Diferenta intre spovedanie si discutie cu preotul

[sophia]

Am mai spus: aici preotul are mult mai multi enoriasi se pare, si alte preocupari si nu are timp. Am ajuns la concluzia ca mai depinde si de alte lucruri: de pozitia in comunitate (vechime, foloase, etc.), de tupeul si insistenta fiecaruia etc.
Sunt unii care se duc mereu si cer si il cheama si il invita, insista.
De la unii are folos: botezuri, nunti (de la care castiga ceva), altii sunt cineva aici (profesori, medici, muzicieni, etc.), au bani, masina, relatii.
Noi n-avem nimic din toate astea sa-i oferim.
Am incercat si eu, dar mai timid, in felul meu, al nostru (caci si sotul s-a implicat). Am mai povestit ca am incercat sa ma implic in alt mod, in social, in cor etc. N-a mers.
Si am renuntat demult, pentru ca este dureros sa vezi mereu ca pentru tine nu este timp niciodata si totul este "nu" si "nu se poate". Am inchis aceasta usa, ca sa nu mai sufar.
Probabil ca exista si limitari: oricat am vrea si am considera noi institutia preotului si a duhovnicului, ei au puteri limitate.
Nu stiu exact.
Am renunta de mult la orice intrebare si ajutor din partea preotului si a bisericii. Mi-e teama sa nu ajung sa renunt si la spovedanie si de asta am deschis acest topic. Nu mai stiu ce si cum as putea sa spun la spovedanie in fata "unei usi inchise".
In rest ma descurc singura (citesc, intreb aici) si ma ajuta altii mai mult. Dumnezeu imi deschide alte usi. Ma ajuta altii din alte confesiuni f.mult.
E pacat, dar asta este cu...romanii nostri.

[georgeval]

În prealabil postat de sophia

Am mai spus: aici preotul are mult mai multi enoriasi se pare, si alte preocupari si nu are timp. Am ajuns la concluzia ca mai depinde si de alte lucruri: de pozitia in comunitate (vechime, foloase, etc.), de tupeul si insistenta fiecaruia etc.
Sunt unii care se duc mereu si cer si il cheama si il invita, insista.
De la unii are folos: botezuri, nunti (de la care castiga ceva), altii sunt cineva aici (profesori, medici, muzicieni, etc.), au bani, masina, relatii.
Noi n-avem nimic din toate astea sa-i oferim.
Am incercat si eu, dar mai timid, in felul meu, al nostru (caci si sotul s-a implicat). Am mai povestit ca am incercat sa ma implic in alt mod, in social, in cor etc. N-a mers.
Si am renuntat demult, pentru ca este dureros sa vezi mereu ca pentru tine nu este timp niciodata si totul este "nu" si "nu se poate". Am inchis aceasta usa, ca sa nu mai sufar.
Probabil ca exista si limitari: oricat am vrea si am considera noi institutia preotului si a duhovnicului, ei au puteri limitate.
Nu stiu exact.
Am renunta de mult la orice intrebare si ajutor din partea preotului si a bisericii. Mi-e teama sa nu ajung sa renunt si la spovedanie si de asta am deschis acest topic. Nu mai stiu ce si cum as putea sa spun la spovedanie in fata "unei usi inchise".
In rest ma descurc singura (citesc, intreb aici) si ma ajuta altii mai mult. Dumnezeu imi deschide alte usi. Ma ajuta altii din alte confesiuni f.mult.
E pacat, dar asta este cu...romanii nostri.

Ai avut anumite asteptari in scaunul spovedanie de la duhovnicul tau?
Consideri ca nedreptateste pe cineva?
Nu cred ca ajutorul nostru se poate compara cu iertarea din scaunul spovedaniei.

[sophia]

@georgeval - ciudate intrebari.
Nu am asteptari din scaunul de spovedanie. Am asteptari in general de la preot si biserica (institutie).
Nedreptatire - da. Si voit si ne-voit (lipsa de timp).
Si da, si oamenii din biserica, din comunitate pot si trebuie sa faca ceva, sa ajute pe cei de langa ei.