hmm... help?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de AlinB

Sunt destul de sigur ca cine ar veni cu o astfel de "inovatie" (casatoria mixta) ar ajunge sa trebuiasca sa dea explicatii in fata comitelului de disciplina si daca nu "indreapta" lucrurile (adica daca nu are intentia sa te convinga sa te botezi la ei) va fi exclus in scurt timp.

Cred ca tricesimusquintus poate sa confirme.

Într-adevăr, contractarea căsătoriilor mixte nu e deloc recomandată în Biserica Adventistă și aceasta din cauza urmărilor nefericite care mai devreme sau mai târziu apar.
Nu există o ”normă de botezuri”, cu atât mai puțin excludere pe motiv de ”neîndeplinire de plan”. Problema principală în aceste cazuri este faptul că nu se poate oficia o ”cununie mixtă”, ambii miri trebuie să fie adventiști pentru a putea fi cununați religios.

[AlinB]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Într-adevăr, contractarea căsătoriilor mixte nu e deloc recomandată în Biserica Adventistă și aceasta din cauza urmărilor nefericite care mai devreme sau mai târziu apar.
Nu există o ”normă de botezuri”, cu atât mai puțin excludere pe motiv de ”neîndeplinire de plan”. Problema principală în aceste cazuri este faptul că nu se poate oficia o ”cununie mixtă”, ambii miri trebuie să fie adventiști pentru a putea fi cununați religios.

Drept si la obiect, felicitari.

Tema de gandire si pentru angel4ver: unde/cum vor face cununia religioasa?

[mariamargareta]

În condiţiile date, căsătoria religioasă nu se poate face. Ambele confesiuni o interzic, nu numai din pricina deosebirilor severe între învăţăturile lor de credinţă, dar şi dintr-o sinceră compasiune pentru cei radical diferiţi în religie, dar la fel de temeinic atinşi de focul dragostei: experienţa lor spune că sunt rare cazurile în care conflictele nu vor apărea mai devreme sau mai târziu în astfel de "familii mixte".

Deci, ca să se facă totuşi această legătură religioasă, unul dintre voi ar trebui să renunţe (din toată inima, nu formal!!) la religia sa, şi s-o îmbrăţişeze apoi pe cea a iubitului (iubitei). Or, voi deja v-aţi exprimat o adeziune intimă destul de fermă la propria confesiune şi în mod sigur în fiecare din voi mai zace (într-o formă latentă) şi dorinţa de a-l aduce pe cel iubit pe "calea mântuirii". Oare cât timp îi va fi indiferent iubitului tău că tu şi copiii tăi vă veţi pierde mântuirea, în timp ce el este convins că a şi fost mântuit? Sau crezi că ţie îi va fi indiferent că iubitul tău va rămâne în întuneric?

Vă mai rămâne o singură variantă (excluzând, evident, despărţirea de bună voie şi cât mai rapidă, până nu vă faceţi scrum): căsătoria civilă, şi atât. Va rezolva ea problema? Greu de spus. Omul se schimbă în cursul vieţii, uneori dramatic, deci în mod sigur şi voi vă veţi schimba, mai mult sau mai puţin. Nici măcar apartenenţa declarată la aceeaşi religie nu este o garanţie. Am cunoscut personal un caz, povestit de "ea": cei doi ("el" şi "ea") se iubeau nebuneşte în timpul studenţiei, făceau sacrificii enorme ca să se vadă : călătoreau săptămânal cu avionul, cu trenul, cu maşina, "el" fiind la Bucureşti şi "ea" la Timişoara, şi asta era pe vremea lui Ceauşescu, atunci când benzina era raţionalizată, iar în weekend maşinile circulau alternativ, "cu soţ" sau "fără soţ". Au terminat facultatea, s-au căsătorit, au avut şi copii. La un moment dat a intervenit o răcire inexplicabilă între ei (şi nu era vorba nici de deosebiri religioase, nici de adulter) care a dus la divorţ. După divorţ, partajul lucrurilor comune i-a dus la procese înfiorătoare, care i-a transformat în cei mai mari duşmani de pe faţa pământului. Acum se urau ca nişte fiare sălbatice şi îşi aruncau cuvinte grele, ei care se iubiseră "dumnezeieşte" (după cum povestea "ea"). La ce le-a folosit faptul că, formal, erau aderenţi ai aceleiaşi religii? La nimic.

