Forumul nostru II (sau de ce se judeca ortodocsii unii pe altii)

[iustin10]

În prealabil postat de Miha-anca

Foarte bune principii. Doar cu ultimul am ceva probleme, atunci cand ar trebui, conform sfatului, sa incurajez la rau.. acest lucru imi este chiar imposibil! De aceea consider ca si critica isi are rostul ei.

Nu este tot una gresala care o observi la aproapele ,si atitudinea ta.Nu imediat ce el a gresit ,tu trebuie neaparat sa ii spui asta ,si nu neaparat sub forma unei critici.
E drept ca nici extrema cealalta nu e benefica,sa nu zici chiar nimic,sa nu intervii deloc la pacatele celuilalt.Dar intre cele 2 extreme,alb si negru,curcubeul are o infinitate de nuante.
De aici decurge si arta celui care reuseste sa il indrepte pe aproapele ,caci critica simpla,nu garanteaza indreptarea lui. Uneori poate e bine sa ii arati ca si tu esti supus pacatului,ca il intelegi in greutatea sa.
Acum sa o luam altfel,daca pe forum cineva te critica,uneori ii dai dreptate,dar cel mai adesea esti convins de ideile si dreptatea ta.Dar daca el te incurajeaza,iti vorbeste cu binisorul,capeti incredere in el,si chiar intelegi ,fara sa iti spuna,gresala ta.
E o mare arta de a indrepta pe aproapele ,si cea mai bruta unealta in aceasta munca,este ciocanul criticii .