Familia in regimul comunist

[Delirul]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Frică de Dumnezeu ? Să fim serioşi ! Ateismul era în floare printre colegii mei de liceu şi de facultate de atunci ! Frică era, dar nu de Dumnezeu. Ci de partid. Ăsta era dumnezeul oamenilor în vremea comunismului: Partidul. Lui i se închinau, de la el aşteptau salvarea, în el căutau să ocupe loc, dacă se poate mai în faţă, cea mai bună metodă fiind turnarea şi lucrătura pe la spate. La el se duceau acatiste: acatist pentru un televizor "Cromatic", acatist pentru un Trabant de handicapaţi, acatist pentru o repartiţie mai aproape de judeţul în care muncea soţia. Îngerul gardian era securistul, iar sfânt era secretarul de partid pe întreprindere (sau activistul ASC, în cazul tineretului studios al patriei). Preot era Responsabilul, iar diacon era Gestionarul: ei te hrăneau, lor trebuia să le aduci obol ca să te miluiască cu ceva.
.

Poate, insa adevarul este ca se simte o degradare atat spirituala cat si intelectuala in comparatie cu vremurile de atunci. Comunismul nu a fost mai bun, dar cu siguranta ceva s-a intamplat in perioada aceasta de tranzitie ca noi am devenit mai rai.