De ce nu avem dreptul sa judecam pe altii

[iustin10]

Ca sa nu o mai lungesc cu explicatiile ma voi mandri un pic.
Eu(dar cred ca multi) isi dau seama cand cineva judeca si cand nu ,cand este o observatie intemeiata sau este o judecata ,cand este ceva facut spre corectarea si atragerea atentiei aproapelui sau este o judecata. Cum fac? Nu stiu,dar se simte din ce inima vorbeste celalalt. Si mai ales se simte daca acela isi vede greselile sale ,inainte de a le vedea pe ale celuilalt.
Si se vede daca respecta porunca ,care nu e una oarecare ci este porunca de capatai (data de insusi Dumnezeu Fiul) si anume : Sa nu faci celorlalti ceea ce nu ti-ar place sa ti se faca tie .
Deci nu este o simpla deosebire de nuante ,cum ar fi deosebirea intre 2 termeni (iana).Ci este un lucru fundamental ,aratat de multe ori si de Domnul,si anume ca conteaza inima din care vorbesti , si ochiul smereniei indreptat asupra ta insati.
Multi sfinti au dojenit si au criticat ,si nu se simte deloc ca ar judeca,ci ei chiar indreapta,si ne indreapta peste veacuri.
Dar tu,care vrei sa indrepti pe aproapele,te-ai curatat intai pe tine insuti?
Asta e deosebirea intre judecata si observatie intemeiata ,propria ta curatenie si smerenie,pentru ca altfel nu am fi decat farisei.

[iana]

În prealabil postat de iustin10

Ca sa nu o mai lungesc cu explicatiile ma voi mandri un pic.
Eu(dar cred ca multi) isi dau seama cand cineva judeca si cand nu ,cand este o observatie intemeiata sau este o judecata ,cand este ceva facut spre corectarea si atragerea atentiei aproapelui sau este o judecata. Cum fac? Nu stiu,dar se simte din ce inima vorbeste celalalt. Si mai ales se simte daca acela isi vede greselile sale ,inainte de a le vedea pe ale celuilalt.
Si se vede daca respecta porunca ,care nu e una oarecare ci este porunca de capatai (data de insusi Dumnezeu Fiul) si anume : Sa nu faci celorlalti ceea ce nu ti-ar place sa ti se faca tie .
Deci nu este o simpla deosebire de nuante ,cum ar fi deosebirea intre 2 termeni (iana).Ci este un lucru fundamental ,aratat de multe ori si de Domnul,si anume ca conteaza inima din care vorbesti , si ochiul smereniei indreptat asupra ta insati.
Multi sfinti au dojenit si au criticat ,si nu se simte deloc ca ar judeca,ci ei chiar indreapta,si ne indreapta peste veacuri.
Dar tu,care vrei sa indrepti pe aproapele,te-ai curatat intai pe tine insuti?
Asta e deosebirea intre judecata si observatie intemeiata ,propria ta curatenie si smerenie,pentru ca altfel nu am fi decat farisei.

Ceea ce am subliniat cum se numeste? Care dintre cei care suntem aici suntem siguri ca nu ne inselam cand sustinem ca stim ce este in inima celuilalt.
Nu ne comparam cu sfintii, Iustin, ca sfintii nu stau pe forum. Eu in continuare cred ca aici facem doar schimburi de pareri. Si mai ales pt faptul ca nu ne cunoastem decat din ceea ce scriem, cred ca mai degraba se judeca ideea nu persoana. De multe ori nu stim cum este cel care scrie decat din felul in care pune problema si asta nu e relevant pt ca nu stim daca omul acela asa gandeste, sau vrea sa provoace, sau vrea sa-si intareasca lui o convingere. Sunt si oameni care se cunosc aici si s-au legat si prietenii. Si nu cred ca daca oamenii se mai si contrazic este foarte grav. Depinde de scopul fiecaruia: daca vrea sa si invete ceva sau se crede atoatestiutor. Si mai cred ca dintr-o discutie de multe ori in contradictoriu, are fiecare de invatat ceva. Si daca nici unul dintre cei doi macar cel putin un al treilea care doar citeste. Altfel nu cred ca am mai sta pe aici.

Edit: mai citeste de cateva ori cu atentie ce a scris Florina, ca foarte bine a scris in cele doua postari.

Reedit: M-am mai gandit un pic si cred ca si tu ai dreptate totusi, sunt de multe ori raspunsuri rautacioase, eu cred ca am idealizat putin (mai sus). Ai dreptate in unele cazuri asa e (vezi iar judec eu acum), dar sa nu generalizam asta e ideea. Ma gandesc atunci care ar fi concluzia, ce sa facem? Mie imi place acest forum si poate de aceea am venit si eu repede cu justificarile.

[glykys]

Cititi cartea arhimandritului Serafim Alexiev, "Cea mai scurta cale catre rai: nu judeca si nu vei fi judecat!" si va veti folosi de ea! Si mie mi-a recomandat-o un bun prieten.

