Lumea copiilor

[Jane Says]

În prealabil postat de alinnasser2010

sunt doarr desene animate,S.F. nimic mai mult create sa distreze copii/adultii,nu este nimic rau in asta atata timp cat se face cu masura si totul pana se ajunge la violenta

Absolut tot ce "consumam" la nivel mental are influenta si are consecinte pe termen lung, mai ales cand acest consum se face in mod repetat si la o varsta frageda.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Jane Says

Absolut tot ce "consumam" la nivel mental are influenta si are consecinte pe termen lung, mai ales cand acest consum se face in mod repetat si la o varsta frageda.

Perfect de acord.
Dar copilaria este copilarie. Cea mai frumoasa parte a vietii.
Pe care NIMENI nu are dreptul sa o rapeasca. Sub nici un motiv, oricare ar fi el.

[anna21]

În prealabil postat de Dumitru73

Perfect de acord.
Dar copilaria este copilarie. Cea mai frumoasa parte a vietii.
Pe care NIMENI nu are dreptul sa o rapeasca. Sub nici un motiv, oricare ar fi el.

Rolul parintilor este de a pastra nestirbita CURATENIA si INOCENTA copiilor.
Copiii sunt modelul dupa care trebuie sa ne ghidam pt a intra in Imparatia Cerurilor.
Nu trebuie sa-i modelam dupa noi si sa-i invatam patimile noastre!
Ci, daca se poate, noi sa devenim ca ei.
In fine, asa vad eu lucrurile.

[Dumitru73]

În prealabil postat de anna21

Rolul parintilor este de a pastra nestirbita CURATENIA si INOCENTA copiilor.
Copiii sunt modelul dupa care trebuie sa ne ghidam pt a intra in Imparatia Cerurilor.
Nu trebuie sa-i modelam dupa noi si sa-i invatam patimile noastre!
Ci, daca se poate, noi sa devenim ca ei.
In fine, asa vad eu lucrurile.

Copiii sunt modelul dupa care trebuie sa ne ghidam ... cum? ghidandu-i?
Daca noi, adulti fiind, am ajuns la o stare de care nu prea suntem multumiti, dpdv duhovnicesc, de ce credem ca suntem in stare sa ghidam pe altii?

[Jane Says]

În prealabil postat de Dumitru73

Copiii sunt modelul dupa care trebuie sa ne ghidam ... cum? ghidandu-i?
Daca noi, adulti fiind, am ajuns la o stare de care nu prea suntem multumiti, dpdv duhovnicesc, de ce credem ca suntem in stare sa ghidam pe altii?

Pentru ca stim unde am gresit sau unde s-au facut greseli cu noi :)
O copilarie fericita nu presupune calculatoare, telefoane si televizoare si nici macar curent electric. Daca acel copil are parte de afectiune si este suficient stimulat (prin jocuri, citit, povesti etc), o sa aiba o copilarie fericita si la cuca macaii in deal unde nici nu s-a auzit de energie electrica.

Nu zic ca o sa traiesc la lumina lumanarilor cu copiii mei, insa o gramada din noutatile astea tehnologice (tv si computer) sunt doar bullshituri care nu construiesc o copilarie fericita ci mai devreme o influenteaza negativ. Utilizarea lor ar trebui sa fie strict limitata la ce e de folos, nu la "trecut timpul". Eu sunt foarte fericita fara TV de exemplu. Nu imi lipseste absolut deloc si nici nu consider ca pierd ceva, orice, din cauza asta, ci mai degraba simt ca as pierde daca m-as uita.

Si pe termen lung, da, ne putem folosi de lucrurile astea, fara a ne atasa prea tare de ele. Nu ar trebui sa ne atasam de nici un obiect/lucru fara de care se poate trai bine merci. Cat e sa fie, sa fie. Cand nu mai e, sau daca nu mai e, slava lui Dumnezeu, se poate si fara.

[Jane Says]

În prealabil postat de Dumitru

Dar copilaria este copilarie. Cea mai frumoasa parte a vietii.
Pe care NIMENI nu are dreptul sa o rapeasca. Sub nici un motiv, oricare ar fi el.

Sa nu te superi, dar din ceea ce scrii eu deduc ca tu consideri ca o copilarie care e traita cu Hristos, e "rapita". Extrapoland, ai putea crede ca si o viata traita pentru si cu Hristos e irosita.

Deci perceptia ta asupra Lui e eronata din start, tu crezi ca o multime de alte lucruri si experiente sunt mult mai misto si interesante decat El, si El ramane o optiune ultima, cam pe la sfarsitul vietii, cand oricum nu mai ai ce sa astepti de la viata. Adica in loc sa Il percepi drept pricina bucuriei, tu Il asociezi cu sfarsitul ei.

Altfel nu-mi explic textele tale :)

[Dumitru73]

În prealabil postat de Jane Says

Sa nu te superi, dar din ceea ce scrii eu deduc ca tu consideri ca o copilarie care e traita cu Hristos, e "rapita". Extrapoland, ai putea crede ca si o viata traita pentru si cu Hristos e irosita.

Deci perceptia ta asupra Lui e eronata din start, tu crezi ca o multime de alte lucruri si experiente sunt mult mai misto si interesante decat El, si El ramane o optiune ultima, cam pe la sfarsitul vietii, cand oricum nu mai ai ce sa astepti de la viata. Adica in loc sa Il percepi drept pricina bucuriei, tu Il asociezi cu sfarsitul ei.

Altfel nu-mi explic textele tale :)

Deductia ta este partial eronata.
Depinde ce intelegi prin "copilarie care e traita cu Hristos".

[Dumitru73]

În prealabil postat de Jane Says

Pentru ca stim unde am gresit sau unde s-au facut greseli cu noi :)
O copilarie fericita nu presupune calculatoare, telefoane si televizoare si nici macar curent electric. Daca acel copil are parte de afectiune si este suficient stimulat (prin jocuri, citit, povesti etc), o sa aiba o copilarie fericita si la cuca macaii in deal unde nici nu s-a auzit de energie electrica.

Nu zic ca o sa traiesc la lumina lumanarilor cu copiii mei, insa o gramada din noutatile astea tehnologice (tv si computer) sunt doar bullshituri care nu construiesc o copilarie fericita ci mai devreme o influenteaza negativ. Utilizarea lor ar trebui sa fie strict limitata la ce e de folos, nu la "trecut timpul". Eu sunt foarte fericita fara TV de exemplu. Nu imi lipseste absolut deloc si nici nu consider ca pierd ceva, orice, din cauza asta, ci mai degraba simt ca as pierde daca m-as uita.

Si pe termen lung, da, ne putem folosi de lucrurile astea, fara a ne atasa prea tare de ele. Nu ar trebui sa ne atasam de nici un obiect/lucru fara de care se poate trai bine merci. Cat e sa fie, sa fie. Cand nu mai e, sau daca nu mai e, slava lui Dumnezeu, se poate si fara.

Probabil ca, in unele cazuri, ne dam seama unde am gresit, dar asta nu inseamna ca stim si care era cea mai buna varianta.

[Jane Says]

În prealabil postat de Dumitru73

Probabil ca, in unele cazuri, ne dam seama unde am gresit, dar asta nu inseamna ca stim si care era cea mai buna varianta.

Pai cu Hristos si cu Biserica, sansele sa gresesti sunt mult mai mici, decat cu lumea. Asta e convingerea mea.