Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Vsovi spunea:

"Iată aici citatul și uite te rog să-l corectezi dumneata dacă tot faci treaba asta pe gratis, hai pune sic-uri, nu mă deranjează ca să-ți verși pe mine defectul profesional..."

Replică:
EU nu puneam sic!-uri ca să te corectez, din cel puţin două motive:
- nu poţi corecta pe cineva care este incorijibil;
- dacă n-ai învăţat destulă gramatică în şcoala elementară şi la gimnaziu, e greu de crezut că ai să te apuci acum, la bătrâneţe, să-ţi rezolvi defectul profesional prin umplerea golurilor din creierul mic, la sfaturile unor outsider-i.
Dar cel mai important motiv este acela că sic!-urile nu se pun ca să corectezi pe cineva, atunci când îi reproduci un citat, ci să-i atenţionezi pe ceilalţi cititori că acel cineva este autorul construcţiei cu pricina. Deci e o confirmare că reproducerea este absolut exactă, fără nici o alterare a conţinutului iniţial. Cine citeşte citatul cu pricina ştie atunci în mod sigur că, dacă e vorba cumva de vreo drăcovenie strecurată acolo, tătâne-su acestei drăcovenii este nu acela care reproduce citatul, ci e tocmai autorul textului citat.

Câtă nevinovăţie...

Zice stimabila aşa:
''- nu poţi corecta pe cineva care este incorijibil;''

Păi cineva este incorijibil fie din pricina că este perfect, nu e cazul meu deşi..., fie că e încăpăţânat în greşală, poate uneori, trebuie să recunosc dar nu aici, fie, şi acum urmează adevărul, deci fie pentru că învăţătorul ce să dă co-rector-corectoareoare este defapt un, un... mare fariseu, cărturar, învăţător, ateu, şjmecher, care te clăteşte cu îndreptări insispisistente ca să te clătească de la starea ta, cea căldicea, trăgând mereu pisikaa de coadă ca să avertizeze boborul, opinia, că, iată, e ceva de semnalat la gazeta de părete, fiindcă, ia priviţi, i-a intrat elementului turbulent şi declasat şi diversionist în obicei... să scrie susţi în loc de susţii sau să mânce câte o literă sau să nu facă acordul între substantiv şi predicat şi nici nu ştie cazurile ori diferneţa dintre adverb şi complement şi adjectiv ori pluralurile, deci iată ce tragedie, că acest element nociv, oaie neagră a turmei, şi nici măcar nu e turma noastră, ne zgârie la urechiuşele noastre fine şi bine învăţate, nu la gimnaziu, ci la fel de fel de şcoli superioare şi facultăţi şi universităţi de prestigiu european sau mondial... şi cum nu trebuie lăsate să prolifereze aceste năravuri urâte, mă simt eu dator-datoareoare ca să pun capăt şi să pun această putoareoare la punct, şi ca atare mă sacrific pentru binele naţiei şi am să potcovesc acest nepotcovit sau iată chiar acum îi pun belciug în râtul lui murdar şi plin de apropouri obscene cu care scurmă prin limba noastră atât de dragă nouă tuturor românilor făcându-ne să ne simţim ofensaţi în mândria noastră, pardon în smerenia noastră ce o ţinem înaintea oamenilor şi a maimarilor noştrii ca să fim apreciaţi de oameni, de lume în general, fiindcă noi iubim din toată inima limba cea curată şi fără porci de cerneală pe caiete sau porci de unsoare sau porci mistreţi de urâciuni întortocheate ieşite din mintea lor cea întunecată de răutatea cu care caută să ne dezbine de tot ce avem noi mai drag pe lume: pasta de dinţi, săpunul şi ciucurii de la poalele hainelor cu care umblăm prin pieţe şi aşteptăm...

Apoi continuă stimabila astfel:
''- dacă n-ai învăţat destulă gramatică în şcoala elementară şi la gimnaziu, e greu de crezut că ai să te apuci acum, la bătrâneţe, să-ţi rezolvi defectul profesional prin umplerea golurilor din creierul mic, la sfaturile unor outsider-i.''

