cum stii ca el/ea e alesul/a?

[casiana]

În prealabil postat de Vladimir-Adrian

Din fragmentele indicate rezulta limpede ca la inceput va iubeati(cativa ani, dupa spusele tale), el a facut o greseala grava fata de tine(posibil infidelitate,,acum tot timpul este dupa mine, dar asta acum, nu de f mult timp...), tu chiar ai vrut sa te desparti de el, el a insistat sa va casatoriti, spunandu-ti ca lucrurile se vor indrepta dupa casatorie, tu ai fost de acord, el a incercat sa corecteze de atunci greseala facuta printr-o purtare exemplara, prin grija si devotament. Numai ca rana facuta nu s-a vindecat, ci, dimpotriva, se deschide din ce in ce mai larg... si ai inceput sa ai chiar o aversiune fata de el. Banuiesc ca el si-a cerut scuze fata de tine,(sper ca a facut-o, asta tu stii mai bine) dar si-a marturisit greseala si fata de duhovnic? si daca a facut-o, si a fost iertat de Dumnezeu cand s-a spovedit, de ce nu il ierti si tu?
,,12şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri
13şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
14Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.
15Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre."
Asadar tu ai certitudinea ca daca il vei ierta din tot sufletul, si Dumnezeu iti va ierta tie greselile pe care le vei face, mai usor si mai repede, la judecata.
Daca insa nu si-a cerut scuze fata de tine, sau persista in greseala, asta e cu totul alta poveste.
Oricum aici e buba si ea trebuie atacata caci efectele ei sunt, asa cum ne-ai povestit, devastatoare. Cred ca un sfat de la un duhovnic mai cu experienta v-ar putea ajuta, cu conditia sa-i spuneti toate amanuntele, sa nu-i ascundeti nimic. Stiu ca pe forum e mai greu sa dai toate amanuntele, dar in cazul de fata eludezi insasi radacina problemei ,si anume ce greseala a facut el si cum ati gestionat situatia. Fara aceaste date esentiale ale problemei nimeni nu poate sa-ti dea un sfat de calitate.

Ai sintetizat f bine cele descrise de mine si situatia sta cam in felul in care ai rezumat-o. Adevarul e ca l-am iubit, ca eram in stare sa fac orice pentru el, ca ajunsesem sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru ca l-am intalnit si ca suntem impreuna, dar chiar daca nu a ajuns pana la a ma insela fizic, mi-a gresit si mi-a gresit destul de mult o perioada de cateva luni cu 2 ani in urma. Nu zic asta pentru a ma dezvinovati de orice greseala pt ca m-am tot gandit ca poate eu l-am impins spre asta, poate avea alte asteptari si l-am dezamagit sau poate nu gasise in mine tot ce avea el nevoie la momentul acela, sau nu i-am oferit totul, dar oricare ar fi fost motivul, adevarul e ca m-a ranit foarte tare. Atat de multa umilinta si tristete am putut aduna incat stau si acum si ma gandesc cum de nu am cedat psihic atunci.

Imi ziceai de iertare, sa stii ca l-am iertat, ne-am spovedit amandoi, dar oricat as vrea nu pot sa uit, nu pot sa trec peste tot ce-a fost, nu-mi da voie mintea, inima, gandul si am depus eforturi destul de mari timp de 1 an si ceva plus astea 11 luni de cand suntem si casatoriti. Si totul a fost in zadar. Am ajuns doar in stadiul in care povesteam in postarile mele anterioare.

Si nu inteleg de ce? De ce nu a vrut sa ne despartim? De ce a insistat sa ne casatorim daca lucrurile intre noi nu mai erau ca la inceput si deja sufeream f mult? De ce a trebuit sa ne distrugem viata si mai mult prin casatorie?