Citat:
În prealabil postat de sophia
Zilele acestea am avut niste surprize f.placute si am trait momente superbe tocmai printre oameni de alte confesiuni. Intr-un cuvant comuniune sufleteasca. Ce bine face aceasta!
Si am ajuns (de fapt de mai demult) la concluzia ca nu credinta il face pe om si sufletul lui, ci fiecare este asa cum vrea si poate el sa fie.
Exista oameni minunati in alte confesiuni/credinte, care iti arata de fapt ce este credinta adevarata: iubirea de aproape, mila, afectiunea, echilibrul sufletesc. Nu canoane, legi si austeritate.
Mult ajutor am aflat de la ne-ortodocsi.
Iar de la ai mei am sa spun doar ce mi-a spus recent preotul: "Biserica (Ortodoxa) nu se poate ajuta nici pe ea insasi, asa ca ce astepti de la ea, de la noi?"
Este f.graitor.
De ce s-a ajuns asa, nu stiu?
Cum nu stiu daca alte religii si creatorii lor au fost inaintea lui Dumnezeu, sau lasate tot de El. Si atunci oamenii si religiile de ce sunt atat de diferite?
As mai spune numai ca fiecare credinta in felul ei, inteleasa si traita corect, este pozitiva si face bine omului.
Conteaza omul si sufletul lui. Dar asta vine de la Dumnezeu? Ca atunci ar trebui sa fim toti buni.
|
Este prima data cind postez dar fara sa citesc ceea ce s-a spus mai inainte . Fac asta deoarece nu doresc sa am nici o atingere (influenta) cu parerile altora . Nu am sa ma refer in general daca a crede este ceea ce-l face pe om deoarece este un subiect vast , necesita cunostinte nu gluma si mai ales disponibilitate din partea celui care a deschis threadul dar si a celorlalti useri pt. a citi postarile, a le intelege si a dorii sa se faca o discutie constructiva . Ori asta nu am mai vazut pina acum pe forum . Stratageme si atitudini belicoase sunt puzderie dar discutie sincera (adica daca nu sti nu te dai destept ca si cea in care : daca este scris negru pe alb ceva tu cum sa intelegi sau sa interpretezi altceva ?) si constructiva inca nu !
Spuneam ca nu am sa ma refer la toata tema propusa ci doar la o treime din ea :
- daca noi am sti cu adevarat si am cauta sa intelegem dar mai ales am crede atit de tare incit sa traim propriuzis ca Hristos a inviat cu adevarat, ca este fiul Dumnezeului celui viu si adevarat si ca mintuirea noastra depinde numai si numai de faptele bune , credinta si rugaciunile noastre pai atunci nu am vedea la sfinta liturghie impartasindu-se cite 5-7 oameni sau uneori nici atit . Ci din contra , ar fi o coada de 200-300 de persoane in frunte cu preoteasa si copii preotului , cu calugari sau calugarite , cu cei din fruntea obstii si oamenii de vaza ai locului si terminind cu marea masa a ,,simplilor" credinciosi . Dar noi nevazind nici o data asa ceva ... este clar cit credem noi in D.zeu . Credem asa cum am spus si de curind , cu o vorba a lui Creanga : cit pina la genunchiul broastei .
Si in tot acest contex , vazindu-ne asa, ce o fi zicind bunul D.zeu despre noi ? care ne-a dat tot, tot ce ne trebuie pt. a crede : stiinta, prorocii, sfintii, aghiasma, moastele, biserica, invierea insasi a Lui ! Nici o data nu vom avea o scuza sau iertare pt. mindria din noi care ne impiedica sa fim vinduti cu totul lui D.zeu !!