Insinuând că mi-ar fi necesară ceva gramatică la creierul mic cel cu goluri ca să-mi rezolv şi eu defectul profesional, de a corecta, prin umplerea golurilor, prin studiu la gramatica limbii căci ea stimabila mi-a găsit lacune dar văzând că sunt bătrân şi ruginit şi putred se arată neâncrezătoare şi fatalistă pe baza unei vaste experienţe pe care a avut-o la catedră cu copiii răzgâiaţi şi neciopliţi care dacă nu s-au lăsat a fi ciopliţi la timpul potrivit acum se întreabă ea că la ce bun să te mai apuci acum când mai ai un pic şi dai colţul, deci singura soluţie pentru mine de la stimabila este, aşa cum insinuează, este să devin şi eu outsider, adică să mă las dus cu pluta aia intergalactică, adică să mă las internat la senatoriul ăla văruit, aşa ca pentru alien. Ce să mai poţi răspunde la astfel de farse? Ca şi cum creierul meu mic e o poartă de fotbal pentru năzbâtiile acestei extraterestre ca să dea ea goluri mereu triblându-mi circumvoluţiunile şi şutând cu sete direct spre bulbul rahidian. Dar i-am mai răspuns şi mai îi răspund mereu, că, oricât se căzneşte, aşa cum n-a dat decât în BARă până acum, fiindcă atât se pare că ştie ea de la prietenele ei, artiste mari la bară, tot aşa şi pe maideparte, căci de la atâta învârteală, o să li se învârtă nu numai ochii în cap ci şi golurile din creierul lor ăla mare. Aşa ca un dans de materiale de calitate, calităţi semiconductoare, ce puse la curent, le apucă dansul celebrităţilor pentru ca toate plinurile să prindă şi să ocupe toate golurile din sistemul echipotenţial căruia i s-a aplicat o diferenţă de potenţial, diferenţială, din afară, apărând astfel în capul lor o tensiune şi un curent din ăla de tip repet-ent. (Enţii sunt nişte copaci aşa ca nişte oameni, aşa ca în trilogia inelelor.)

În final stimabila ''învăţătoare'' îşi etalează cărţile, arătând ce avea în mână şi nu-i minciună, o suită şi două terţe:

''Dar cel mai important motiv este acela că sic!-urile nu se pun ca să corectezi pe cineva, atunci când îi reproduci un citat, ci să-i atenţionezi pe ceilalţi cititori că acel cineva este autorul construcţiei cu pricina. Deci e o confirmare că reproducerea este absolut exactă, fără nici o alterare a conţinutului iniţial. Cine citeşte citatul cu pricina ştie atunci în mod sigur că, dacă e vorba cumva de vreo drăcovenie strecurată acolo, tătâne-su acestei drăcovenii este nu acela care reproduce citatul, ci e tocmai autorul textului citat. ''

De aici rezultând în mod categoric de limpede că:

-cine se scuză profesoral se acuză în mod clar,
-şi se mai şi scoate imaculat aşa ca la... lingvism nepătat.

Cu alte cuvinte adică, stimabila, arată că până acum a sic!-uit ca să arate că nu a modificat ea citatul altora atunci când a dat copy-paste ci fireşte drăcovenia aceea apărută în text este fidelă cu aia diin textul originaal, şi ca atare nu a corectat ci iată s-a abţinut draga de ea de la a face vre-o corecţie deci e clar că nu are defeect profesionaal ci a scos în evidenţă citarea exactă a sursei.

Dar atunci draga mea, de ce crezi dumneata că trebuie să pui sic! doar acolo unde creezi dumneata că sunt greeşeli? Cine te minte pe tine că neapărat s-a greşit acolo şi că e drăcovenie acolo în text acolo, de ce nu realizezi dumneata că unii, pe lângă faptul că nu mai are rost să înveţe la bătrâneţe granmatică, poate că le place aşa, de amorul artei să scrie aşa cum îi place, cum dă Domnul, nu numai din neglijenţă şi negrijanie, ci poate pentru ca să obţină un rezultat nebănuit de nişte lingviste atât de eminente ca domniile voastre? Deci drăcovenia din texte ce vă sare în ochi sigur nu vine din textul celui pe care-l supuneţi voi puricării după metoda ghestapo-secu-ue ci vine din bârnitorincul lacomului cu care speraţi voi că o să împărţiţi prada: două muşte deznădăjduite şi un ţânţar slab de constituţie ce o să anunţe cazul la poliţie... că iată stimabilele sic!-uiau ca să nu cumva să li se pună lor în cârcă marfa furată de la tătânesu'... tatăl purceilor din texte, fireşte, fiindcă el ţânţarul se întreabă că altfel de unde au ele marfa aia de calitate şi chiar atât de imaculată? Să nu fi lucrat ele la BARă până acuma? La bara de advocatură mă refer... fireşte.

