Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[Dumitru73]

În prealabil postat de Erethorn

Imi cer scuze ca ma bag in afacerile interne ale ortodoxiei, dar:

Si-a pus cineva problema daca acest user, vsovi sau cum l-o chema, nu are oarecari probleme de natura psihica (probleme pe care natura si modalitatea mesajelor sale le sugereaza destul de limpede) ?

Pentru ca in acest caz, ceea ce ii este lui necesar nu sunt argumente teologice sau eclesiologice pe forumuri, ci mai degraba ajutor de specialitate....

Cred ca si-au pus mai multi. Uita-te cata lume e interesata de ce scrie el si o sa-ti dai seama.

[vsovivi]

mariamargareta
193. Un fals grosolan colportat de tromboniştii pucioşi de la Noul Ierusalim (II)
Răspuns:
193. Un fals grosolan colportat de trombonistele savante profesoare la școala de corecțiuniune (II)

MM:
Verginica anunţă oficial că după ea va urma Domnul, care va fi “a şaptea trâmbiţă”:
Răspuns:
Pisikaa lui nenia anunţă oficial că după ea va urma una din savantele trombonsite, care va fi al şapseșapselia trombon:

Citat dat de MM:
“Intră, Verginico, şi sună din trâmbiţă şi întocmeşte-ţi cartea cea pentru cetatea ta. Tu eşti dintre sfinţi, şi eşti cu sfinţii în sobor de sărbătoare pentru ziua când te-am aşezat de-a dreapta Mea întru cele cereşti. Intră, tată. Binecuvântată să-ţi fie intrarea ta cu cuvântul în casa ta şi în cetatea ta de unde Eu am venit şi te-am luat ca să fii în cer. Se încheie cartea mărturiilor pentru cetăţile poporului Meu şi al tău. Intră, tată, căci necredinţa lor nu este piedică pentru cuvântul Meu. Eu sunt Cel ce pot tot ce voiesc Eu. Amin.
– Doamne, am intrat şi sun, că Tu mi-ai fost cale de intrare. Amin. Facă-se voia Ta precum în cer, Doamne.
Amin, amin zic vouă: eu sunt trâmbiţa lui Dumnezeu, iar după această trâmbiţă sună Domnul, cea de a şaptea trâmbiţă. Amin, amin, amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 13 decembrie 1997)

Răspuns citat dat de nenia:
“Intră, Pisikăă, şi urlă din trombon şi întocmeşte-ţi cărțile de joc cele pentru cazinoul tău. Tu eşti dintre savantele de renume mondial, şi eşti cu savanții în cârdășie de distracție pentru ziua când te-am aşezat de-a dreapta lui nenia întru cele gLumeşti. Intră, pisoiaș. Vicleană să-ţi fie intrarea ta cu trombonul în cazinoul tău şi în tomberonul tău de unde ai venit şi te-am luat ca să fii în consiliul de administrație al cazinoului. Se încheie socoteala banilor pentru cazinourile neamului vostru. Intră, pisoiaș, căci lăcomia lor nu este profitabilă pentru voi. Eu sunt nenia și pot tot ce voiește tanti grijania.
– Aristocratule, am intrat şi trombonesc, că tu mi-ai fost nene de viclenie și fățărnicie. Facă-se voia lui tanti grijania. Zic vouă: eu sunt pisikaa trombonistă a lui Nenia, iar după această pisikăă sună savantele, cea de a şapseșapsea trombonistă.” (citat din cartea de tarot a lui nenia)

MM:
Confirmarea “din cer” întârzie să apară, dar apare până la urmă: “Domnul” Pucioasei este Al Şaptelea Înger, adică “Trâmbiţa a Şaptea” care sună din ultima trâmbiţă:
Răspuns:
Confirmarea din zaț nu întîrzie să apară, dar nu apare până la urmă: Duduițele sunt Al Şapsesapselea trombonist, adică “Trombonista a Şapseșapsea” care urlă din ultimul trombon:

Citat dat de MM:
– O, Verginico, aşa vom lucra, şi vom grăi despre sfinţi şi vom spune că sfinţenia din om este vederea care vede pe Dumnezeu din om şi în om. O, Verginico, e mare ziua de serbare a sfinţilor, că tu încununezi cu slava venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl sărbătoarea cea mare a tuturor sfinţilor Mei, şi eşti purtată de sfinţi cu multă iubire, că ai fost trâmbiţa din care Eu am sunat mai înainte de venirea Mea, că Eu sunt cea de a şaptea trâmbiţă, şi aşa se cheamă venirea Mea, se cheamă trâmbiţarea celui de al şaptelea înger, şi am scos deasupra cartea Mea cu tine, că am putut să fac aceasta, după cum am proorocit în vremea Mea cu tine că voi împlini aşa. Şi iată, am împlinit prin cei mai mici, căci scris este în Scripturile cuvântului Meu cel de acum două mii de ani: "Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi cei dintâi". Amin. (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 22 iunie 2003)