Mereu cand ma enervez sau cand sunt tentat,fie si la modul metaforic,sa ma ratoiesc la cineva>imi aduc aminte de batrinul din filmul al carui titlu l-am postat in acest mesaj.Oare omul greseste in ceea ce sustine?De obicei,cand imi pun intrebarea asta,incep sa-i analizez argumentele cu calm si impartialitate(pe cat posibil).Pina finalizez acest procedeu imi trece si cheful sa ma cert cu el sau sa-l judec la modul infierbantat.Per ansamblu prefer sa nu judec pe mine pt ca,din experienta personala,este ciudat sa vezi cum oamenii iti zimbesc in timp ce iti indica Iadul ca destinatie finala pt un protestant:))Oricum in fata acestei solutii nu pot decat sa-mi pun in valiza creme protectoare :))Nu dati in mine cu citate din NT.Credeti-ma pe cuvant>le-am auzit pe toate>va cred pe cuvant :)
Serios vorbind>parerea mea este sa ne gandim bine inainte sa judecam pe cineva.In multe momente lucrurile nu sunt ceea ce par si nici noi nu suntem atat de perfecti incat sa-l lipim pe altu de tavan cu exemplul nostru inaltator.Nu dati cu pietre..eu nu am de gand sa ridic una :) Cred ca este mai important sa incerci>sa faci efortul sa intelegi gandirea celui cu care conversezi.Nu zic sa-l aprobi da macar sa incerci sa-l intelegi.Daca il judeci din start> este ca si cum i-ai tranti usa in nas baiatului cu pizza :))Glumesc...again.
Va doresc o seara placuta...tuturor.
_____________________________
,,Errors of opinion may be tolerated where reason is left free to combat it"(Thomas Jefferson)

[glykys]

În prealabil postat de glykys

Cititi cartea arhimandritului Serafim Alexiev, "Cea mai scurta cale catre rai: nu judeca si nu vei fi judecat!" si va veti folosi de ea! Si mie mi-a recomandat-o un bun prieten.

Citez cateva fragmente din aceasta carte:

"Imbracati in mantia iubitorilor de dreptate, aproape fiecare dintre noi ne-am insusit dreptul acesta dusmanos de a ponegri pe altii si de a gasi tuturor defecte. Si astfel ne-am creat in suflet o mare greutate si o paguba de neinlaturat, incat nici nu ne trece prin minte. Osandind pe aproapele, ne inselam, mangaindu-ne cu gandul ca implinim vreo oarecare datorie, prin care ne mantuim pe noi insine si ajutam celorlalti. In realitate, prin pacatul osandirii, noi gresim atat fata de noi insine, cat si de altii, pe care ii taram in pacat.
Sfantul Ioan Scararul spune: 'Precum focul este opus cu totul apei, astfel si cei ce doresc sa duca o viata linistita (adica cei ce vor sa se mantuiasca) nu trebuie sa osandeasca. Cum se va mantui omul care in fiecare zi osandeste pe fratii sai, pentru care Hristos a fost rastignit pe Cruce?'"

[glykys]

"Sfanta Biserica, prin puterea data ei de Domnul nostru Iisus Hristos si de la Sf. Ap., da dreptul de a osandi numai pe o categorie de oameni, ereticii, cei ce deformeaza credinta ortodoxa. [...] Numai Domnul nostru Iisus Hristos, prin Sfanta Sa Biserica, a faurit minunatul drum catre mantuire al omului, prin harica lui unire cu Dumnezeu. Dogmele si canoanele asezate de catre Sf. Biserica Ortodoxa sunt semne pazitoare pe acest unic drum mantuitor, care ne feresc de abaterile de catre stanga si de catre dreapta. [...] Eresul este insa deformarea sfintelor dogme, hula impotriva adevarului.Dupa cuvintele cunoscutului nevoitor de odinioara, avva Agathon,eresul este instrainare de Dumnezeu. [...]
Placutii lui Dumnezeu au socotit ca mare pacat osandirea aproapelui pentru greselile lui firesti, dar nu s-au dat inapoi si au incurajat osandirea eresurilor. Multi dintre ei au demascat aprig pe nedreptii invatatori mincinosi. Se intelege ca se purtau cu blandete si cu dragoste cand se vedeau in fata unor oameni eretici care s-au inselat fara voia lor, dar erau fara crutare catre indarjitii stricatori ai credintei. [...]
Un pustnic a vazut pe un oarecare frate pacatuind si a inceput sa planga: "Vai mie, zicea el, fratele meu greseste astazi, iar maine voi gresi si eu!"Dupa aceasta, intorcandu-se catre ucenicul sau, a adaugat: "iN orice greseala va cadea de fata cu tine vreun frate si oricat de grea va fi ea, sa nu il osandesti, ci trebuie sa fii incredintat ca tu gresesti mai mult decat el, chiar daca el ar fi mirean. Abatere de la aceasta pravila poti sa faci doar cand se intampla sa auzi pe cineva hulind pe Dumnezeu sau vorbind vreo erezie."

Toate acestea ar fi fost foarte limpezi pentru ucenicii lui Hristos, daca n-ar fi existat un perfid si un viclean ce se ascunde sub pojghita evenimentelor, potrivnic adevarului dumnezeiesc- diavolul. El a reusit sa intoarca aproape toate lucrurile cu capul in jos in lume, fcand confuzie in notiunile oamenilor despre pacat si virtute [...]. Satana cel mai cu osardie ne influenteaza sa osandim pe altii pentru neputintele lor firesti, lucru pe care Dumnezeu il opreste, nu insa si credinta ratacita, care ar fi de osandit. Pentru aceasta, satana se straduieste sa aseze o aureola unei false virtuti a osandirii aproapelui, fratelui nostru, iar osandirea ereticilor fanatici o prezinta ca marginire si obscurantism. "