[mariamargareta]

182. Plastrografiile pucioşilor: încă două modificări îndrăzneţe, dar adânc demascatoare


Printre modificările făcute de către liderii pucioşi de la o ediţie la alta a cărţii “sacre” intitulate de ei “Cuvântul lui Dumnezeu”, sunt două care demască schimbarea de orientare radicală a mişcării centrifuge “Noul Ierusalim” în sectă contestatară a ierarhiei legitime a Bisericii Ortodoxe Române. Textele arată că imediat după Sinodul din ianuarie 1993, în care arhiereul Irineu s-a desprins definitiv de “mişcarea Noul Ierusalim”, mişcăriştii pucioşi încă mai sperau la o recunoaştere şi la o reconciliere din partea Bisericii, ferindu-se din acest motiv să o atace în mod deschis şi radical. Iată textele demascatoare, aşa cum apar ele în cele două ediţii:

Ediţia 1995: Tot aşa şi acum, am venit în mijlocul celor ce sunt ai Mei, în mijlocul bisericii Mele, dar iată biserica Mea nu Mă cunoaşte, căci ceea ce a fost, iarăşi este tată. Nu Mă preţuieşte şi trec prin ea ca un necunoscut şi nu cunoaşte Duhul Meu, şi nu cunoaşte pe Cuvântul. [...] Eu sunt Domnul milei şi al îndurărilor şi iată trâmbiţez în calea arătării slavei Mele, ca să audă străjerii Mei şi să nu lucrez pe neştire. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa, din 23 aprilie 1994)

Ediţia 2006: Tot aşa şi acum. Am venit în mijlocul celor ce sunt ai Mei în mijlocul bisericii Mele, dar iată, biserica Mea nu Mă cunoaşte, căci ceea ce a fost, iarăşi este, şi nu Mă preţuieşte, şi trec prin ea ca un necunoscut, şi ea nu cunoaşte Duhul Meu, şi nu cunosc pe Cuvântul oamenii bisericii. [...] Eu sunt Domnul milei şi al îndurărilor, şi iată, trâmbiţez în calea arătării slavei Mele, ca să audă străjerii bisericii şi să nu lucrez pe neştire. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa, din 10/23 aprilie 1994)

Prima modificare majoră este introducerea expresiei “oamenii bisericii” acolo unde se vorbeşte de cei care nu recunosc duhul vorbitor de la Pucioasa ca fiind Duhul Sfânt, şi nici mesajele acestuia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu care întregeşte Sfânta Scriptură. Această imixtiune în textul original are ca scop o incriminare directă a slujitorilor BOR, acolo unde, în ediţia precedentă, se preferase o incriminare voalată. Dacă în ediţia I a cărţii se prefera formularea “Biserica nu Mă cunoaşte... şi nu cunoaşte ea nici Cuvântul Meu” (care incrimina întrega Biserică, adică pe clerici şi pe laici deopotrivă), în ediţia a doua se evidenţiază că “Biserica nu Mă cunoaşte... pentru că oamenii bisericii nu recunosc Cuvântul Meu”, deci “împotrivitorii” din Biserica Ortodoxă, cei care nu recunosc Cuvântul de la Pucioasa ca pe un întregitor al Bibliei, ar fi numai clericii. Cu alte cuvinte, oamenii Bisericii şi numai ei sunt “capul răutăţilor”, iar laicii care se încăpăţânează să rămână ataşaţi de Biserica strămoşească nu au nici o vină, săracii, ei fiind doar manipulaţi de către liderii lor spirituali (arhiereii şi preoţii).

A doua modificare majoră din acest text este şi mai interesantă. Cei care se dovedeau necredincioşi în învăţătura pucioşească încă mai erau catalogaţi în anul 1994 drept “străjerii Mei”. În anul 2006, surpriză! În urma intervenţiei subtile a comitetului pucios de corecţie a “textului divin”, condus cu mână forte de Mihaela Tărcuţă, “necredincioşilor” li se schimbă statutul din “străjerii Mei” în “străjerii bisericii”. Aşadar mesajul, vorbind din dreptul lui Dumnezeu, spune acum că ortodocşii tradiţionali nu mai sunt “ai Mei” şi nici Biserica lor nu mai este “a Mea” . În plus, acordul bine îngrijit dintre subiect şi predicat (cunoaşte devine cunosc) arată caracterul intenţionat al plastrografiei. Care să fie scopul ascuns al acestei modificări?

