in Saptamana Mare, inainte de Denie, daca unul este cuprins de pofta si de slabiciune trupeasca, celalalt sot nu are voie sa puna intre ei evlavia si postul. Asta pentru ca nu toti au aceeasi masura de nevointa, nu toti au aceeasi putere, nu toti au acelasi numar de talanti... unul are 2 talanti, altul are 5 talanti. Iar daca un sot cade din cauza faptului ca celalalt l'a lipsit de cele datorate, sotul "evlavios" va da seama, iar nu cel neputincios, care nu a avut aceeasi putere de infranare.

In "Pravila de la Govora" se vorbeste despre o sotie foarte "evlavioasa", care uita de familie de focul poruncilor. Ceea ce s'a dovedit a fi rau folosit. Cand sotul a vrut sa se apropie de ea, ea a spus "nu". Sotul s'a dus la o vecina si a cazut in pacat. La biserica, dupa slujba, cand sotul si sotia au vrut sa iasa din biserica, o gramada de ciori negre s'au napustit asupra lor. Au intrat inapoi, in biserica, si apoi au iesit pe rand. Cand a iesit sotul, ciorile l'au lasat in pace, insa cand a iesit si sotia, toate au tabarat pe ea si au omorat'o. (Pare cam fantezie, insa nu cred ca "Pravila de la Govora" ar minti cu asa ceva.)

Aceste cuvinte sunt rostite de Sfantul Pavel celor care ar dori sa stea singuri, necasatoriti, insa nu au aceasta putere. Le zice ca in loc sa se chinuie neincetat si sa arda de pofte si ganduri si lupte, mai bine sa se casatoreasca, caci si aceasta este lucru binecuvantat de Dumnezeu. Pentru a vietui de unul singur, fara femeie sau barbat, este nevoie de un dar al lui Dumnezeu, caci "nu toti pot duce aceasta".

Ma bucur ca ai clarificat acest aspect...Doamne, toti nu inteleg decat ca trebuie sa ne retragem in monahism, si ca Taina Nuntii e doar pentru cei care " ard"..ceea ce mi se pare ceva ingrozitor, sa poti macar sa gandesti asa si sa dezbraci viata de familie, aceasta Sfanta Taina de tot ceea ce presupune si inseamna ea, si sa o reduci la...atat.

As ma avea o nelamurire, "nu toti pot face asta"...suna ca si cum toti ar si vrea, dar nu pot...dar cine a spus ca monahismul a fost vreodata o optiune pentru toti? E ca si cum...s-ar spune " nu toti pot fi macelari" ca si cum toti ar vrea, dar nu fac fata, si tanjesc dupa...ori ideea e ca pentru unii acest aspect nu a fost luat in calcul niciodata, si nici ideea de familie nu a fost privita, Doamne fereste! ca o dezlegare la desfranare, exact ca si cum te casatoresti ca sa cazi, si sa pacatuiesti in voie, pe cand aceasta este o cale spre mantuire...simplu ca buna ziua!

Of of of...

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Fani71

De fiecare data cand citesc conceptia asta straina ortodoxiei despre dragostea dintre soti aproape ca ma apuca plansul... Parca ni s-ar cere sa fim niste automate de facut copii. Se face din relatia trupeasca un lucru mecanic, animalic (numai animalele se 'impreuneaza' strict in scopul de a face pui)

............

[Fani71]

În prealabil postat de windorin

Da, si pe mine ma intristeaza mult asemenea ganduri neortodoxe.
Dea Domnul insa sa priveasca la ravna lor, iar nu la dreptatea faptelor, spre a se folosi.
E nevoie insa de preoti si duhovnici cu buna intelegere a lucrurilor, si mai ales ale celor din familie.
Iar pentru asta e nevoie de multa citire din Sfintii Parinti si de multa rugaciune.

Ce bine imi pare ca suntem de acord. Si ca cineva cu multa evlavie cum pari tu (ca eu cred ca sunt mereu prea ratiolanista, prea vreau sa conving si imi lipseste smerenia, recunosc) scrie pe aici lucrul asta.

În prealabil postat de windorin

Nu am spus ca tu sau eu, ori altcineva dintre cei care stau prin bancile lor ar face asta. Insa este un risc ce nu trebuie trecut cu vederea. Mai rar sa fuga sotiile, in astfel de cazuri. De obicei, sotii sunt cei care cad mai usor in afara, cu atat mai mult cu cat nu ar fi nici prea credinciosi si ar mai avea si o sotie putin "cam evlavioasa".

Nici tu, nici eu, si nici un altul... sa nu ne mandrim, cum ca nu am cadea. Tare mi'e frica sa spun asta, desi o gandesc.
Dea Domnul ca asa sa vietuim si asa sa murim, in picioare.

Chiar in indreptarul de spovedanie al parintelui Cleopa care este foarte aspru (si are si tot felul de lucruri care dupa parerea mea contrazic conceptia ortodoxa despre cununie si sexualitate) se spune ca pacat 'm-am infranat fara acordul sotuli sau sotiei, ispitindu-l astfel spre desfranare'.

[Fani71]

În prealabil postat de windorin

Sfantul Iacob Postitorul - 4 martie
Acest sfant lacob a trait in veacul al saselea. El a fost atit de desavirsit in viaţa cea dumnezeiasca, incit Dumnezeu i-a daruit darul de a vindeca bolile grave ale oamenilor numai cu rugaciunea. (...)

Interesant, acest sfant este un fel de Marc Dutroux al vremurilor vechi, violeaza o fata si o omoara.. Asta ne arata ca exista pocainta pentru oricine, chiar si pentru astfel de pacate abjecte. Mare este Dumnezeu.

