Citat:
În prealabil postat de ella87ella
Si eu inainte judecam si taiam si daca mi-ar fi spus cineva ca eu nu o sa-mi pastrezi fecioria pana la casatorie ma faceam foc si para(niciodata sa nu judeci, ca nu sti cand si tu vei cadea sau te vei afla in situatia celuilalt) si a venit si ispita in fatza caruia am fost slaba si putin credincioasa, l-am intalnit pe el, si uite asa am cazut in pacat,am trait 3 ani in desfrau alaturi de el,crezand ca traiesc iubirea, si ce m-a trezit la realitate, faptul ca el ma inshela, umbla si cu altele, nu i-am fost deajuns doar eu , si faptul ca imi cerea chestii necuvincioase,e greu sa realizezi ca omul pe care l-ai iubit nu a existat, a fost doar un prefacut...si ce este mai greu sa crezi ca Dumnezeu te poate ierta(ispita e mare, celalalt iti sopteste pacatoaso chiar crezi ca poti fi iertata, chiar crezi ca meriti sa fi iertata dupa tot ce ai facut, crezi ca ai puterea de a te schimba, crezi ca cineva te va mai iubi, crezi ca meriti iubire din partea cuiva)e greu sa te ierti pe tine insuti si pe cel langa care ai trait toate , e greu sa l ierti.
|
ella87ella, chestia cu inselatul nu e o chestie asa neobisnuita. Am citit un studiu facut pe americani, parca, din care reiesea ca infidelitatea (la un moment dat al vietii) atinge 60% pentru barbati si 40% pentru femei. La noi o fi vreo 40-50% pentru barbati (caci noi suntem mai traditionalisti ca americanii), asa ca tot raman jumatate din barbati din care poti alege.
In privinta tipului trebuie sa-l ierti (pentru ca si tu sa fii iertata de Dumnezeu pentru pacatele trecute si viitoare) si sa-l uiti, mai ales ca din ce spui tu nu era om de incredere. Vei cunoaste pe cineva si poate vei pretui mai mult caracterul decat alte calitati, si vei fi un pic mai vigilenta, mai realista si va fi bine, cu ajutorul lui Dumnezeu.