Explicaţia este simplă. Între timp, schisma se conturase tot mai limpede: apăruse noua Biserică de la Pucioasa (zisă Biserica “Noul Ierusalim”), deci se putea declara deschis şi oficial că vechea biserică (BOR) şi slujitorii ei fuseseră repudiaţi definitiv de către Glasul Vorbitor de la Pucioasa.

Însă maniera liderilor pucioşi de a aduce la cunoştinţa opiniei publice propriul punct de vedere privind situaţia de facto a Bisericii şi a slujitorilor ei este de-a dreptul inacceptabilă. “Proorocii” Pucioşi ar fi fost mai credibili dacă s-ar fi rezumat să conceapă noi “Cuvinte care vin din cer” şi să declare că “singură biserica lor mai este cea agreată de divinitate, în timp ce BOR nu mai este”, decât să umble la arhive şi să opereze măsluiri în “textele sacre pucioşeşti”, care, nu-i aşa? s-ar fi cuvenit să fie protejate chiar de ei, cu maximă responsabilitate, astfel încât nici o iotă şi nici o cirtă să nu se schimbe din “ceea ce a vorbit Dumnezeu” de-a lungul vremii la Pucioasa.

Însăşi maniera aceasta constructiv-distructivă, aplicată asupra propriilor “texte sacre”, îi demască pe liderii pucioşi ca pe nişte farseuri şi oportunişti, lipsiţi de cel mai elementar respect faţă de propriile lor producţii epico-filosofice cu pretenţii de mesaje evanghelice, dar lipsiţi şi de teamă sau măcar de respect faţă de Dumnezeul pe care-L propovăduiesc. În schimb, ei sunt mereu pe fază ca să-i înşele pe cei naivi, fabricând pe sub mână noi “Cuvinte din cer”, împănate cu concepte pseudo-religioase de factură fundamentalist-creştină, eretică şi schismatică, plastrografiindu-şi din când în când cu câte un update propriile lor opere, dezgropate din arhivele pucioşeşti.

[vsovivi]

Ediţia 1995: Tot aşa şi acum, am venit în mijlocul celor ce sunt ai Mei, în mijlocul bisericii Mele, dar iată biserica Mea nu Mă cunoaşte, căci ceea ce a fost, iarăşi este tată. Nu Mă preţuieşte şi trec prin ea ca un necunoscut şi nu cunoaşte Duhul Meu, şi nu cunoaşte pe Cuvântul. [...] Eu sunt Domnul milei şi al îndurărilor şi iată trâmbiţez în calea arătării slavei Mele, ca să audă străjerii Mei şi să nu lucrez pe neştire. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa, din 23 aprilie 1994)

Ediţia 2006: Tot aşa şi acum. Am venit în mijlocul celor ce sunt ai Mei în mijlocul bisericii Mele, dar iată, biserica Mea nu Mă cunoaşte, căci ceea ce a fost, iarăşi este, şi nu Mă preţuieşte, şi trec prin ea ca un necunoscut, şi ea nu cunoaşte Duhul Meu, şi nu cunosc pe Cuvântul oamenii bisericii. [...] Eu sunt Domnul milei şi al îndurărilor, şi iată, trâmbiţez în calea arătării slavei Mele, ca să audă străjerii bisericii şi să nu lucrez pe neştire. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa, din 10/23 aprilie 1994)

Din citatele date care nu se corectează unele pe altele ci cel ulterior deslușește și întărește textul anterior, rezultă clar pentru orice minte „senilă” că acolo:

Se trage o paralelă cu ce s-a întâmplat acum 2000 de ani și reiese cum Biserica din Avraam și cea de Acum este aia care a privegheat și a trăit sub și în duhul proorociei, prin care L-au cunoscut că El este Hristosul.

Dar stimabila muncită de „diavolul indigou” și care a evitat să bolduiască punctele sau virgulele care au apărut sau dispărut în textul ulterior, vrea să mă facă pe mine păcătosul să cred că alea (punctul, spațiul, virgua, etc) nu fac parte din cirtele și din iotele legii. Deci iată că stimabila co-rectoare-oare pare că a fost apucată fie de putoare fie ea însăși fiind posedată de nărav, ea ca mare lingvistă, îl vede doar în curte la alții, scoțând în evidență numai ceea ce îi satisfăcea ei interesul-progresul, învăzănd-învățând că restul, ce a neglijat ea nu e esențial, uitând Cuvântul Lui Dunezeu care a zis că, citez din ceva text ținut undeva în memoria mea plină de goluri: „cel ce una din acestea mici le va lăsa și așa va învăța, mic se va chema el în Impărăția Cerurilor.”

