Papalitatea

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Marius22

Daca nu s-ar fi indoit nimeni de autoritatea universala a Papei, de ce a mai fost nevoie de Sinoade Ecumenice in primul mileniu crestin. Nu ar fi apelat intreaga lume crestina la infailibilatea Papei pentru a combate ereziile? Mai mult, de-a lungul istoriei Bisericii nedespartite, episcopii Romei care au avut un rol insemnat in disputele teologice sunt foarte putini.

De la început, a existat nu numai primat petrin, a mai existat şi colegialitate apostolică. Avem în Biblie relatarea primului Conciliu (Sinod) apostolic de la Ierusalim. Părerea personală asupra unui aspect al credinţei a lui Petru şi a celor cu el urma să fie discutată vizavi de părerea personală a celorlalţi (mai mulţi) în spirit de colegialitate fraternă.

Şi în epoca noastră, atunci când Biserica este în faţa unor controverse majore, obişnuieşte să îi cheme pe urmaşii apostolilor, fiind convocat sinodul ecumenic. Ultimul a fost cel cunoscut ca "Vatican 2", al 21 sinod ecumenic al Bisericii Catolice. Dintre acestea, unele comunităţi rupte, aşa cum e Biserica Ortodoxă, recunosc numai pe primele 7. Alte comunităţi, care s-au rupt chiar mai devreme, aşa cum este Biserica Armeană, recunosc doar primele 3. Există şi o comunitate ruptă după Sinodul 20 ecumenic (Vatican 1), care se numesc "vechii catolici". Avem şi una ruptă foarte recent, după Vatican-2: sunt "sedevacantiştii". Mereu se mai rupe câte cineva, ortodocşii sunt foarte departe de a fi singurii. Dar, de fiecare dată, Biserica rămâne una singură, aşezată de Cristos pe temelia care este Petru. Noi credem că Biserica este vie, nu putem opri ceasul în mileniul I şi nici în mileniul al II-lea. Asistenţa pe care Sfântul Spirit a acordat-o Bisericii lui Cristos şi într-un mod special papei atunci, o acordă şi acum şi aşa va fi până ce Domnul va veni din nou, după cum El a promis.

[NTatiana]

Papa a refuzat sa-i primeasca la Vatican pe adultii din Irlanda care s-au constituit in parte vatamata in dosarul ''child's sex abuse''; si nici nu stiu daca acum toti vinovatii sunt in inchisoare ...ma indoiesc ...s-au intocmit numai ''RAPOARTE'' ...ha ha ha ...trist , dar adevarat !!!

[Marius22]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Şi în epoca noastră, atunci când Biserica este în faţa unor controverse majore, obişnuieşte să îi cheme pe urmaşii apostolilor, fiind convocat sinodul ecumenic. Ultimul a fost cel cunoscut ca "Vatican 2", al 21 sinod ecumenic al Bisericii Catolice. Dintre acestea, unele comunităţi rupte, aşa cum e Biserica Ortodoxă, recunosc numai pe primele 7. Alte comunităţi, care s-au rupt chiar mai devreme, aşa cum este Biserica Armeană, recunosc doar primele 3. Există şi o comunitate ruptă după Sinodul 20 ecumenic (Vatican 1), care se numesc "vechii catolici". Avem şi una ruptă foarte recent, după Vatican-2: sunt "sedevacantiştii". Mereu se mai rupe câte cineva, ortodocşii sunt foarte departe de a fi singurii. Dar, de fiecare dată, Biserica rămâne una singură, aşezată de Cristos pe temelia care este Petru. Noi credem că Biserica este vie, nu putem opri ceasul în mileniul I şi nici în mileniul al II-lea. Asistenţa pe care Sfântul Spirit a acordat-o Bisericii lui Cristos şi într-un mod special papei atunci, o acordă şi acum şi aşa va fi până ce Domnul va veni din nou, după cum El a promis.

Nu vreau sa mutam discutia pe linia diferentelor interconfesionale, pentru ca nu vad sensul. Fiecare marturisim adevarul de credinta al Bisericii de care apartinem. Vom gasi si unul si celalat suficiente argumente si contra-argumente incat sa vorbim la nesfarsit. Cum nu au ajuns la un numitor comun mai marii nostri, cu atat mai putin o vom face noi.

Nu voi contesta niciodata apostolicitatea Bisericii Romano-Catolice, dar nu pot accepta inovatiile la nivel dogmatic si cultic, ce si-au facut loc, de-a lungul timpului si care ne despart. Ele au condus de fapt la doua spiritualitati diferite in sanul celor doua Biserici.