Deci, dacă accepţi până la urmă căsătoria civilă (singura posibilă în condiţiile actuale) va trebui să accepţi şi viitorul ei, indiferent cum va fi. O soluţie care ar merita să o încerci în acest caz ar fi un "pact de neagresiune" în formă scrisă (care să cuprindă, pe cât posibil, soluţii anticipate, acceptate de comun acord, pentru toate problemele potenţial periculoase care ţi s-au semnalat aici pe Forum... şi în special poziţia voastră comună pe care o veţi adopta faţă de copiii care se vor naşte, căci aceasta va fi de departe cea mai mare problemă) pe care să vă străduiţi să-l respectaţi cu stricteţe toată viaţa. Nu uitaţi să treceţi şi făgăduinţa că nu vă veţi face niciodată predicatori unul faţă de altul, căci această tentaţie va fi începutul sfârşitului. Şi încă nu e sigur că va fi de ajuns.

Inutil de adăugat că, mărturisind că eşti creştină ortodoxă şi că vrei să rămâi tot aşa, trebuie să accepţi cu stoicism faptul că această "căsătorie civilă" va fi lipsită de binecuvântarea lui Dumnezeu, indiferent din ce parte priveşti: atât de Dumnezeul ortodocşilor, şi de Dumnezeul adventiştilor.
Iar ambele religii vor considera că trăiţi în păcat.

În prealabil postat de mariamargareta

La ce le-a folosit faptul că, formal, erau aderenţi ai aceleiaşi religii? La nimic.

era de asteptat sa nu le foloseasca faptul ca erau aderenti la ortodoxism...daca ar fi fost traitori povestea lor ar fi fost diametral opusa

[mariamargareta]

Nu Ortodoxia a fost cauza, ci aderenţa lor formală la ea. Dacă ar fi fost vorba de un ataşament autentic, nu se ajungea acolo unde ei au ajuns. De aceea am spus că era vorba de aceeaşi religie, nu neapărat de Ortodoxie. Oricare religie ar fi fost, dacă aderenţa lor era formală, tot aici ajungeau. În mare, toate religiile dau sfaturi bune. Micile excepţii fac însă marile diferenţe dintre ele.

[angel4ver]

despre ce scheme vorbesti, alin?
cat despre intrebarea ta:

unde/cum vor face cununia religioasa?

nu stiu cum sa o spun ca sa nu se inteleaga gresit; totusi, sper sa se inteleaga... daca Dumnezeu ne Iubeste pe toti si ne vrea binele, dupa cum s-a spus mai sus si se stie de toata lumea (de cei credinciosi, ma refer), de ce sa se spuna ca traim in pacat? adica, stau si ma gandesc, pentru ca asta imi e felul: sa pun in balanta si ce-i bun si ce-i rau, sa cantaresc si sa caut o solutie cat mai buna pentru ca sa le fie bine celor din jur. de ce sa existe atatea diferente cand am fi putut sa traim in liniste si fara sa ne dusmanim.... dar, deh... pentru ca omul e cum e, trebuie sa existe si astfel de sentimente T_T
prima data, m-am gandit la cununia civila, dar stiu ca religios, nu are nicio o valoare cum nici logodna nu are valoare precum o are casatoria la biserica. apoi, stiam de la inceput (de cand am inceput sa ma documentez) ca nicio biserica nu accepta sa ne casatoreasca (in cazul in care se va ajunge si la asta) decat daca suntem amandoi de aceeasi religie.
dar noi nu vrem sa renuntam nici la religie, dar nici la relatia noastra.
momentan, nu vreau sa ma gandesc la cununia religioasa. nu stiu cum arata viitorul, daca va mai exista (desi eu tot zic si sper ca o sa existe in continuare in viata mea) sau daca ne vom desparti. nu am de unde sa stiu, dar sper ca o sa fie bine si nu o sa se ajunga la despartire din cauza religiei.
stiu si ca nu sunt singura in acest caz. si dupa cum am spus, au fost atat cazuri fericite, cat si nefericite ca asta-i viata.
maria, iti multumesc pentru parere. ai dreptate, dar nu stiu ce-o sa se intample, in viitor.
sa fim sanatosi si-o sa vedem ce facem.
oricum, multumesc inca odata ^.^