Răspuns citat după nenia:
– O, Pisikăă, aşa vom munci, şi vom născoci despre clienți şi vom spune că păcătoșenia din om este vederea care vede banul din om şi în om. O, pisikăă, e mare ziua de distracție a bogătașilor, că tu înveninezi cu otrava venirii fericirii mândriei a doua oară de lângă torționari și dictatori distracția cea mare a tuturor aristocraților, şi eşti purtată de vrăjeli cu multă fățărnicie, că ai fost trombonista din care au zornăit monedele mai înainte de deschiderea cazinoului, că eu sunt cel mai mare trombonist, şi aşa se cheamă munca mea, se cheamă tromboneala celui mai mare trombonist, şi am scos deasupra distracția mea cu tine, că am putut să fac aceasta, după cum a vrut grijania în vremea mea cu tine că voi împlini aşa. Şi iată, am împlinit prin cei mai lacomi, căci scris este în cartea de tarot și iese și în zaț de cafia: "Mulţi din cei dintâi vor fi cei dintâi, şi cei de pe urmă vor fi cei de pe urmă"(citat din cartea de tarot a lui nenia)

MM:
Pucioşii au intrat fără să vrea într-o încurcătură istorică.
Răspuns:
Savantele au intrat fără să vrea într-o încurcătură istorică.

MM:
Dorind să conexeze forţat inovaţia eretică “Domnul este al şaptelea înger” cu “poroorocia” Mihaelei, au fost nevoiţi s-o scoată din cartea de istorie a pucioşilor pe lelica Maria, cea care “trâmbiţase” şi ea ani buni, între 1982 şi 1994.
Răspuns:
Dorind savantele să conexeze forţat inovaţia eretică “Tronbonul este al șapseșapselea trombon” cu poroorocia lui tanti grijania, au fost nevoite s-o scoată din cartea de tarot a istoriei pe lelica Pisikaa, cea care trombonise şi ea ani buni, între 1947 şi 1989.

MM:
Dar cum acest lucru nu se putea, au inventat o altă minciună: lelica Maria n-a fost “trâmbiţă”, ci o simplă “punte de trecere” între Verginica şi Mihaela.
Răspuns:
Dar cum acest lucru nu se putea, au inventat un alt „adevăr”: lelica Pisikaa n-a fost trombon, ci o simplă is-coadă de trecere între tanti grijania și savantele ghicitoare în zaț de cafia.

MM:
Adică, lelica Maria a fost ... maica nimeni, dar ce a rămas de la ea este tot... “Cuvântul lui Dumnezeu”.
Răspuns:
Adică, lelica Pisikaa a fost ... neica nimeni, dar ce a rămas de la ia este tot... Trombon pentru Tronbon din cartia de tarot a lui tanti grijania.

continuarea mai jos

[vsovivi]

MM:
Este această paradigmă pucioasă (“Domnul este Al Şaptelea Înger”) confirmată de Sfânta Scriptură?
Răspuns:
Este această paradigmă lingvistă (“trombonul este al șapseșapselea tronbon”) confirmată de cartea de tarot și de zațul de cafia?

MM:
Biblia nu vorbeşte despre cele şapte “trâmbiţe” ca despre nişte persoane vii, ci ca despre nişte obiecte inerte, purtate şi folosite de îngeri.
Răspuns:
Cartia de tarot nu vorbește despre cele şapte tromboane ca despre nişte persoane vii, ci ca despre nişte obiecte inerte, purtate şi folosite de savanți și aristocrați și de ereți și pisisici.

MM:
Îngerii poartă trâmbiţele, deci al şaptelea înger pe care pucioşii îl identifică la modul metaforic şi butaforic ca “a şaptea trâmbiţă apocaliptică” nu poate fi Domnul!
Răspuns:
Aristocrații poartă tromboanele, deci al şapseșapselea savant pe care lacomii îl identifică la modul metaforic şi butaforic ca “al şapseșapselea trombon apocaliptic” nu poate fi altul decât tronbonul!