[mariamargareta]

Vsovi spunea:

"Din citatele date care nu se corectează unele pe altele ci cel ulterior deslușește și întărește textul anterior, rezultă clar pentru orice minte „senilă” că ..."

După un asemenea raţionament, am putea deduce că şi Biblia ar fi putut fi "corectată" în cei 2000 de ani de mii de ori, ca să fie mai clare înţelesurile ei adânci. Dar iată că după 2000 de ani Biblia a rămas neschimbată. Nimeni nu a avut curajul să intervină, pentru că recunoşteau în ea adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu.
Nu aşa a fost şi cu pucioşii. Liderii lor, conştienţi că nimic nu li se poate întâmpla, au operat "corecţii" la textele lor pe care le pretindeau a fi sacre, dovedind un total dispreţ faţă de originalitatea Cuvântului de la Pucioasa. Dacă acest Cuvânt era chiar de la Dumnezeu, oare ar mai fi îndrăznit să schimbe o iotă sau o cirtă din el?

[mariamargareta]

Vsovi spunea:

"Dar stimabila muncită de „diavolul indigou” și care a evitat să bolduiască punctele sau virgulele care au apărut sau dispărut în textul ulterior, vrea să mă facă pe mine păcătosul să cred că alea (punctul, spațiul, virgua, etc) nu fac parte din cirtele și din iotele legii.
Deci iată că stimabila co-rectoare-oare pare că a fost apucată fie de putoare fie ea însăși fiind posedată de nărav..."

Nu am urmărit să evidenţiez nici modificările neesenţiale, pentru că atunci ai fi spus că intenţionat caut nodul în papură; nu am urmărit cu obstinaţie nici fondul modificărilor esenţiale, pentru că ele erau bune în felul lor, deoarece arătau ce concepţie anti-Biserică îi mână pe pucioşii care stau în spatele lor. Am urmărit în special să arăt că dispreţul liderilor pucioşi faţă de autenticitatea textului îi demască şi îi arată că nici ei nu cred că textul e de la Dumnezeu. Dacă textele pucioşeşti erau de la Dumnezeu, ei n-ar fi îndrăznit să schimbe din ele nici măcar o virgulă.

Limbajul lui Vsovi, din ce în ce mai colorat şi mai iritat, arată că nu are seninătatea cugetului, nu ştie să piardă. Fii demn, Vsovi, nimeni nu e perfect. Dacă nu eşti în stare să învingi prin raţionamente logice, nu sări la beregata adversarilor tăi, ca să nu te descalifici definitiv.

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Vsovi spunea:

"Din citatele date care nu se corectează unele pe altele ci cel ulterior deslușește și întărește textul anterior, rezultă clar pentru orice minte „senilă” că ..."

După un asemenea raţionament, am putea deduce că şi Biblia ar fi putut fi "corectată" în cei 2000 de ani de mii de ori, ca să fie mai clare înţelesurile ei adânci. Dar iată că după 2000 de ani Biblia a rămas neschimbată. Nimeni nu a avut curajul să intervină, pentru că recunoşteau în ea adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu.
Nu aşa a fost şi cu pucioşii. Liderii lor, conştienţi că nimic nu li se poate întâmpla, au operat "corecţii" la textele lor pe care le pretindeau a fi sacre, dovedind un total dispreţ faţă de originalitatea Cuvântului de la Pucioasa. Dacă acest Cuvânt era chiar de la Dumnezeu, oare ar mai fi îndrăznit să schimbe o iotă sau o cirtă din el?

Ești chiar simpatică dumneata, păi dacă nu ar fi „corectat-O” mereu fariseii și saducheii ca să le slujească ea poftelor aristocratice și satanice și inqqqizitoriale ale lor atunci cum se face că în loc de credincioși și sfinți și smeriți tainici avem doar păcate și desfrânări și oameni deznădăjduiți de 2000 de ani încoace, așa cum era și când venise Hristos în trup născut din pururea fecioară căci era la fel ca acum dacă nu chiar mai bine atunci decât acum?

