Scoaterea religiei din scoli

[Mihnea Dragomir]

Refuz să cred că s-a scos filozofia din programa de liceu. Nu poate fi adevărat. Probabil că se referă la şcolile de meserii, nu la liceele teoretice. Accept argumentele celor care se pronunţă pentru scoaterea religiei (şi, uneori, înclin chiar să le dau dreptate). În schimb, scoaterea filozofiei e o pură aberaţie, nejustificată de nimic.

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Refuz să cred că s-a scos filozofia din programa de liceu. Nu poate fi adevărat. Probabil că se referă la şcolile de meserii, nu la liceele teoretice. Accept argumentele celor care se pronunţă pentru scoaterea religiei (şi, uneori, înclin chiar să le dau dreptate). În schimb, scoaterea filozofiei e o pură aberaţie, nejustificată de nimic.

Chiar sunt curios care din argumentele lor le gasiti acceptabile.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

Chiar sunt curios care din argumentele lor le gasiti acceptabile.

Am să înfăţişez situaţia orelor de religie în clasele celor doi copii ai mei mai mari, care sunt în a trei, respectiv în a 5-a la o şcoală generală din Bucureşti.
Orele acestea sunt cele în care copiii din clasă sunt cel mai puţin interesaţi. Deşi toţi au nota 10, sau poate tocmai de aceea. Majoritatea nici nu stau în clasă, ci ies sub diverse pretexte (ca să meargă la toaletă, de exemplu, după care nu mai revin). Fiind în Bucureşti, se predă numai religie ortodoxă (se pare că există numai 2 profesori de religie care sunt catolici în tot Inspectoratul Bucureşti). Uneori ai mei vin cu diverse puncte de vedere care, din perspectivă catolică, sunt greşite şi a trebuit, nu o dată, să aleg între ceea ce este adevărul aşa cum îl învaţă biserica noastră şi istoriografia noastră şi a închide ochii, ca să nu sap la baza încrederii în profesori. Teoretic, legea îmi dă dreptul de a anunţa şcoala că cei doi, care sunt creştini catolici practicanţi, urmează cursurile catehezei de la catedrală şi le pot aduce calificativ de acolo. Practic, nu pot să fac asta, fiindcă orele de religie sunt "puse la mijloc" şi copilul trebuie supravegheat. Singurele două şcoli catolice din Bucureşti, unde se predă religie catolică, sunt la mare distanţă de domiciliul meu.

Prin urmare, în cazul copiilor mei orele de religie sunt inutile, având solidă pregătire în familie şi la biserică. În cazul celorlalţi copii, tot inutile îmi par a fi, din moment ce tratează religia cu nonşalanţă, ca să nu zic cu băşcălie la ore.

La această stare de fapt, replica cea mai constructivă pe care am auzit-o mai des este că orele de religie nu ar trebui să aibă coloratură confesională, ci să se predea mai degrabă lucruri din domeniul moralei sau al istoriei religiilor. Numai că toată morala creştină se bazează pe dogmatica creştină, aşa cum bine ştim. Nu prea ai cum să faci morală fără să vorbeşti de credinţă. Pe de altă parte, ore de istorie a religiilor nu înseamnă religie, după cum istoria matematicii nu înseamnă că faci matematică. Nu mai vorbim că un obiect ca "istoria religiilor" ar arăta foarte diferit după cum manualul şi profesorul este ortodox sau catolic.

Prin urmare, nu sunt de părere că orele de religie în şcoală sunt, ÎN SINE, un lucru rău. Ci că aşa cum se fac în prezent, nu sunt de nici un folos. Recunosc însă, probabil că ar fi şi mai rău fără ele: mulţi ar ajunge la concluzia că religia, nemaipredându-se în şcoală, ar fi ceva de pe altă planetă.

Dileme din care nu prea văd ieşiri.

[konijiro]

(se pare că există numai 2 profesori de religie care sunt catolici în tot Inspectoratul Bucureşti).

Practic, nu pot să fac asta, fiindcă orele de religie sunt "puse la mijloc" şi copilul trebuie supravegheat.

