Cum stim ca am tinut postul cu folos?

[Mihnea Dragomir]

Eu mă simt mult mai calm decât înainte. Dumnezeu mi-a dat un temperament coleric, dar l-am biruit şi am reuşit să nu mă răstesc la nimeni şi nici să simt pornire spre asta. Faţă de anii trecuţi, am mai înregistrat o deosebire: nu mai mă cuprinde transpiraţia de poftă când trec pe lângă farfurii cu fripturi de porc pitoresc împănate cu bucăţi de usturoi şi mormane de cârnăciori olteneşti. Pur şi simplu, mă lasă perfect indiferent. M-am bucurat să văd asta, fiindcă lăcomia este unul dintre viciile dominante la mine.

Sigur, Sărsăilă nu-mi dă pace, şi a găsit în această perioadă alt chip să mă chinuie: invidia. Dar îi spun mereu: Vade retro, Satana ! şi înţelege. Până la o vreme, mă lasă în pace.

Deci, una peste alta, cred că a fost un post cu folos. Mai am un hop, Miercurea cu Pâine şi Apă, şi apoi mă voi bucura de Cel Viu.