Dar dumneata repeți mereu niște termeni în speranța că repetând minciuna la nesfârșit o să o și poți impune: original, centrifugă, corecții... lucru ce dovedește interesul tău și a lui nenia pe care îl slujești pentru a pune Lumina sub obroc... un interes de a nu pierde nenia puterea și pri(vi)lejurile și prozelitismul ascuns pro ori contra ori căldicel, căci dacă nu ai avea interes, nu te-ai agăța la nesfârșit de termeni care să sugereze falsa ta dreptate și să trimită discursul tău prin termenii cheie mereu la minciuni pe care fraierii să le ia drept adevăruri...

Deci atâta vreme cât ești o diversionistă, mă intreb ce sens are să-mi bat capul, mintea senină ca să mi se facă, sperând în zadar în onestitatea interlocutorului, „senilă” complet și să fiu luat drept naiv de către alți cititori?.. Că voi nici măcar nu avocățiți pe aici ci voi pur și simplu vreți să impuneți minciuna exact așa ca prin beciurile secu-riștilor îmbrăcați în deci-țieni, centi-țieni și mili-țieni, căci țienii sunt unitățile de măsură pentru măsurat pro-stia... Dar acum nu mai există milițieni... ci mili-tari, și ăștia dacă nu execuți te lichidează, căci tăria este unitatea cu care se măsoară beția: deci-tari, centi-tari, mili-tari, micro-tari, nano-tari, pico-tari,...


Deci ce rost are a discuta cu uneltele pavloviene ale lui nenia? Ca să mă pună pe lingișpil și să mă supună la forțele centrifuge? Zicănd mereu că iată cineva s-a băgat la învârteli... cu cel rău... Păi atunci de ce dați mereu târcoale la stup? Așa ca împinse de o forță centripetă într-o nesfârșită fâțâială după un mic indiciu, cu care să șocați aberica... pentru ce aveți reformată o limbă de lemn, de stejar, ascuțită la ursul din pădure pe tocilă, cu trimiteri la iad?

Deci raționamentul meu este cinstit, greșit sau nu, iar al tău fățarnic și prefăcut, deoarece vrei să-mi impui capul mereu cu învinuirile tale... lipsite de sens și pline de născociri absurde... și dacă nu te-a pus nenia, atunci sigur tanti grijania nu-ți dă pace.

Iar eu am încercat mereu să te fac să-ți revi, te-am iertat și te iert și acum, dar tu nu te liniștești, deși ți-am demonstrat că ai ochii ținuți, și atunci iar și iar te tot lovești de stâlpul de telegraf, telefon, radio, cu mobil, sunând la țânțarul anofel ca să reclame cazul la poliție... decipoliție, centipoliție, milipoliție...

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Vsovi spunea:

"Dar stimabila muncită de „diavolul indigou” și care a evitat să bolduiască punctele sau virgulele care au apărut sau dispărut în textul ulterior, vrea să mă facă pe mine păcătosul să cred că alea (punctul, spațiul, virgua, etc) nu fac parte din cirtele și din iotele legii.
Deci iată că stimabila co-rectoare-oare pare că a fost apucată fie de putoare fie ea însăși fiind posedată de nărav..."

Nu am urmărit să evidenţiez nici modificările neesenţiale, pentru că atunci ai fi spus că intenţionat caut nodul în papură; nu am urmărit cu obstinaţie nici fondul modificărilor esenţiale, pentru că ele erau bune în felul lor, deoarece arătau ce concepţie anti-Biserică îi mână pe pucioşii care stau în spatele lor. Am urmărit în special să arăt că dispreţul liderilor pucioşi faţă de autenticitatea textului îi demască şi îi arată că nici ei nu cred că textul e de la Dumnezeu. Dacă textele pucioşeşti erau de la Dumnezeu, ei n-ar fi îndrăznit să schimbe din ele nici măcar o virgulă.

Limbajul lui Vsovi, din ce în ce mai colorat şi mai iritat, arată că nu are seninătatea cugetului, nu ştie să piardă. Fii demn, Vsovi, nimeni nu e perfect. Dacă nu eşti în stare să învingi prin raţionamente logice, nu sări la beregata adversarilor tăi, ca să nu te descalifici definitiv.

