Ce parere aveti despre sporturile extreme ?

[Mihnea Dragomir]

Să nu uităm că păcatul are trei componente care îi dau gravitatea: materia, intenţia şi deliberarea. Intenţia gravă este esenţială pentru un păcat grav. Fără intenţie păcătoasă nu există păcat grav.
Acuma, să particularizăm:
Suicidul este atunci când ai intenţia să îţi iei zilele. Prin urmare, sporturile extreme nu sunt (tentative de) suicid, din cauză că sportivul nu are intenţia de a se omorî.
Pe de altă parte, atunci când riscul asumat depăşeşte limitele rezonabile, adică este "asumat prea uşor", vorbim de eroare împotriva virtuţii prudenţei. Dacă sunt general şi angajez armata într-o misiune cu risc nejustificat de mare faţă de efectul scontat în caz de succes, înseamnă că sunt un general neînţelept. De exemplu, expun viaţa a 10 infanterişti pe care îi trimit să străbată un câmp minat cu misiunea de a culege un prun.

Lucrurile devin discutabile dacă intenţia sportivului care participă la sporturi extreme nu este de a face performanţă, nu este o intenţie de tip "mai iute, mai înalt, mai puternic", ci pura dorinţă de adrenalină. În acest caz nu vorbim de imprudenţă, ci de păcat grav (eventual viciu). Situaţia este comparabilă cu a cuiva care joacă ruletă rusească, expunându-şi viaţa pentru nimic.

Părerea mea. Nu trageţi !