cand e bine sa te impreunezi cu sotia ?

[ory]

Da, multumesc anna, pentru pont si pentru aluzie, constat ca este frumoasa lingvistica asta religioasa care a conturat orice cugetare omeneasca, spre folosul propriu si dojana celor care nu se conformeaza robotismului de asimilare integrala a cartilor religioase.
Din cate-mi amintesc, Domnul nu a vorbit despre apostazie, despre erezie, despre ecumenism si alte bazaconii pe care le asociem cu preamarita intelepciune capatata in timp de catre oamenii alesi ai credintei.
Dumnezeu a vorbit simplu, a vorbit clar, s-a manifestat simplu si prin fapte fara prea multe comentarii, a realizat lucrurile atat de frumos si pe intelesul tuturor incat, uneori cred ca nici nu era nevoie de atata imbrobodire verbala si atatea sensuri intortocheate oferite credintei in zilele noastre.
Deci, problema sta cumva in evolutie si metamorfoza si nu in incapacitatea amaratului de crestin de-a intelege atata harababura mistica.
S-apoi, cine vrea sa inteleaga, intelege, cine nu, nu , degeaba jucam noi tontoroiul permanent, ba cu cartea in mana, ba cu libera cugetare si...cu cartea in mana.

[ory]

Ba, te contrazic Florin, cine nu este casatorit nu va putea niciodata sa inteleaga acest statut, oricate ar vedea in jur, nu au cum sa simta si sa se contopeasca cu sensul lui real, ci doar sa-si imagineze...ceea ce este o mica, mare diferenta.
Insa, de invatat, bine-nteles ca pot invata, dar raman la acest stadiu teoretic pana ce intampina ei insisi realitatea, iar atunci se cam schimba placa.
Sa inteleg ca nu esti casatorit si poate de aceia vorbesti cu dezinvoltura despre aspectele acestei situatii.

[anna21]

În prealabil postat de ory

Da, multumesc anna, pentru pont si pentru aluzie, constat ca este frumoasa lingvistica asta religioasa care a conturat orice cugetare omeneasca, spre folosul propriu si dojana celor care nu se conformeaza robotismului de asimilare integrala a cartilor religioase.
Din cate-mi amintesc, Domnul nu a vorbit despre apostazie, despre erezie, despre ecumenism si alte bazaconii pe care le asociem cu preamarita intelepciune capatata in timp de catre oamenii alesi ai credintei.
Dumnezeu a vorbit simplu, a vorbit clar, s-a manifestat simplu si prin fapte fara prea multe comentarii, a realizat lucrurile atat de frumos si pe intelesul tuturor incat, uneori cred ca nici nu era nevoie de atata imbrobodire verbala si atatea sensuri intortocheate oferite credintei in zilele noastre.
Deci, problema sta cumva in evolutie si metamorfoza si nu in incapacitatea amaratului de crestin de-a intelege atata harababura mistica.
S-apoi, cine vrea sa inteleaga, intelege, cine nu, nu , degeaba jucam noi tontoroiul permanent, ba cu cartea in mana, ba cu libera cugetare si...cu cartea in mana.