Limbajul meu? ce să pierd? procesul cu inqqqiziția? Eu nu mă lupt cu omul, nu mă joc, nu vreau să demonstrez nimic, ci ți-am spus că mă tot uit la tine, la cele două lingviste, cum vreți să dați gol în capul unora, direct în creierul mic, dar nimeriți mereu în bară, în barbă... și ca atare eu, ca un ghibiț, am comentat legat de ce ați scris, rugându-mă să nu vă ia Dumnezeu în seamă blasfemiile căci se vede de la o leghe marină că sunteți pe dinafară, un fel de toante, de la toane sau tone... deci cum era să fiu iritat de niște copile hazlii? Și pentru ce și la ce să mă fi lăcomit? La ce întietățuri? Dar văd că știi ce aș fi spus, vezi și ce simt și cum rezultă că m-aș fi iritat când defapt din limbajul meu rezultă că am glumit și mai mult așa ca voi... doar că voi, speriate de nenia, cădeți mereu într-un soi de umor englezesc, din ăla cinic, din ăla negru de tot... negru de fum, deci iată de ce mi s-a colorat limbajul.

Dar asta (ceea ce ați ajuns să susțineți) e cea mai bună încercare și culmea absurdului:

Au modificat (iar tu zici au corectat, deși nu e cazul ca să fie CLD găsit cu erori spre a fi corectat) de la o ediție la alta, lucru care demonstreză că nu au respect față de Hristos, față de Cuvântul lui Dumnezeu, lucru care le demască necredința.

Deci iată culmea fariseismului și fățărniciei, căci acuzarea a fost în stare să susțină că ea ar fi crezut dacă pucioșii n-ar fi modificat scrierile...

Deci nu v-am zis că aveți un simț al umorului ce ar putea fi măsurat în Terra-țieni... și ar avea câteva numere întregi înainte de virgulă... crezându-se ele Giga-tari.

Dar uite nu râd ci mă abțin, și chiar vă plâng intuind până unde v-a dus pisikaa lui nenia ce ați scos-o la plimbare în lesă... dar aveți grijă că o să trimită după voi eretele lui de pe umărul drept dacă nu o să biruiți aici la procesul ăsta ilar... plin de negru de fum... și în loc de niște lovele drept recompensă pentru că i-ați scos misikaa la park o să primiți altceva... un șut năpraznic în..., și o să vedeți voi atunci în ce plasă o să nimeriți și cine o să se bucure că s-a dat (de)... gooooool, tocmai la păianjeni.

[vsovivi]

Iată explicația pentru care stimabilele și-au pierdut de tot umorul, și ea este o explicație simplă, care trebuie neapărat crezută căci e simplă:

Explicaţia este simplă. Între timp, schisma se conturase tot mai limpede: apăruse noua Biserică de la Pucioasa (zisă Biserica “Noul Ierusalim”), deci se putea declara deschis şi oficial că vechea biserică (BOR) şi slujitorii ei fuseseră repudiaţi definitiv de către Glasul Vorbitor de la Pucioasa.

Însă maniera liderilor pucioşi de a aduce la cunoştinţa opiniei publice propriul punct de vedere privind situaţia de facto a Bisericii şi a slujitorilor ei este de-a dreptul inacceptabilă. “Proorocii” Pucioşi ar fi fost mai credibili dacă s-ar fi rezumat să conceapă noi “Cuvinte care vin din cer” şi să declare că “singură biserica lor mai este cea agreată de divinitate, în timp ce BOR nu mai este”, decât să umble la arhive şi să opereze măsluiri în “textele sacre pucioşeşti”, care, nu-i aşa? s-ar fi cuvenit să fie protejate chiar de ei, cu maximă responsabilitate, astfel încât nici o iotă şi nici o cirtă să nu se schimbe din “ceea ce a vorbit Dumnezeu” de-a lungul vremii la Pucioasa.

Însăşi maniera aceasta constructiv-distructivă, aplicată asupra propriilor “texte sacre”, îi demască pe liderii pucioşi ca pe nişte farseuri şi oportunişti, lipsiţi de cel mai elementar respect faţă de propriile lor producţii epico-filosofice cu pretenţii de mesaje evanghelice, dar lipsiţi şi de teamă sau măcar de respect faţă de Dumnezeul pe care-L propovăduiesc. În schimb, ei sunt mereu pe fază ca să-i înşele pe cei naivi, fabricând pe sub mână noi “Cuvinte din cer”, împănate cu concepte pseudo-religioase de factură fundamentalist-creştină, eretică şi schismatică, plastrografiindu-şi din când în când cu câte un update propriile lor opere, dezgropate din arhivele pucioşeşti.

La care aș adăuga o perlă cum nici că s-a mai văzut:

nu am urmărit cu obstinaţie nici fondul modificărilor esenţiale, pentru că ele erau bune în felul lor, deoarece arătau ce concepţie anti-Biserică îi mână pe pucioşii care stau în spatele lor.

