Până unde merge ascultarea de duhovnic

[florina_drossu]

Cred ca, pentru noi, mirenii, in primul rand rolul preotului este acela de a ne dezlega de pacatele marturisite. Fara preot, nu am avea dezlegare de pacate.

[Mihnea Dragomir]

Numai cele trei virtuţi teologale (credinţa, speranţa, iubirea), fiind în mod direct îndreptate spre Dumnezeu, nu au factor de limitare (sau "limită în sus" dacă vreţi). Aceasta înseamnă că nu poţi greşi din prea multă credinţă, din prea multă speranţă creştină ori din prea multă iubire de Dumnezeu.
Celelalte virtuţi, care sunt sau derivă din virtuţile cardinale, sunt virtuţi de tip median. Ele au doi factori de limitare: poţi păcătui din prea multă sau din prea puţină blândeţe. Poţi păcătui din prea multă sau prea puţină cumpătare, etc. În această situaţie este şi virtutea ascultării.

Poţi păcătui, aşadar, din prea multă sau din prea puţină ascultare. Păcătuim din prea multă ascultare atunci când facem ceva contrar credinţei.

Acest lucru presupune să cunoaştem credinţa, ştiind să deosebim între "rangurile" articolelor de credinţă, adică să ştim ceea ce este dogmă, având valoare absolută întrucât este descoperire de sus, de ceea ce este adevăr al oamenilor (teologia catolică operează cu concepte "de fide catholica" de două tipuri: "de fide divina" şi "de fide apostolica", ambele de nivel dogmatic şi cu conceptul "de fide definita", adică concluzie a magisteriului de tip nerevelat, dar care, în principiu, nu mai poate fi îmbunătăţită).

Spre exemplu, dacă duhovnicul meu îmi cere să spun în fiecare seară "Dumnezeu este o singură fiinţă cu patru ipostasuri: Tatăl, Fiul, Sf Spirit şi Sophia", atunci am nu numai dreptul, ci şi datoria de a nu îl asculta, deoarece este ceva contrar credinţei, şi anume unui adevăr "de fide catholica". Dacă, însă, îmi cere să meditez în fiecare seară la ciocanul cu care au fost bătute cuiele Mântuitorului, atunci îl voi asculta: nu are nici o semnificaţie specială acest instrument, dar nici nu este ceva contrar adevărurilor revelate încât să spun că a medita la el ar fi ceva contrar credinţei.

În cazul particular al ascultării de duhovnic, ca şi în cazul particular al ascultării de părinţi se aplică această limitare. În cazul ascultării de şefi ierarhici, ca şi în cazul ascultării soţului de către soţie, se mai aplică, în plus, principiul ca materia ascultării să nu fie contrară demnităţii.
Aplicaţie practică: dacă şeful de la birou îmi cere să fac o dare se seamă a activităţii stând într-un picior am dreptul să nu îl ascult dacă eu consider că e ceva contrar demnităţii. Dacă duhovnicul meu îmi cere exact acelaşi lucru. atunci îl voi asculta, deoarece nu este ceva contrar credinţei.

@angel4ver: O legătură cu un spiritual (duhovnic), deşi nu este absolut necesară mântuirii, este un lucru foarte folositor. Acest lucru se explică prin faptul că nu suntem (numai) Religia Cărţii. Suntem Religia Vieţii. Multitudinea situaţiilor în care sufletul nostru se află în viaţa de zi cu zi depăşeşte imaginaţia oricărui autor. Un coleg de serviciu vine în fiecare zi cu un tricou pe care scrie "Belzebut". Ce trebuie să facem ? O verişoară care este evreică ne invită la tăierea împrejur a fiului ei: este bine să ne ducem sau nu ? Copilul nostru ne roagă să-i cumpărăm şi lui "Stăpânul inelelor", fiindcă toţi colegii lui o au şi discută despre asta: cum trebuie procedat ? Răspunsurile la toate aceste lucruri nu sunt întotdeauna evidente numai pe baza Bibliei şi nu le putem afla în catehisme şi hagiografii: aici sfatul duhovnicului înseamnă aur.

Dar mai e un lucru: nu putem şti mereu starea sufletului nostru, nici ce anume i-ar trebui. Dacă avem în casă cărţi de medicină şi avem şi Internet, atunci de ce să mai mergem la doctor ?