Mesajul iti era adresat, Ory.. dar nu numai tie (de aceea nu m-am referit doar la tine.. sunt multi care gandesc ca tine).
Dar sa stii ca NU este o critica.. ci mai mult o spaima.
Ca scrie negru pe alb ca vor fi inselati "si cei alesi". Avertismentul este pentru crestini!
Altfel spus.. mesajul se refera la mine (dar eu nici macar nu sunt "aleasa", sunt vai de capul meu).
Ideea este: cand te lepezi de Hristos nu realizezi ce ai facut! Este o lepadare involuntara, indirecta (daca vrei). In masura in care ma afirm pe mine, cu dreptatea mea, cu binele meu, cu iubirea mea (toate lumesti, desigur).. implicit m-am lepadat de Hristos.
Este ironic sa ma gandesc ca atunci cand am citit prima data Biblia (eram extrem de tanara) nu am fost oripilata de cruzimea din VT (cum afirma ateii, de ex, ca au fost indignati).. ci am fost ingrozita de urmatorul paragraf:
"M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine." (Galateni)
si din altele asemenea am inteles la acea varsta (in scoala generala eram) ca un crestin traieste pentru Hristos.
Si nu am putut accepta asta.. mi s-a parut nedrept.. aceasta a fost sursa necredintei mele multi ani (eu vroiam sa traiesc pentru mine).
Nici acum nu traiesc pentru Hristos, dar cu ajutorul si mila Lui sper ca voi ajunge sa fac asta. (Important este doar sa inteleg in profunzime si de neclintit ca nu se poate altfel).
Ei, invatatura apostatica spune: bucurati-va, iubiti, fiti liberi.. (dar capcana este ca noi nu avem nici iubire, nici libertate, nici macar viata decat intru Hristos).

[ory]

Draga Anca, uite cum cred eu in Sfintii Parinti !
Citesc si am citit despre ei, imi place ceea ce citesc pana in momentul in care sesizez paragrafe care, practic, instiga la pizma si rautate...le citesc, ma mir despre neconcordanta pe care o exprima fata de asa zisa credinta si ma gandesc ca, poate sunt teorii emise de alte persoane de-a lungul timpului si atribuite acestor sfinti, avand in vedere faptul ca s-au modificat multe scrieri si s-au strecurat in interiorul acestora si unele informatii mai deplasate de adevarata credinta. Daca nu este asa, nu ma intereseaza, pur si simplu nu cred in aceste teorii si merg mai departe cu ceea ce ma poate multumi ca si individ pus in fata unei carti de invataturi religioase. Astfel, ii respect in continuare pe Sfinti, ma inchin lor, dar apelez in acelasi timp si la propriul rationament. Ai inteles ? Chiar crezi ca este o indobitocire sa apelezi si la propria constiinta si la propria gandire atunci cand citesti cartile si invataturile Sfintilor si Marilor Duhovnici ? Oricum, multi oameni intortocheaza cele scrieri, le sucesc si le invartesc pana ajung sa le justifice rautatea si imaginatia limitata, asadar, nu au decat sa creada si sa spuna ce vor, dar mai ales sa se simta indreptatiti...
Eu nu cred ca este o dovada de incapacitate in intelegere, mai degraba cand se intampla viceversa cred ca devine o atitudine deplasata, fiindca, pur si simplu nu poti lua niste carti drept adevar pur mot a mot , fie ele si religioase, sau, mai ales religioase.
Cat despre ura, m-am cam incurcat acolo, dar am vrut sa spun despre ura si neresemnarea care pretinzi sistematic, ca exista in mine de fiecare data cand imi exprim punctul de vedere despre credinta, liber si necenzurat, ceea ce nu este adevarat.

În prealabil postat de sophia

F. interesante aceste citate. Am subliniat si accentuat o fraza la inceput. Asa iese adevarul la iveala.
Degeaba ne tot ascundem aici in forum dupa deget. Se spune deci clar, ca numai fecioria duce la sfintenie, iar casatoria este murdara.
Si se face diferenta intre nunta si casatorie (probabil casnicie) si n-am inteles de ce.
Prin urmare numai nunta este sfanta, restul nu, restul este murdar, desfranare.
De altfel in tot ceea ce a citat Mirabela aici, asta este esenta, asa cum pricepusem eu mai demult.
Este f.dureros pentru cei casatoriti. Si in felul acesta "sprijina" credinta, biserica pe cei casatoriti (fiindca tot s-a discutat si asta undeva).

Deh...daca toate scripturile sunt facute numai de oameni feciori, deveniti sfinti.
Cumplit de dureros pentru cei casatoriti. Suntem eliminati din start pentru treaba asta.
Imi plange sufletul si ma intreb...asa a lasat Dumnezeu? As vrea sa continui sa cred ca El este mai bun decat toti acestia.