[Mihnea Dragomir]

E ceva ce îmi scapă: pentru ce un adventist nu se poate căsători ortodox cu o ortodoxă (sau catolic cu o catolică) ? În cazul ortodocşilor, ca şi al catolicilor, există o explicaţie eclezială: Biserica este definită ca "instituţia care...". Dar, din câte am înţeles, adventiştii se laudă că prin conceptul de "Biserică" înţeleg ceva mult mai larg: totalitatea celor care vor să Îl urmeze pe Domnul nostru. Spre deosebire de Bisericile apostolice, ecleziologia protestantă vede Biserica drept ceva ce nu are graniţe vizibile. Nici organizare formală, ci numai ascultare faţă de singura autoritate pe care o respectă: Biblia. Faptul că există sute (sau mii ?) de alcătuiri ecleziale deosebite, protestanţii susţin că nu îl văd ca o problemă şi neagă că ar fi vorba aici de schisme. Teoretic cel puţin, într-o comunitate baptistă poate oricând să apară un grup care să înţeleagă altfel o învăţătură biblică şi să întemeieze o altă comunitate. Primii nu consideră că cei din urmă ar fi "extra Eccelsiam", fiindcă "Ecclesia" e centrată pe Biblie.

Pentru că Biserica mea catolică îmi cere, dacă m-aş căsători cu o adventistă, dispensă de la episcop, am, deci, o explicaţie. Din punct de vedere al ecleziologiei catolice, adventiştii sunt "extra Ecclesiam", adică sunt ramuri rupte ale Măslinului Altoit care este Poporul lui Dumnezeu, sunt în afara Bărcii conduse de Petru, sunt despărţiţi de Trupul Mistic al lui Cristos. Dar pentru adventişti, în măsura în care respectă "spiritul protestant" nu ar trebui să fie aşa. Un baptist se poate căsători nu numai cu un alt baptist de altă obedienţă, ci şi cu un penticostal, cu un luteran sau cu cineva din ceea ce ei numesc "bisericile istorice". De ce pentru adventişti e altfel ?

[AlinB]

În prealabil postat de angel4ver

despre ce scheme vorbesti, alin?

La faptul ca unii adventisti cum este postavarul de exemplu, incearca sa demonstreze unor ortodocsi pe care ii cred mai naivi faptul ca adventismul este cel putin un fel de crez ortodox, dar la un nivel superior.
Sunt atat de siguri ca ei sunt atat de bine pusi la punct iar ortodocsii atat de naivi, ca schema asta le-ar merge cu oricine.
Ei bine, poate cu unii ar merge, dar nu cu toti, mai sunt unii care nu se lasa complexati de aerele lor de mari cunoscatori ai Scripturii in interpretarea careia se cred infailibili si nu se lasa indusi in eroare de argumente cu o logica indoielnica.


Nu stiu daca prietenul tau este f. serios in privinta casatoriei, si cat de bine este pus la punct cu invatatura lor, dar daca este in mod sigur te va convinge sau daca nu se pricepe f. bine iti va trimite un pastor sau pe altcineva din comunitate (poate cea din oras cu tine, daca el e din alt oras) ca sa te convinga ca vei face un mare progres spiritual lepadand ortodoxia si acceptand botezul lor.

Aici nu e vorba de alti oameni, este vorba de tine si el, noi ca ortodocsi iti spunem ca ai toate motivele si toata dreptatea sa nu faci un astfel de pas care iti pericliteaza mantuirea si chiar viitorul fericit pe care il astepti, insa si el este f. convins ca ceea ce crede el este corect si alegerea corecta.

Cel mai bine este sa incepeti sa vorbiti despre lucrurile astea, inainte ca relatia sa avanseze si inainte de a va trezi intr-un impas si mai mare.

E timpul si pentru tine sa incepi sa-ti cunosti credinta, ca sa intelegi de ce ne numim ortodocsi si nu "adventisti de ziua a saptea" si de ce denumirile astea, care poate tie ti se par acum doar simple denumiri nu se pot substitui reciproc.

Singura iesire fericita din situatia asta ar fi ca el sa inteleaga de ce crezul lui este fundamental gresit. Daca ai putea sa-l ajuti in directia asta, poti spune, dincolo de orice altceva, ca ai pus un suflet pe drumul cel bun.