Ce mai e de zis după mostrele astea de iritare a echipei adverse căzută în scrâșnism?

Astea mie îmi pare că sunt „gLume” ca alea ce se spuneau pe la ședințele partidului comunist, în plen... sau prin beciurile alea pline de mucigai dar bine date cu var dacă venea cineva de la centru în inspecție.

ce mai poate fi de zis despre:
-schisma se conturase tot mai limpede
-“Proorocii” Pucioşi ar fi fost mai credibili dacă s-ar fi rezumat să conceapă
-decât să umble la arhive şi să opereze măsluiri în “textele sacre pucioşeşti”
-s-ar fi cuvenit să fie protejate chiar de ei, cu maximă responsabilitate, astfel încât nici o iotă şi nici o cirtă să nu se schimbe
-Însăşi maniera aceasta constructiv-distructivă, aplicată asupra propriilor “texte sacre”
-îi demască pe liderii pucioşi ca pe nişte farseuri şi oportunişti
-lipsiţi de cel mai elementar respect faţă de propriile lor producţii epico-filosofice cu pretenţii de mesaje evanghelice
-dar lipsiţi şi de teamă sau măcar de respect faţă de Dumnezeul pe care-L propovăduiesc
-ei sunt mereu pe fază ca să-i înşele pe cei naivi, fabricând pe sub mână noi “Cuvinte din cer”,
-“Cuvinte din cer”, împănate cu concepte pseudo-religioase de factură fundamentalist-creştină, eretică şi schismatică,
-plastrografiindu-şi din când în când cu câte un update propriile lor opere, dezgropate din arhivele pucioşeşti.


De unde rezultă că iată că v-ați pierdut și umorul și bășcălia și ce ați mai avut, poezia, și ați rămas în loc de seninătate cu cinismul, minciuna și groaza și ura, căci textul ăsta vă demască groaza și frica urâcioasă ce se dă superioară, dar e frica aia urâtă, blasfemia brutală, din frica... de nenia și tanti grijania... încercând să vă repetați vouă la nesfârșit că scrierile sfinte nu sunt decât invenții omenești... deci nădăjduiți că o să vă liniștească pe voi nenia, flatându-vă peste minciunile scornicite și păcatele făcute că altfel e coșmar ceea ce voi știți că urmează, să dați ochi cu pisikaa scoasă din lesă și cu eretele, deci dacă nu nenia atunci tanti grijania vă flatează așa peste textele pseudo elevate în lingvism ca să vă liniștiți și să nu-i vedeți coada aia lungă a ei plină de grijanie... urâtă și cu puzderie de bube albe și negre... negre de la umorul ăla absurd și cinic, de aia e bubele de pe coadă negre, și albe că vi se arată vrednică, și voi tot așa ca și ia... albinuțe viespuțe lingvistuțe vrednicuțcuțe.

De aia am zis mereu, iartă-le Doamne pe aceste toante că nu știu ce fac, și nici eu nu știu ce fac, dar atunci ele, cele două sărmane lingviste amăgite și cu orbire lovite...

Așa că de aia vă iert și vă rog să mă iertați și voi ca să mă poată ierta și pe mine păcătosul, Dumnezeu, că iar v-am făcut în fel și chip... dar nu eu, ci așa rezultă din textele voastre, că iată, voi v-ați făcut singure de cafia.

[vsovivi]

Poftim, ca să vedeți și voi cam cum arată tanti grijania... și nenia... și lesa de care vă țineți voi... și eretele, nu vulturoiul ci eretele ... ăsta voiam să... ca să vă faceți măcar o părere... pentru ca de acum în loc să vă aruncați pe apa sâmbetei, iar și iar, să încercați să ieșiți măcar cu o iotă sau o cirtă, din coșmar.

[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivi

Poftim, ca să vedeți și voi cam cum arată tanti grijania... și nenia... și lesa de care vă țineți voi... și eretele, nu vulturoiul ci eretele ... ăsta voiam să... ca să vă faceți măcar o părere... pentru ca de acum în loc să vă aruncați pe apa sâmbetei, iar și iar, să încercați să ieșiți măcar cu o iotă sau o cirtă, din coșmar.

Foarte inspirat comentariul tau.
Cred ca toata lumea a inteles ce ai vrut sa spui.

Multumim pentru linkuri, mai ales pentru cele cu Mr Bean ;-)