[sophia]

Cred ca aici ar trebui definite mai intai niste aspecte:

1. Rolul, functiile duhovnicului - ce anume poate face, in ce probleme si cum
2. Limitele - pana unde se intinde domeniul lui si cat trebuie discutat cu el (mai ales din viata privata).

In principiu nici un duhovnic nu poate si nu are voie sa te indemne la pacat. Isi ia pacatul asupra lui pe urma.
Acum depinde si aici de gandirea si simtirea fiecaruia. Este si o componenta subiectiva.
De ex. in privinte ca: dezlegari pentru impartasanie, sau legat de biologia femeii, probleme de cuplu etc.
Exista multe situatii in care preotii/duhovnicii au opinii diferiteasupra unei situatii. Care este cea corecta? Cine judeca asta?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Exista multe situatii in care preotii/duhovnicii au opinii diferiteasupra unei situatii. Care este cea corecta?

Aceea a duhovnicului dv.

Cine judeca asta?

Dumnezeu.

[angel4ver]

eu, persoana care nu stie totul despre propria-i religie si care nu a citit Biblia, nu am de unde sa stiu daca ceea ce-mi spune duhovnicul este corect. bine, nu zic la exemplele enumerate pe aici, zic la altele, dar nu-mi vine unul acum in cap ca sa ma fac inteleasa.
apoi, s-a spus mai spsu ca fiecare are opinia lui. eu in cine sa am incredere si pe cine sa ascult?
aici, nu e mai bine sa gandesc la rece si sa iau decizia singura, dar in acelasi timp sa tin cont si de sfaturile primite (printre care si sfatul duhovnicului)?

[Mihnea Dragomir]

eu, persoana care nu stie totul despre propria-i religie si care nu a citit Biblia, nu am de unde sa stiu daca ceea ce-mi spune duhovnicul este corect.

A învăţa cât mai mult din Sf Doctrină este o datorie a oricărui creştin. Dumnezeu ne-a creat cu scopul de a-L iubi, de a-I sluji şi de a fi împreună cu El timp de o veşnicie. Dar cum putem să iubim pe Cineva pe Care nu Îl cunoaştem ? Ca să iubim, trebuie să cunoaştem mai întâi ! De aceea virtutea credinţei stă înainte (în ordine cronologică şi pedagogică) faţă de cea a speranţei şi cea a iubirii. Un mai vechi articol al meu despre asta: http://sfantacruce.ro/myblog/mihnead...cole-ale-sale/

Şi la cunoaşterea învăţăturii noastre ne poate ajuta mult duhovnicul, deoarece el este nu numai doctor al sufletelor, ci şi învăţător. El ne va spune ce cărţi este bine să le citim şi pe care să le evităm.

nu e mai bine sa gandesc la rece si sa iau decizia singura, dar in acelasi timp sa tin cont si de sfaturile primite (printre care si sfatul duhovnicului)?

Eu sunt doctor de meserie. Dar, dacă sunt bolnav, prefer să mă duc la un coleg să îl consult şi să îl întreb ce să fac. Nu suntem buni doctori cu noi înşine.
La fel e şi cu cele ale sufletului. Dacă Satan a îndrăznit şi pe Domnul nostru să Îl ispitească, îndrăzneşte şi cu noi. Inteligenţa lui nu trebuie subestimată, inteligenţa lui trece dincolo de a noastră (în limbaj teologic: "este dotat cu praeterinteligenţă"). Pe cel care nu a apucat să urce prea mult pe urcuşul spiritual îl încearcă cu demonul îndoielii, împingându-l la necredinţă. Pe cel care a trecut de asta şi a mai urcat un pic îl încearcă cu demonul scrupulozităţii, împingându-l la deznădejde. Chiar dacă ne cunoaştem perfect doctrina, cine, mai bine decât cel care are har şi calificare, ştie cum să ne îndrume pe un drum îngust şi cu pericole la tot pasul ?

Dar asta inseamna ceva: este totul la latitudinea duhovnicului?