MM:
Altminteri Biblia n-ar fi vorbit în mod limpede despre şapte îngeri trâmbiţaşi, ci ar fi specificat concret că sunt numai şase, iar după ei vine al şaptelea trâmbiţaş, care este Domnul:
Răspuns:
Altminteri cartea de tarot n-ar fi vorbit în mod limpede prin zațul de cafia despre şapseșapse savante de renume mondial, tromboniste, ci ar fi specificat concret că sunt numai şase, iar după ei vine al şapseșapselea trombonist, care este tronbonul:

Citat dat de MM:
“Şi când Mielul a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere în cer, ca la o jumătate de ceas. Şi am văzut pe cei şapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu şi li s-a dat lor şapte trâmbiţe. [...] Iar cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au gătit ca să trâmbiţeze.” (Apoc. 8, 1-2,6)

“Şi a trâmbiţat întâiul înger, şi s-a pornit grindină şi foc amestecat cu sânge [...].”(Apoc. 8,7)

“A trâmbiţat, apoi, al doilea înger, şi ca un munte mare arzând în flăcări s-a prăbuşit în mare [...]” (Apoc. 8,8)

“Şi a trâmbiţat al treilea înger, şi a căzut din cer o stea uriaşă, [...]” (Apoc. 8, 10)

“ Şi a trâmbiţat al patrulea înger; şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, [...]” (Apoc. 8, 12)

“Şi a trâmbiţat al cincilea înger, şi am văzut o stea căzută din cer pe pământ şi i s-a dat cheia fântânii adâncului.” (Apoc. 9, 1)

“ Şi a trâmbiţat al şaselea înger. Şi am auzit un glas, [...]” (Apoc. 9, 13)

“ Şi a trâmbiţat al şaptelea înger şi s-au pornit, în cer, glasuri puternice [...]” (Apoc. 11, 15)

Răspuns citat din nenia:
Și când s-a rupt pisikaa neagră a savantelor în două și eretele s-a izbit de stâlpul de telegraf, s-a făcut gălăgie și hărmălaie multe ceasuri și toți savanții aristocrați s-au dat peste cap și s-au preschimbat în șoricei și șobolani că nu au mai avut bani. I-au pierdut la ruleta rusească, aia comunistă.

MM:
Textul Biblic identifică limpede personajele şi succesiunea lor.
Răspuns:
Cartea de tarot și zațul de cafia identifică limpede personajele şi succesiunea lor.

MM:
Mai întîi este Mielul (deci Domnul) care desface a şaptea pecete.
Răspuns:
Mai întîi este nenia (deci nenia) care desface a şapseșapsia șampanie.

MM:
După o jumătate de ceas apar şapte îngeri care “stau înaintea lui Dumnezeu”, deci în faţa Domnului.
Răspuns:
După zile și nopți de coșmar apar şapseșapse savanți care stau înaintea lui nenia, deci în faţa tronbonului.

MM:
Este imposibil ca unul dintre îngerii care stau în faţa Domnului să fie în acelaşi timp “Însuşi Domnul” .
Răspuns:
Este imposibil ca unul dintre aristocrații care stau în faţa tronbonului să fie în acelaşi timp însuşi trombonul.

MM:
Ei sunt nişte executanţi ai Domnului, căci de aceea se spune că “li s-a dat lor şapte trâmbiţe”.
Răspuns:
Ei sunt nişte executanţi ai lui nenia, căci de aceea se spune că li s-a dat lor şapseșapse tromboniste savante.

MM:
Dacă al şaptelea înger era Însuşi Domnul”, înseamnă că şi Lui i s-a dat o trâmbiţă ca să trâmbiţeze din ea.
Răspuns:
Dacă al şapseșapselea trombonist era însuşi trombonul tronbonului, înseamnă că şi lui i s-a dat un trombon ca să trombonească din el.

MM:
Cine I-a dat Lui trâmbiţă, cine L-a făcut pe Domnul un simplu executant?
Răspuns:
Cine i-a dat lui trombonul, cine l-a făcut pe Tronbon un simplu executant?

MM:
S-a ajuns la o aberaţie pucioasă pentru care nu se poate găsi niciun răspuns.
Răspuns:
Nenia. Că pe tanti grijania a trimis-o să îngroape pisikaa ruptă-n figuri și pe eretele ce a făcut comoție cerebrală, ruptura de bază craniană, și a murit și el aflat în cădere liberă... cât era stâlpul de lung, de telegraf.

MM:
Identificarea celui de al şaptelea înger care sună din trâmbiţă cu “Însuşi Domnul” de către tromboniştii de la Pucioasa ar fi doar o gravă eroare teologică, dacă n-ar fi un fals meşteşugit şi interesat, care să justifice succesiunea de prooroci mincinoşi de la Pucioasa.
Răspuns:
Identificarea celui de al şapseșapselea trombonist care urlă ca din surlă din trombon cu însuși trombonul tronbonului de către tromboniştii de la Furioasa și Ofticoasa ar fi doar o gravă eroare pisikaaologică, dacă n-ar fi un fals meşteşugit şi interesat, care să justifice succesiunea de aristocrați ofticoși la consiliul de administrație al cazinoului cu burdel, al lui nenia cu gLumea lui cu tot.

[FiulRisipitor]

tare multa curatenie au de facut aministratorii forumului dupa mesajele lui vsovivi... sau postate de clonele lui....
Spunea cineva ca adeptii Puciosi sufera de dubla/multipla personalitate. Se pare ca e adevarat.
Doamne ajuta-i!