[windorin]

În prealabil postat de AndruscaCIM

As ma avea o nelamurire, "nu toti pot face asta"... suna ca si cum toti ar si vrea, dar nu pot... dar cine a spus ca monahismul a fost vreodata o optiune pentru toti ? (...) Ori ideea e ca pentru unii acest aspect nu a fost luat in calcul niciodata, si nici ideea de familie nu a fost privita - Doamne fereste ! - ca o dezlegare la desfranare, exact ca si cum te casatoresti ca sa cazi, si sa pacatuiesti in voie, pe cand aceasta este o cale spre mantuire... simplu ca buna ziua!

Epistola I catre Corinteni 7, 4-9

"Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.
Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea,
şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.

Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.
Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi.
Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel.
Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.
Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească.
Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă."

Daca nu intelegi din aceasta, ma voi stradui sa spun cu alte cuvinte.

În prealabil postat de Fani71

Chiar in indreptarul de spovedanie al parintelui Cleopa care este foarte aspru se spune ca pacat "m-am infranat fara acordul sotuli sau sotiei, ispitindu-l astfel spre desfranare".

Ce bine zice parintele. Nu am cam vrut sa aud de el pana ce nu am ajuns la Chilia lui, de la Manastirea Sihastria. Acum a devenit unul dintre cei mai dragi parinti romani din inima mea. Sa nu fii prea grabita asupra cuvintelor lui. Mergi pe la Sihastria si stai vreo doua zile pe acolo. Si citeste doar atat: "Mancav'ar raiul" - volumele 1 si 2. Nici mai mult, nici mai putin. Si nici un cuvant de'al lui nu ti se va mai parea... ciudatel.

[andrei25]

Cred ca nu m-am facut inteles cum trebuie, sau m-ati inteles gresit. Daca zic ca m-ati inteles gresit, cad in mandrie, daca zic ca nu m-am facut inteles, cad in falsa smerenie. :)
Parintele Arsenie Papacioc, spune ca scopul casatoriei este mantuirea. Nasterea de prunci este doar o consecinta a casatoriei. Doamne ajuta!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de windorin

Epistola I catre Corinteni 7, 4-9

"Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.
Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea,
şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.

Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.
Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi.
Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel.
Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.
Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească.
Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă."

Daca nu intelegi din aceasta, ma voi stradui sa spun cu alte cuvinte

Inteles...inteles...

[felicitas]

Andrei25, esti prea meticulos, si iei lucrurile prea in serios, greseala pe care si eu recunosc ca o faceam din plin cand eram mai tanara si mai am si acum din cand in cand mici ''momente'' de luat lucrurile prea in serios. Culmea paradoxului, tocmai atunci cand nu vroiam sa gresesc.... ei... exact atunci o dam cel mai tare cu bata in balta.... asculta aici pe mine, adica pe stan patitul, incearca sa traiesti pur si simplu cu tot cu caderi ca tocmai din alea ne maturizam, crestem duhovniceste, mergem pe calea Crucii, aia e Calea Crucii, drumul ala plin de greutati in fiecare zi, si de caderi, drumul ala care nu ne place. Din caderile alea vad cine sunt eu, cat de departe sunt de cum as dori sa fiu, deci greseste asta nu o zic cu sensul de a-ti spune sa pacatuiesti dar daca stai asa ..... o sa cazi mai rau, crede-ma e lucru verificat nu numai de mine ci de toti. Ai intentii bune, asta e foarte bine, dar intentiile bune sunt primii pasi pe drumul mantuirii, o sa te lamuresti la ce ma refer cand o sa treci prin anumite experiente. Sper ca mesajul meu sa te ajute pentru ca in acest scop l-am scris, si nu cu sensul de observatie, am vrut pur si simplu sa te ajut, viata trebuie traita, exact asa cum e, cartile ortodoxe sunt doar niste ghiduri pentru noi, crede-ma ca am trecut prin mai multe experiente si aventuri, si nu vorbesc din buzunar. Cand te intalnesti cu moartea vezi foarte clar cum stau lucrurile, cine este Dumnezeu, cine esti tu si cat de mult exagereaza unii preoti dand prea mare importanta anumitor detalii, care pentru Dumnezeu nu au atata importanta, un lucru mi s-a descoperit foarte clar ca vrea Dumnezeu de la noi toti oamenii, si anume sa avem cat mai multa mila in fiecare zi fata de toti cei pe care ii intalnim, dupa acest criteriu vom fi judecati... stiu ca majoritatea stiti acest lucru, dar eu vreau sa intaresc inca o data acest aspect al milei de orice natura ar fi ea, pentru ca atunci cand era sa mor, mi s-a descoperit acest lucru de la Dumnezeu si m-am gandit ca va va fi si voua de folos

Post usor si frumos si duuulceeee tuturor!!!!!!!!

În prealabil postat de felicitas

dar eu vreau sa intaresc inca o data acest aspect al milei de orice natura ar fi ea, pentru ca atunci cand era sa mor, mi s-a descoperit acest lucru de la Dumnezeu si m-am gandit ca va va fi si voua de folos

Post usor si frumos si duuulceeee tuturor!!!!!!!!

Mai rar asa persoana, care adat ochii cu moartea si a scapat. Oricum esti o persoana mai bogata decat noi in asemenea experiente. Te rog, daca poti, sa ne mai spui cate ceva pe aceasta tema.
Un Post binecuvantat si tie, felicitas.
P.S. Din cate stiam eu, acum, in timpul vietii, suntem apreciati dupa cat ne dedicam lui Dumnezeu; iar dupa moarte vom fi judecati dupa modul in care ne-am tratat aproapele.