Stai linistita ca nu sunt eliminati din start cei casatoriti.
Uite cateva exemple de Sfinti casatoriti: Sfantul Adrian si Sfanta Natalia(sot si sotie), Sfantul Eustatiu (avea sotie si copii) etc.
Iti recomand o carte: [COLOR=#000000]Căsătoria , cale spre sfinţenie – Vieţile sfinţilor căsătoriţi [/COLOR]

În prealabil postat de iana

Atata timp cat analiza o reduce la chimie/biologie, DA si-o pierde in ochii celor care fac asta.
"cine m-a pus?" ce? sa ma casatoresc? sper sa n-ajung vreodata sa-mi pun aceasta intrebare.

In privinta asta iti dau dreptate. Casatoria e mai mult decat...
Iti doresc sa faci intotdeauna fapte la care te-ai gandit bine, ca sa nu spui ca multi dintre noi: "Cine-m-a pus?", regretand unele lucruri. Dar Dumnezeu permite greseala, caci din greseala si durere invatam cel mai bine.

În prealabil postat de ory

Draga Anca, uite cum cred eu in Sfintii Parinti !
Citesc si am citit despre ei, imi place ceea ce citesc pana in momentul in care sesizez paragrafe care, practic, instiga la pizma si rautate...le citesc, ma mir despre neconcordanta pe care o exprima fata de asa zisa credinta si ma gandesc ca, poate sunt teorii emise de alte persoane de-a lungul timpului si atribuite acestor sfinti, avand in vedere faptul ca s-au modificat multe scrieri si s-au strecurat in interiorul acestora si unele informatii mai deplasate de adevarata credinta. Daca nu este asa, nu ma intereseaza, pur si simplu nu cred in aceste teorii si merg mai departe cu ceea ce ma poate multumi ca si individ pus in fata unei carti de invataturi religioase. Astfel, ii respect in continuare pe Sfinti, ma inchin lor, dar apelez in acelasi timp si la propriul rationament. Ai inteles ? Chiar crezi ca este o indobitocire sa apelezi si la propria constiinta si la propria gandire atunci cand citesti cartile si invataturile Sfintilor si Marilor Duhovnici ? Oricum, multi oameni intortocheaza cele scrieri, le sucesc si le invartesc pana ajung sa le justifice rautatea si imaginatia limitata, asadar, nu au decat sa creada si sa spuna ce vor, dar mai ales sa se simta indreptatiti...
Eu nu cred ca este o dovada de incapacitate in intelegere, mai degraba cand se intampla viceversa cred ca devine o atitudine deplasata, fiindca, pur si simplu nu poti lua niste carti drept adevar pur mot a mot , fie ele si religioase, sau, mai ales religioase.
Cat despre ura, m-am cam incurcat acolo, dar am vrut sa spun despre ura si neresemnarea care pretinzi sistematic, ca exista in mine de fiecare data cand imi exprim punctul de vedere despre credinta, liber si necenzurat, ceea ce nu este adevarat.

Acum m-ai facut curioasa. Poti sa-mi spui care dintre Sfintii Parinti instiga la pizma si rautate? Invidia e un pacat si nu vad cum ar putea instiga... dar daca spui, atunci asteptam si restul informatiei.
Dar acum hotaraste-te: ori "intortocheaza cele scrieri", ori le iau mot a mot.
Cat despre credinta libera si necenzurata, ory, iar ne intoarcem la New Age, si nu e bine.
Dar abia astept sa ne scrii despre instigarea la pizma, ca doar nu am apucat sa citesc eu tot ce au scris Sfintii Parinti.