Cele doua citate de mai sus descriu foarte bine doua probleme ale predarii religiei in mod confesional:

1. Desi elevii de alta confesiune decat ortodoxa au dreptul la un profesor care apartine confesiunii lor, acest drept este doar teoretic, pentru ca de multe ori, el nu poate fi asigurat.

2. Scoala nu poate asigura activitati alternative pentru copii care nu vor sa participe la ora de religie, desi se foloseste foarte mult ca argument ideea ca religia e "optionala". O fi, dar atata timp cat alternativa nu exista, devine obligatorie.

[AlinB]

În prealabil postat de konijiro

Cele doua citate de mai sus descriu foarte bine doua probleme ale predarii religiei in mod confesional:

1. Desi elevii de alta confesiune decat ortodoxa au dreptul la un profesor care apartine confesiunii lor, acest drept este doar teoretic, pentru ca de multe ori, el nu poate fi asigurat.

Vina fiind fara doar si poate a cultului de care apartin respectivii.

2. Scoala nu poate asigura activitati alternative pentru copii care nu vor sa participe la ora de religie, desi se foloseste foarte mult ca argument ideea ca religia e "optionala". O fi, dar atata timp cat alternativa nu exista, devine obligatorie.

De ce n-ar fi? Exista suficienti profesori nu neaparat specialisti dar care ar putea preda etica & morala sociala sau mau stiu eu ce bazaconie asemanatoare.

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Orele acestea sunt cele în care copiii din clasă sunt cel mai puţin interesaţi. Deşi toţi au nota 10, sau poate tocmai de aceea. Majoritatea nici nu stau în clasă, ci ies sub diverse pretexte (ca să meargă la toaletă, de exemplu, după care nu mai revin).

Vina fiind a profesorilor.
Cu astfel de profesori se poate intampla asa la orice obiect.
Ce legatura are religia?

Fiind în Bucureşti, se predă numai religie ortodoxă (se pare că există numai 2 profesori de religie care sunt catolici în tot Inspectoratul Bucureşti).

Aveam impresia ca BRC e mai bine organizata..

Uneori ai mei vin cu diverse puncte de vedere care, din perspectivă catolică, sunt greşite şi a trebuit, nu o dată, să aleg între ceea ce este adevărul aşa cum îl învaţă biserica noastră şi istoriografia noastră şi a închide ochii, ca să nu sap la baza încrederii în profesori. Teoretic, legea îmi dă dreptul de a anunţa şcoala că cei doi, care sunt creştini catolici practicanţi, urmează cursurile catehezei de la catedrală şi le pot aduce calificativ de acolo. Practic, nu pot să fac asta, fiindcă orele de religie sunt "puse la mijloc" şi copilul trebuie supravegheat. Singurele două şcoli catolice din Bucureşti, unde se predă religie catolică, sunt la mare distanţă de domiciliul meu.

Bun, am inteles ca sunteti pus in dificultate datorita faptului ca aveti un statut minoritar si BRC nu vine in intampinarea nevoilor credinciosilor sai poate si tocmai din aceasta cauza.

Dar de ce ar fi asta un punct contra religiei in scoala in general?

[quote ]Prin urmare, în cazul copiilor mei orele de religie sunt inutile, având solidă pregătire în familie şi la biserică. În cazul celorlalţi copii, tot inutile îmi par a fi, din moment ce tratează religia cu nonşalanţă, ca să nu zic cu băşcălie la ore. [/quote]

Nu vad care ar fi bazele rationale ale unei astfel de generalizari.

La această stare de fapt, replica cea mai constructivă pe care am auzit-o mai des este că orele de religie nu ar trebui să aibă coloratură confesională, ci să se predea mai degrabă lucruri din domeniul moralei sau al istoriei religiilor. Numai că toată morala creştină se bazează pe dogmatica creştină, aşa cum bine ştim. Nu prea ai cum să faci morală fără să vorbeşti de credinţă. Pe de altă parte, ore de istorie a religiilor nu înseamnă religie, după cum istoria matematicii nu înseamnă că faci matematică. Nu mai vorbim că un obiect ca "istoria religiilor" ar arăta foarte diferit după cum manualul şi profesorul este ortodox sau catolic.