In cazul in care nu ai sa reusesti, iti garantezi ca nu ai ce sa regreti, in viata te poti indragosti de multe ori, dar trebuie sa te casatoresti o singura data, iar atunci cand o faci sa o faci cu persoana potrivita si cu binecuvantarea lui Dumnezeu, nu a unor pretinsi alesi ai sai, slujitori a unor religii inventate in urma cu 2-3 secole de profeti mincinosi despre care ne avertizeaza si Biblia.

Pentru ca indiferent cat de compatibil ti se pare cineva, adevarata compatibilitate si armonie in viata de familie vine de la Dumnezeu si nimic altceva nu o poate substitui.

De ce diferentele? Pentru ca lumea este o batalie intre bine si rau, si daca Dumnezeu a lasat Biserica, a facut si diavolul pseudo-bisericute capcana pentru cei ignoranti si comozi spiritual si multi din pacate nu reusesc sau nu vor sa vada diferenta intre una si alta sau mai rau, iau binele drept rau iar la rau ii zic bine..

Asta tine de alegerile fiecaruia vizavi de care avem libertate deplina, si tu ai, si prietenul tau are, important este sa nu ignori realitatea, sa nu te lasi orbita de dorinta a ceva ce este in prezent mai mult virtual decat real si sa mergi intr-o directie gresita.

Inca o data, cunoaste-ti credinta, cunoaste-o si pe a lui (si nu doar din ce iti spune el) si ai sa intelegi de ce exista o prapastie intre cele doua, una pe care nici o dorinta sau ambitie omeneasca nu o poate umple.

Daca te ajuta cu ceva, cunosc un caz ca al tau, doar ca ea era la adventisti si el ortodox iar mama ei a incercat sa-l faca si pe el sa treaca la adventisti, cu tot felul de argumente si materiale..
El s-a ambitionat, a cautat, s-a informat sa vada daca ceea ce adventistii spuneau despre credinta lor si credinta lui e adevarat, a purtat discutii peste discutii cu ei (oamenii trebuie lasati sa-si argumenteze punctul de vedere, nu?), iar in final a ajuns in felul asta nu doar sa vada cat de falsa si mincinoasa este credinta adventista ci si sa-si cunoasca cu adevarat propria credinta.
Si mai mult, a convins-o si pe ea ca ceea ce se intampla acolo e gresit, si a trecut la ortodocsi.
Acum sunt casatoriti, au copii impreuna, etc.

Eu vad asta ca singura cale corecta pentru cineva care a avut sansa sa fie botezat ortodox, orice altceva nu poate fi numit nici macar compromis, ci o greseala teribila.

Desigur, daca ti se pare prea mare bataie de cap si vrei sa iei lucrurile mai usor, poti pur si simplu sa "te lasi" "informata" de ei, sa iei drept bun tot ceea ce iti spun, si binenteles, din moment ce le dai aprioric dreptate, sa treci la ei.
E calea cea mai usoara dar dezamagirile, garantat nu vor fi putine.

În prealabil postat de angel4ver

dar noi nu vrem sa renuntam nici la religie, dar nici la relatia noastra.

Pai si ce o sa faceti, unu se duce la biserica sambata, unul duminica, sau va duceti amandoi sambata, apoi iarasi amandoi duminica, cat crezi ca o sa tina asa ceva pana unul din voi va spune "Gata". Sa nu care cumva sa incercati sa va influentati unul pe altul in aceasta faza si sub presiunea "iubirii" unul dintre voi sa cedeze si sa treaca in cealalta barca. Nu o sa tina, poate decat pentru o vreme.

[AlinB]

În prealabil postat de almaris

Pai si ce o sa faceti, unu se duce la biserica sambata, unul duminica, sau va duceti amandoi sambata, apoi iarasi amandoi duminica, cat crezi ca o sa tina asa ceva pana unul din voi va spune "Gata". Sa nu care cumva sa incercati sa va influentati unul pe altul in aceasta faza si sub presiunea "iubirii" unul dintre voi sa cedeze si sa treaca in cealalta barca. Nu o sa tina, poate decat pentru o vreme.

Depinde pe ce se bazeaza "influenta". Daca prietenul sau isi da seama ca se afla intr-o grava eroare, atunci schimbarea nu va fi temporara, ci definitiva.