Nu. La latitudinea duhovnicului sunt cele ale Bisericii. Pentru noi, duhovnicul este Biserica. Domeniile în care Biserica are competenţă şi nu poate greşi (este infailibilă) sunt: credinţa şi morala. Evident, limitele duhovnicului nu se pot extinde dincolo de limitele Bisericii. Deci, eventuale sfaturi şi păreri ale duhovnicului în chestiuni ca ştiinţa sau sportul sau sănătatea trupească le vom lua în serios, dar sub titlu de inventar.

Aici pe forum vad asa diferente si asta imi da senzatia ca nu exista de fapt reguli unitare, totul este la latitudinea duhovnicului.

Acuma, ce vreţi de la un forum ? Suntem amatori aici, nu suntem duhovnici. Duhovnicii nu prea stau pe forumuri (din păcate). Pe urmă, reguli există, dar nu sunt suficient cunoscute. În sfârşit, mai există o problemă a ortodoxiei, căreia de multe ori se vede că un centru unic de comandă la nivel văzut îi lipseşte. Nu vreau să insist aici despre asta, ca să nu stârnesc dispute. În orice caz, un bun duhovnic nu face sau spune ce îi trece prin muşchi sau prin cap, ci are un temei întotdeauna şi, când nu ştie, se roagă ca Sf Spirit să-i arate. De ce unii duhovnici recomandă una şi alţii alta, pentru aceeaşi situaţie ? Îndată ce veţi fi răcită, mergeţi la doi doctori diferiţi şi comparaţi reţetele lor. Foarte probabil, ele vor fi mult diferite. Asta nu înseamnă că nu e bine să avem doctor, ci înseamnă că medicina trupului nu poate fi pusă în tipare. Iar medicina sufletului, cu atât mai puţin.

[sophia]

Ai dreptate Mihnea.
Dar asta inseamna ceva: este totul la latitudinea duhovnicului?
Aici pe forum vad asa diferente si asta imi da senzatia ca nu exista de fapt reguli unitare, totul este la latitudinea duhovnicului.
Nu ma deranjeaza de fapt.

[The_Fallen]

Acum sunt confuz. Asa sunt multi oameni care vor sa inteleaga crestinismul si dau peste asa ceva.
Parca trebuia sa facem ce ne zice duhovnicul, pentru ca daca el greseste raspunde in fata lui Dumnezeu, iar noi prin faptul ca am facut ascultare suntem iertati daca gresim din cauza lui.
S-a ajuns la aceasta concluzie si pe forum in cateva threaduri.
Acum aud ca trebuie sa judec ce imi spune acela, ceea ce ma face sa ma intreb cand stiu ca e corect ce fac si cand nu, cand chiar imi dau seama ca duhovnicul spune gresit si cand este influienta satanei.
Pot ajunge la concluzia ca fac ce vreau eu ca am suficient discernamant incat sa judec un duhovnic.Asa ca...HELP!!!

[florina_drossu]

Ei, în general, ascultam ce zice duhovnicul...

Dar când ne învață altceva decât spun Sfinții Părinti, e clar ca sfinții au dreptate.

Asa e, trebuie sa mai și citim ce spun sfinții. Necunoașterea e un păcat mare care vine și din lenea și comoditatea noastră!

[iustin10]

În prealabil postat de florina_drossu

Ei, în general, ascultam ce zice duhovnicul...

Dar când ne învață altceva decât spun Sfinții Părinti, e clar ca sfinții au dreptate.

Asa e, trebuie sa mai și citim ce spun sfinții. Necunoașterea e un păcat mare care vine și din lenea și comoditatea noastră!

Sunt persoane care sunt incepatoare,si care ,dupa ce c gasesc cu greu un duhovnic,le spuneti ca acesta poate gresi...Pai ei cum sa compare invatatura duhovnicului cu a sfintilor parinti,cand nu o cunosc inca pe aceea.Si pana o vor cunoaste ce sa faca?Sa stea mereu cu indoiala ca poate duhovnicul greseste?

Iar invatatura sfintilor parinti eu cred ca e complexa,sunt zeci de sfinti si multe lucruri de cunoscut.Cred ca mai degraba s-ar zice sa cunoastem spiritul acelei invataturi,astfel ca sa putem discerne eventualele greseli care s-ar putea strecura in practica de azi.
Nu cred ca exista o invatatura completa si sistematizata,dar cam cu toti stim la ceea ce ei se refera