Foarte de acord cu obiectiile asa ca nu vad de ce s-ar numi propunere constructiva.

Prin urmare, nu sunt de părere că orele de religie în şcoală sunt, ÎN SINE, un lucru rău. Ci că aşa cum se fac în prezent, nu sunt de nici un folos.

Eu inclin sa cred ca in alte parti si in general se fac la un nivel mult mai serios.
Dar din pacate BOR nu profita la maxim de aceasta oportunitate.

Recunosc însă, probabil că ar fi şi mai rău fără ele: mulţi ar ajunge la concluzia că religia, nemaipredându-se în şcoală, ar fi ceva de pe altă planetă.

..si in plus ar lipsi multi copii de o cateheza care eu totusi inclin sa cred ca le este multora utila.

Dileme din care nu prea văd ieşiri.

Cum am spus deja, nu stiu daca stiti dar probleme de genul asta se regasesc la multe alte ore din invatamantul romanesc, in functie de calitatea elevilor si nu in ultimul rand al profesorilor.
Ar trebui sa desfiintam invatamantul cu totul?

BOR ar putea lua mult mai in serios vizele care le da profesorilor pentru a preda religia + ar trebui sa infiinteze niste comisii de inspectie care sa supervizeze modul in care se desfasoara orele si cunostintele efective ale elevilor in urma lor.

Iar posturile sa se ocupe binenteles prin concurs (nu stiu care este situatia acum) supervizat de BOR nu de inspectorat (sa speram ca astfel coruptia va fi mai mica).

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

Ar trebui sa desfiintam invatamantul cu totul?

Desfiinţarea completă a învăţământului în forma sa actuală, de stat (de "stat în stat" mai bine zis) e o propunere mai puţin aberantă decât pare la prima vedere. În unele ţări "şcoala acasă" (homeschooling-ul) e în plină expansiune. SUA e primul exemplu care îmi vine în minte. Sunt mai multe feluri de a face homeschooling, cam toate se bazează pe ajutorul mutual al părinţilor, asociaţi de obicei în mici grupuri de familii creştine. Copii au de susţinut nişte teste anuale, în baza unei programe. O alternativă ar mai fi şi şcolile confesionale.

O legislaţie înţeleaptă nu numai că ar trebui să încurajeze homescooling-ul, dar ar trebui să încurajeze şi învăţământul confesional, care este umbra celui ce a fost odată. În ţările în care legislaţia nu încurajează acest lucru, învăţământul confesional există, dar este un lux pe care nu toţi şi-l pot permite.

Tocmai am corectat o lucrare pe care i-o dădusem fiului meu care e în a 5-a. "Am puso" scris fără liniuţă de unire ! Nu-i aşa că româna e limbă fonetică ? Se scrie cum se aude. Şi ştiţi ce notă are la română un elev care în a 5-a foloseşte aiurea ortogramele, scrie "aş fii mulţumit", etc ? 10. Zece ! A luat premiul I şi e vai de capul lui. Iar şcoala lui nu e cea mai proastă din cartier. Faţă de altele e aşa, nici prea-prea, nici foarte-foarte.

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Desfiinţarea completă a învăţământului în forma sa actuală, de stat (de "stat în stat" mai bine zis) e o propunere mai puţin aberantă decât pare la prima vedere. În unele ţări "şcoala acasă" (homeschooling-ul) e în plină expansiune. SUA e primul exemplu care îmi vine în minte. Sunt mai multe feluri de a face homeschooling, cam toate se bazează pe ajutorul mutual al părinţilor, asociaţi de obicei în mici grupuri de familii creştine. Copii au de susţinut nişte teste anuale, în baza unei programe. O alternativă ar mai fi şi şcolile confesionale.

O legislaţie înţeleaptă nu numai că ar trebui să încurajeze homescooling-ul, dar ar trebui să încurajeze şi învăţământul confesional, care este umbra celui ce a fost odată. În ţările în care legislaţia nu încurajează acest lucru, învăţământul confesional există, dar este un lux pe care nu toţi şi-l pot permite.

