Unde gresesc?

[ciprian22]

Acum putem spune clar:criza participa din plin la somaj.Lucrez intr-un domeniu lovit din plin desi eu nu am probleme si multumesc lui Dumnezeu pentru asta.Nu te descuraja, chiar daca a trecut mult timp de cand nu ai gasit nimic,crezi in continuare,dar activ nu fara speranta pentru ca ceva se va intampla pana la urma.Nu te uita la cei din jur, gandeste-te la ce poti face pentru tine si pentru linistea sufletului tau.Iarasi important sa ramai selectiva,sa nu faci compromisuri de dragul de a avea un loc de munca,daca nu gasesti ce-ti place,mai bine stai acasa..asta daca nu esti prea constransa financiar.Rugaciunea ajuta mult,tine sufletul curat,la fel ca si mersul la biserica Duminica,dar sa nu exageramoate ca dumnezeu vrea sa ne indrepte pe o anume cale..nu sa ne dea un semn,sau sa ne pedepseasca pentru ceva..Si nu in ultimul rand cred ca trebuie sa ai o viata activa social..asta te va tine la curent cu ceea ce se intampla in jurul tau.Izolarea nu este un lucru tocmai bun,apar ganduri negre si altele..

Daniel777, nu stiu cine esti, dar parca vorbesti din propriile mele experiente de viata. Am cunoscut candva un "Daniel" care a albit in cativa ani, in Londra, incercand tot felul de joburi. Oare tu sa fii? M-as bucura, desi nu pot sa sper!...

Barbara, stiu ca genul: "Te inteleg! Si eu am trecut prin asa ceva!" nu te incalzeste prea mult. Fiecare caz este unic in felul lui, desi in fata Lui Dumnezeu, toti suntem egali. Am fost 9 ani plecat, iar gasirea joburilor constituia de multe ori o mare problema. Nu m-am imbogatit si nici n-am saracit. A fost o experienta extraordinara si sunt convins ca Dumnezeu a vrut sa trec prin toate incercarile. Uneori am cazut, alteori m-am ridicat... Nu intotdeauna rezistam tentatiilor, dar dincolo de judecata oamenilor, care nu trebuie sa ne afecteze prea mult (gura lumii n-o putem noi acoperi...) il avem deasupra pe Dumnezeu, care stie exact ce-i in sufletul nostru si ne vindeca in felul Lui unic. Eu cand am simtit ca ceva nu e in regula in jurul meu (trebuie sa-ti asculti glasul ingerului tau pazitor!), mi-am facut bocceluta si-am plecat fara nici o remuscare, desi abia luasem examenul de cetaten al Marii Biritanii.
Revenit in tara (pentru unii cred ca am o doza enervanta de aparenta indiferenta pentru ziua de maine) am fost uimit de tot ce s-a intamplat chiar din primele zile, fara sa intreprind nimic (in afara de a-L pastra pe Dumnezeu pe primul loc in gandurile mele). Nici n-am apucat sa-mi revin bine, cand am fost sunat, oferindu-mi-se un job la birou, bine platit, pe care nu cred ca il merit. Acolo, in comparatie cu altii, n-am adunat bani sa-mi fac o casa (avem un apartament bine pus la punct) dar la fel, m-am pomenit peste noapte cu o casa enorma cu gradina pentru care nu am suficient timp sa ma ocup dupa cum mi-as dori. Suntem o familie unita (zic eu) ce incercam sa nu-L suparam prea tare pe Dumnezeu, prin ceea ce facem. Multumesc zilnic pentru ce primesc, fie bun, fie rau, fiindca si raul face parte din "calatoria" noastra pe aceasta lume.
Sfatul meu? Fa-ti ordine in ganduri si fa pace cu tine. Chiar daca spui ca te-ai spovedit si impartasit, revizuieste-ti viata, vezi ce-a ramas nelamurit in constiinta ta, si regreta-ti faptele fara sa dai vina pe cei din jurul tau, oricat i-ai considera de vinovati. Ei au crucea lor, tu pe-a ta. Ei platesc in felul lor, (aici sau dincolo), tu ai sansa ta pe care nu trebuie s-o pierzi. Pentru ca in ciuda faptului ca unele momente le clasificam drept necazuri si ghinioane, paradoxal sunt de fapt sanse care ne ridica, daca vedem in ele lectii de viata si le acceptam cu inima deschisa!
Dumnezeu sa-ti lumineze sufletul si calea catre cele desavarsite!