[ory]

Am mai spus si altadata, reciteste canoanele scrise pe topicul despre calugarie....ai sa spui ca acestea pot fi valabile pentru calugarie, iar eu spun ca tot ceea ce scrie in materie de iubire sau de ura in priviinta credintei este valabil pentru oameni.
Si mai sunt anatemele despre care nu s-a comentat, dar am amintit mai sus de ele .
Cum imi explici mie veridicitatea adevarului divin din canoane, precum si din anateme, pana la urma, orice scriere religioasa am asimila, ne raportam la adevarul divin si la Vointa Lui Dumnezeu .
Indiferent cat de intelept s-a dovedit un Sfant si cat de mult a tins spre desavarsire, a trait intelegand lucrurile prin caderi si ridicari ca oricare om , pentru ca a fost om si nu-l putem pune mai presus de Dumnezeu, cum se confunda uneori lucrurile, omitand faptul ca reprezinta doar intermediari pentru apropierea de Dumnezeu, dar nu o cale a tot stiutoare, particulara si de sine statatoare.
Eu nu am citit si nu cunosc despre principiile de tip new age, dar daca unele dintre ideile mele se regasesc printre acestea, atunci numiti-le cum doriti, numiti-ma pe mine cum doriti, eu nu consider ca trebuie sa am o deosebita grija fata de o idee pe care o exprim, din interiorul meu, doar pe premiza ca s-ar putea sa coincida cu nu stiu ce idee non crestina. Nu ma intereseaza credinta ca si indobitocire si redare robotica a acesteia din carti, tin si la gandirea proprie, asa ca, nu aveti decat sa ma numiti cum doriti, eu raman aceiasi, cu rochie alba sau cu rochie neagra, nu conteaza....

[iana]

În prealabil postat de ory

Astfel, ii respect in continuare pe Sfinti, ma inchin lor, dar apelez in acelasi timp si la propriul rationament. Ai inteles ? Chiar crezi ca este o indobitocire sa apelezi si la propria constiinta si la propria gandire atunci cand citesti cartile si invataturile Sfintilor si Marilor Duhovnici ? Oricum, multi oameni intortocheaza cele scrieri, le sucesc si le invartesc pana ajung sa le justifice rautatea si imaginatia limitata, asadar, nu au decat sa creada si sa spuna ce vor, dar mai ales sa se simta indreptatiti...
.

Ba foarte bine gandesti cand spui ca apelezi la discernamant. Indobitocire este sa nu mai gandesti tu cu mintea ta. Noi nu suntem papagali sa imitam asa ca prostii fara sa trecem totul prin filtrul mintii noastre. Dumnezeu nu cred ca ne vrea idioti. Sa ne straduim macar sa intelegem ce facem, sau de ce facem ceva, sau la ce ne ajuta, sau daca ne ajuta. Si sa intelegem ca nu tot ce ne foloseste noua devina regula pt toata lumea.

(Miha-anca sa nu crezi cumva ca fac vreo aluzie la tine sau la altcineva de aici, nu va cunosc, schimbam doar pareri)

Daca te referi la Pidalion, pe care stiu ca l-ai citit, eu nu in intregime, atunci nu stiu ce sa mai spun, ne fiind eu in masura sa ma exprim la adresa dumnezeiescului Pidalion, cum scrie pe prima pagina. E posibil sa gasim lucruri, care nu ne convin, dar atunci mai bine e sa ne intrebam, daca nu gresim noi, nu Pidalionul. Asta e sugestia mea.
Inteleg ca te simti libera sa exprimi orice idee; intrebarea e: e coreta ideea pe care o aperi? Ce argumente ai? Te-ai interesat ce spun si altii, sau te bazezi doar pe parerea ta personala? Ca sa emitem idei si judecati de valoare, trebuie sa ne bazam pe ce am invatat, pe ce am citit. Dar daca purtam doar o mica discutie, se pot face si afirmatii, care nu au neaparat acoperire, dar atunci nimeni nu ni le accepta; acesta este dezavantajul. Dar fiecare face cum vrea. Stii ce spune orice om, care s-a afirmat cu talentul sau: ca are 1% talent si 99% munca. Deci nu e de neglijat partea de munca, de informare, de citit, etc.
As mai vrea sa adaug ca nu iti vrem raul; ca nu iti vreau raul, chiar daca eu sunt "soacra" ta. Si soacra isi poate iubi nora!