Parintele Iustin Parvu este in coma

[lacrimi]

"Saccsiv’s Weblog
Parintele JUSTIN ESTE IAR BOLNAV. Sa ne rugam pentru el
Posted in Iustin Parvu, manastirea Petru Voda, monahul Filotheu by saccsiv on martie 31, 2010

Am primit pe e-mail:

Doamne, ajută!

Părintele Iustin s-a simţit foarte rău şi a fost luat în seara aceasta cu salvarea şi dus la spital la Cluj, pentru că ieri nu a mîncat nimic, iar medicamentele pe care le ia nu au voie să fie luate pe stomacul gol.

Am o mare rugăminte la frăţiile voastre: Ştiţi aceasta de la mine, o spuneţi mai departe, însă NU pe bloguri şi forumuri.

Părintele are nevoie de rugăciunile noastre şi cred că dacă nu-l vom pîrî internetului rugăciunile noastre vor fi mai bine primite, întărindu-ne părtăşia frăţească întru Hristos, pe Care lumea nu poate să-L primească.

Părerea mea este că şi pentru necazurile din ultimele zile (despre unele s-a vorbit în ultimele zile pe internet) şi-a luat acest canon.

Cum va vrea Dumnezeu va fi, şi dacă ne vom ruga cu umilinţă, îl vom avea din nou acasă, în mijlocul nostru, în următoarele zile.

Mulţumesc, pentru Domnul.

m. Filotheu"





De ce fratilor sa nu se afle si mai ales sa nu se imprastie vestea pe forum-uri? Nu inteleg. Rugaciunile noastre nu sunt bune? Chiar daca suntem pacatosi si putin credinciosi, il pretuim si-l iubim mult pe Parintele...

[AlinB]

Sunt niste lucruri tulburi pe acolo, apropo si de modul gratios in care dl. Danion a dat-o cu oistea in gard, taman in Post, tarandu-l intr-un fel si pe parintele Iustin in povestea asta..

Nu stiu, dar din ce inteleg din mesajul respectiv care e destul de sucit (daca o fi si autentic) probabil parintele se simte vinovat pe undeva..

[MarinaAlca]

Un cutremurator fragment dintr-un articol despre viata parintelui Iustin Parvu (aparut in lunarul Permanente-martie 2001)
"Într-un an, de Sfintele Sărbători ale Paştilor s-a organizat de către deţinuţi Slujba de Înviere. Era o mare îndrăzneală. Nimic nu supăra mai tare pe aceste personaje apocaliptice care întruchipau gardienii şi oficialii închisorii decât pomenirea lui Dumnezeu şi rugăciunile.
Părintele ne povesteşte cum au improvizat din 30 de sfredele - 30 de clopote şi, la semnal, s-au adunat vreo 30-40 de deţinuţi. S-a început Sfânta Slujbă de Înviere.
În noaptea adâncurilor (la 40 de metri sub pământ) s-a înălţat, mai sus ca oricând, ruga de mare taină…"În zeghe, în şanţuri cu apă acidă, cu târnăcoapele în mâini, au trăit cea mai frumoasă Înviere bine primită la Dumnezeu", şi… Lumina a venit. Ca o minune, până la terminarea Slujbei, nimeni nu a sunat pe securiştii de sus şi nimic nu a tulburat acel moment de graţie de la Dumnezeu.
"Hristos a înviat!" a răsunat de la unii la alţii, pentru câteva clipe deţinuţi şi gardieni erau toţi unul, fără deosebire s-au salutat creştineşte. Uitând parcă de groteasca misiune de călăi, gardienii nu au putut opri harul să vină peste ei toţi - fraţi învrăjbiţi de forţele întunecate ale răului. Pentru o clipă, acesta fusese îngenunchiat şi lumina iubirii le-a încălzit inimile tuturor… Afară au fost întâmpinaţi cu mitraliere şi paradoxal, au fost ţinuţi doar două zile "sub cheie"
În faţa duşmăniei şi urii, românii au răspuns cu iubire. S-au rugat şi se roagă şi acum pentru călăii lor. Bine că neamul nostru mai are oameni. Ei sunt. Mai sunt izvoare prin care sfinţenia aduce mântuire pentru noi. Ei sunt de veghe şi ne ajută aici sau în ceruri. Harul lor ne dă putere şi demnitatea de a înfrunta răul din noi şi cel din afara noastră. Pe aceşti oameni îi putem numi: Ilie Cleopa, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloaie, Constantin Galeriu, Teofil Părăian, Arsenie Papacioc, Iustin Pârvu şi mulţi alţii pe care îi putem întâlni la Petru Vodă, la Pângăraţi, la Sâmbăta de Sus, la Techirghiol sau oriunde în "Ţara de tămâie şi cer". "