Tocmai am corectat o lucrare pe care i-o dădusem fiului meu care e în a 5-a. "Am puso" scris fără liniuţă de unire ! Nu-i aşa că româna e limbă fonetică ? Se scrie cum se aude. Şi ştiţi ce notă are la română un elev care în a 5-a foloseşte aiurea ortogramele, scrie "aş fii mulţumit", etc ? 10. Zece ! A luat premiul I şi e vai de capul lui. Iar şcoala lui nu e cea mai proastă din cartier. Faţă de altele e aşa, nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Homeschooling -ul ar fi o solutie pentru o minoritate dar ramane problema cu restul care raman in invatamantul "de stat".

S-a promovat initiativa privata in domeniul economic si s-a exclus total cea de stat, mergandu-se chiar pana la sabotarea economiei nationale in favoarea unor grupe de interese ceea ce a produs dezastrul economic actual care inca nici n-a ajuns inca la apogeul deplinului efect al cauzelor.

S-a facut la fel si cu privatizarea invatamantul universitar iar rezultatul deasemeni a fost dezastruos pentru ca a fost implementat la fel pentru a satisface niste interese financiare si nu pentru a produce un invatamant de calitate si alternative reale la sistemul "de stat" a carei calitate de asemeni a scazut o data cu privatirarea lui partial-majoritara (se pare ca mai putin de 20% din locurile "la stat" sunt acum fara plata).

Insa promovarea initiativei private in domeniu invatamantului primar, gimnazial si liceal, cu un control al calitatii aplicat riguros ar putea fi o solutie fiabila.

Eventual s-ar putea incepe de la extreme spre mijloc, adica liceu + primar pentru o tranzitie mai usoara.

Invatamantul ar putea ramane tot gratuit, fiind sponsorizat de stat pentru fiecare elev, cu o suma fixa sau variabila in functie de valoarea dovedita a elevului pe parcurs.
Extremele cu sume mai mari, mijlocul cu sume mai mici.

Calitatea invatamantului ar trebui verificata periodic (anual chiar) prin examinari sustinute de stat asa cum erau admiterile pe vremuri.

Asta ar evita dezastrul din invatamantul universitar actual cand facultatile isi certifica studentii intre ele, doar la admitere intr-un mediu privat, dupa criterii subiective si fara supervizare obiectiva.

Dar binenteles la noi nu se gandeste nimeni la masuri radicale sau unele care ar duce la o crestere reala a calitatii invatamantului..

[coralina]

Eu consider ca orele de religie sunt binevenite in scolile romanesti insa finalitatea lor n-ar trebui sa fie cuantificata in acelasi mod ca a celor de matematica, geografie, etc.
Atitudinea lejera a unor elevi vizavi de orele de religie este data de aglomerarea (+ brambureala) deja existenta (e) in programul de studiu al scolarilor. Data fiind cantitatea inumana si total inutila de teme / referate / proiecte careia trebuie sa-i faca fata zilnic, elevul ajunge sa perceapa orele de religie si educatie fizica drept momente de relash, de respiro.
Profesorul de religie trebuie sa le transmita elevilor preponderent informatii care sa poata fi folosite in viata de zi cu zi. Ca un fel de lectie de viata. Pentru ca toate datele, numele, bagajul teoretic vor fi uitate cu siguranta in scurt timp.
Eu realizez ca nimeni nu-i invata pe viitorii adulti cum sa traiasca, cum sa vietuiasca in comunitate, care sunt lucrurile de care trebuie sa se fereasca (pericolele contemporane: droguri, arme, etc), cum sa se raporteze la ceilalti din jur, cum sa reactioneze in varii situatii, etc. Veti spune ca acesta e rolul parintilor, insa de ce n-ar face si scoala ceva in sensul pregatirii pentru viata a elevilor?
Orele de dirigentie aproape ca nici nu conteaza, in decursul lor se motiveaza absente, se discuta teme impuse de programa a caror relevanta e mai mult decat discutabila si ... gata cele 50 de minute.
Mai degraba as spune ca acest rol de consiliere i s-ar potrivi profesorului de religie, care ar putea "inarma" scolarii cu abecedarul crestinesc cu care sa "citeasca" Cartea Vietii.

Doamne ajuta!