De aceea, in ceea ce ma priveste, intotdeuna prefer sa discut mai degraba pe marginea a ce ne apropie, caci slava Domnului, avem inca multe lucruri comune, decat despre ce ne desparte.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Marius22

Ele au condus de fapt la doua spiritualitati diferite in sanul celor doua Biserici.

Părerea mea este că au fost două (de fapt: mai multe) spiritualităţi încă de la început. Sfinţii Părinţi Răsăriteni aparţineau în mod evident unei alte spiritualităţi decât Sfinţii Părinţi Apuseni. Alt stil, alt limbaj, altă tematică şi, aproape că am putea spune, altă teologie. Dar, cu toţii au fost catolici şi cu toţii ortodocşi. Adică: au fost universali şi dreptcredincioşi în lucrarea lor.
Astfel văzuţi, cei doi plămâni ai Bisericii, Răsăritul şi Apusul, ne apar nu ca doi poli, ci ca doi versanţi ai aceluiaşi pol, care este Cristos. Mai aproape de spiritualitatea răsăriteană, catolicismul răsăritean apreciază şi celălalt versant, cel apusean, cu care este în comuniune.

[Irina Georgeta]

am înţeles că papa benedict a solicitat formarea unui curs de exorcişti. mi se pare nou şi straniu în acelaşi timp pentru mine, ca ortodox, să aud de existenţa unui astfel de curs, având în vedere faptul că nimic nu este mai eficient ca smerenia, viaţa curată, rugăciunea puternică şi însăşi taina ascunsă. sunt curioasă sub ce formă decurge acest "proiect de măturare a spiritelor răului", că prea s-a făcut mare tam-tam în presă, iar mie mi se pare puţin dubios acest lucru, pentru că în general, astfel de lucruri nu ar trebui să se facă publice

[Mihnea Dragomir]

Nu este de loc nou. Exorcisme s-au făcut mereu în Biserica Catolică. În principiu, orice preot poate face exorcisme, în practică aceasta este o facultate specială acordată de episcopul locului unor oameni cunoscuţi pentru viaţa lor de sfinţenie şi în plus, de regulă, cu anumită vârstă şi experienţă spirituală. În Biserica Greco-Catolică exorcismele constau în rugăciuni speciale grupate în Euhologhion (Moltivelnic), iar în Biserica Romano-Catolică în rugăciuni grupate în Rituale Romanum. Sunt, în general, rezervate pentru cazurile de posesie demonică (mai rar de obsesie demonică).

[Ioana-Andreea]

Mihnea,ce parere ai despre miracolul Sf Lumini?

[Mihnea Dragomir]

Dacă vă referiţi la Sf Lumină care s-ar aprinde în mod spontan la Ierusalim, tot ceea ce ştiu este că nu este atestată de Biserica Catolică şi nu sunt îndeplinite crieteriile minimale pentru a fi atestată. Din câte am înţeles, a existat o încercare a unor martori catolici de a cerceta realitatea acestui presupus miracol cu mai mult timp în urmă, dar...ghinion, exact atunci miracolul nu s-a produs: explicaţia ortodoxă este, din câte înţeleg, faptul că miracolul nu se produce dacă sunt de faţă necredincioşi.

[Savonarola]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Asistenţa pe care Sfântul Spirit a acordat-o Bisericii lui Cristos şi într-un mod special papei atunci, o acordă şi acum şi aşa va fi până ce Domnul va veni din nou, după cum El a promis.

În legătură cu asistenţa pe care a acordat-o şi pe care o acordă Sfântul Duh Bisericii, sfânta scriptură ne dă o altă variantă, niţel diferită de aceea pe care încercaţi să ne-o livraţi:

Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul ; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti. Toate câte are Tatăl ale Mele sunt ; de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă. [Ioan 16:12-15]

Ceea ce se poate deduce de aici este că Duhul Sfânt asigură călăuzirea la tot adevărul apostolilor, şi nu exclusiv unui singur apostol, de care apoi să asculte toţi ceilalţi fără să crâcnească. Extinzând, călăuzirea sau asistenţa Duhului Sfânt la tot adevărul nu este garantată nici măcar de Iisus Hristos unui singur apostol, ci adunării apostolice. Şi extinzând, acest lucru este valabil şi pentru Biserica de după perioada primară, apostolică a Bisericii.