Se poate?

[geo.nektarios]

Frate Alin,

În prealabil postat de AlinB

aplicarea canonului oscileaza intre acrivie (implinirea lui intocmai) si iconomie

Exista ICONOMIE cu pacatele oamenilor dar nu te joci cu PREOTIA!!! Daca te joci cu Taina Preotiei, cum oare vei fi dupa ce ai primit-o???
Cum oare sa primeasca PREOTIA unul ce a trait in CURVIE??? Casatoria civila nu iti da drept de Hirotonie la PREOTIE!!! cu atat mai putin RECASATORIA!!!!

În prealabil postat de AlinB

"Conform canonului cutare de la Sinodul cutare, sanctiunea pentru cutare este asa".

Pentru a fi Hirotonit ai nevoie de niste CONDITII din care fac parte:
1. Dogmatice
2. Morale
3. Canonice
4. Liturgice

Dpdv Moral (ceea ce ne priveste pe noi acum):

Conditia de BAZA pentru HIROTONIE este sa aiba Viaţă morală ireproşabilă!!!!
Can. 9, I Ecum. – toţi candidaţii să fie cercetaţi
Can. 36 Nichifor Mărt. prevede fecioria candidatului
Can. 18 Apostolic prevede să fi fost căsătorit cu o persoană care să fi fost fecioară.

Candidatul trebuie să aibă o familie cu o viaţă morală ireproşabilă, să fie căsătorit la Sfat şi cununat la Biserică. Cel recăsătorit NU poate să se apropie de Preoție.
Dezlegarea de la duhovnic în urma spovedaniei și împartăşaniei. Cel oprit de la împărtăşanie, e oprit şi de la hirotonie.
Un om căsătorit NUMAI la primărie si care a trăit cu soția sa, fără CUNUNIA RELIGIOASA, apoi se recăsătorește, nu poate fi hirotonit!!! Nu are viață morală IREPROȘABILĂ!!!

Apoi sunt IMPEDIMENTE DE LA HIROTONIE - Canonice:
Statutul personal necanonic:
a) cel căsătorit, dar necununat la Biserica
b) cel căsătorit cu o văduvă/ divorţată → can. 3 Trulan
c) cel divorţat sau care a rupt logodna → exepţie cei ce rămân celibatari monahi
d) cel recăsătorit→ Can. 17 Apostolic spune ca nu au voie sa fie preoti nici măcar văduvii recăsătoriţi
e) cei ce nu au depus voturile monahale → pt călugări
f) cei ce s-au lepădat de credinţă sau voturile monahale

Can. 61 Apostolic – oprește pe cei ce au săvârşit desfrânare/adulter!!!

Deci respectivul NU se poate Hirotoni, avand in vedere cele aratate mai sus din Dreptul Canonic!!! Cu atat mai mult cu cat a studiat Teologia, trebuie sa fie CONSTIENT de ceea ce vrea, de ceea ce isi doreste in viata!!! Viata morala ireprosabila nu ii apartine!!!

Nu judec, ci este spus de HEAVEN, si ma raportez la cele spunse tinand cont de cele ale Dreptului Canonic, asta nu ma indreptateste cu nimic, dar si eu am terminat Teologia si ii dau dreptate lui „Paisie Aghioritul” pe care fratia ta, frate Alin, te grabesti sa judeci si sa il ironizezi! Un crestin cu viata morala curata nu face asa!!! Pr.paisie de care te legi a fost nu numai bland, ci si ASPRU!! Nu se juca cu cele Sfinte mai ales cu Preotia!

[andreicozia]

În prealabil postat de geo.nektarios

Exista ICONOMIE cu pacatele oamenilor dar nu te joci cu PREOTIA!!! Daca te joci cu Taina Preotiei, cum oare vei fi dupa ce ai primit-o???
Cum oare sa primeasca PREOTIA unul ce a trait in CURVIE??? Casatoria civila nu iti da drept de Hirotonie la PREOTIE!!! cu atat mai putin RECASATORIA!!!!

Cita rivna pe tine exprimata prin f. numeroasele semne de exclamare si intrebare cind vine vorba de PRIMIREA preotiei.
zici dar "cum sa primeasca preotia!!!"

Acum ma intreb cum de nu fuge preotia de la el cind curvia vine dupa Hirotonie(Dumnezeu stie mai precis cind!) ca in cazurile filmate cu camera ascunsa de jurnalisti?

Dumnezeu da harul, dar nu-l mai ia inapoi, dupa ce l-a dat.
Andrei, aduci in discutie ispitirea preotului. Nu numai preotul este ispitit, ci toti oamenii sunt ispiti; atata doar, ca noua, mirenilor, putin ne pasa ca suntem ispititi si dam curs ispitei; e ceva ce ni se cuvine, ne dorim si luam ceea ce ne place, neavand mai nici o pretentie de la noi, ca doar suntem mireni. In schimb il judecam pe preotul, care, s-a lasat ispitit; am vrea sa i se ia harul.
Ispita e o proba a placerii, prin care ne verificam, mireni si preoti, cum stam cu patima poftei, aceasta avand rostul, ca sa descoperim in ce faza am ajuns in stradania noastra de a ne lupta cu ea.
Infranarea e lucru mai usor, caci ostenelile infranarii ni le putem asuma prin initiativa proprie.
Nu poti vorbi de o biruinta a patimei poftei decat daca o infrangi in momentul in care are toate conditiile ca sa se manifeste. Daca ne abtinem de la o patima, fara ca aceasta sa fie starnita din somnul ei, nu inseamna ca aceasta a slabit sau ca am stins-o.
Poti spune ca i-ai stins puterea abia atunci cand, starnita fiind, o poti domoli.
De unde stim noi, ca acel preot, de care amintesti mai sus, nu primeste o putere de a se opune patimii, de a o domoli si stapani, spre mantuirea lui; iar noi, care am judecat, ramanem cu pacatul?