[mariamargareta]

194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu (I)


Învăţăturile de la Pucioasa, fiind învăţături omeneşti şi nu de la Dumnezeu aşa cum pretind pucioşii, suferă imperfecţiunile oamenilor: inconscvenţe, limbuţii, contradicţii, redundanţe, bâlbâieli, rectificări şi, mai ales... uitarea. Căci şi uitarea e scrisă în legile omeneşti.

Dacă ar fi de la Dumnezeu, aceste învăţături n-ar uita de la mână pân’ la gură unele precepte stabilite tot de autorii lor, oamenii. Bunăoară, astăzi ereticii de la Pucioasa au uitat complet un concept stabilit tot de ei nu cu mulţi ani în urmă, care părea înălţător şi frumos în aparenţă: „omul nu trebuie să aibă iubire de Dumnezeu, căci aceasta este o iubire imperfectă care ascunde în ea iubirea de sine, ci iubire pentru Dumnezeu, care este singura iubire ireproşabilă”, căci numai aceasta din urmă este „iubire ca a lui Dumnezeu”.

Iată cum pregăteau încă din 1994 ereticii pucioşi Legea „iubirii pentru Dumnezeu” :

“Binecuvântată să vă fie iubirea pentru Dumnezeu, ca să fie ca a lui Dumnezeu iubirea voastră.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 01-05-1994)

Peste un an, ei aduceau Legii un amendament important: “Cei care încă mai fac păcate nu pot fi consideraţi că au iubire pentru Dumnezeu, chiar dacă ei cred că au iubire de Dumnezeu”:

“Cine se luptă cu păcatul, acela are încă altceva de făcut până ce va face lucrare de iubire pentru Dumnezeu.”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 07-05-1995)

Dar ce însemna de fapt, la modul concret, “iubirea pentru Dumnezeu” la liderii pucioşi?
Ea însemna ca admiratorii şi adepţii să-şi vândă averile şi să aducă apoi câştigul la picioarele liderilor pucioşi, ca un dar făcut “în numele Domnului”. Iar “Domnul” de la Pucioasa va rosti îndată un “Cuvânt” proaspăt şi le va mulţumi mieros celor care tocmai şi-au vândut casa sau şi-au jertfit agoniseala şi apoi câştigul obţinut l-au dăruit “copiilor Domnului” de la Pucioasa.

Iată un exemplu de “iubire pentru Dumnezeu”, elogiat imediat printr-un “Cuvânt” Pucios de mulţumire. Este vorba de doi soţi, Ioan (Ninel) şi Daniela (soţi erau pe vremea aceea, căci apoi s-au despărţit, deoarece soţia a îmbrăţişat total preceptele sectei, iar soţul a rămas reticent la ele – adică ortodox) care, impresionaţi de “nevoile” şi “greutăţile” sectei, au renunţat de bună voie la nevoile şi aspiraţiile lor. Adunaseră şi ei bani să cumpere o maşină străină, dar n-au mai cumpărat maşina. De toţi banii (mii de euro) au cumpărat zeci de icoane făcute de pucioşi, ca să “ajute” în acest fel obştea de la Pucioasa. Îndată liderii pucioşi le-au făcut cadou un “Cuvânt” de mulţumire "de la Domnul", în care se elogiază gestul celor doi soţiori blânzi ca porumbeii, dar înţelepţi ca guguştiucii, care I-au şters “Domnului” de la Pucioasa sudoarea de pe frunte cu batista (citeşte punga) lor :

“O, Verginico, Eu văd că Mă laşi pe Mine să grăiesc cu inimioarele cele dulci care M-au aflat trudind şi Mi-au întins mâna lor (Ioan şi Daniela, n.r.). [...]doi soţiori, care s-au făcut soţii Mei, aşa cum apostolii Mei aveau soţi care ajutau lucrarea Mea [...]vă mulţumesc cu cuvântul, căci [...]aţi scos batista şi Mi-aţi şters şi Îmi ştergeţi sudoarea, [...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-02-1997. Notă: paranteza explicativă aparţine liderilor pucioşi, care se şi semnează cifrat: n.r.)

Dar îndată cei doi stră-strănepoţi ai lui Mecena sunt atenţionaţi ca nu cumva să le treacă prin minte vreodată că pe liderii pucioşi i-au ajutat, dându-le bănuţii lor, ci pe însuşi Dumnezeu L-au ajutat, căci liderii pucioşi nu sunt altcineva decât “copiii cei mici, dar teoforii cei mari – purtători de Dumnezeu pe pământ”. Iar “Dumnezeul” Pucioasei îi va ajuta şi El pe cei doi soţiori care acum Îl ajută pe El şi pe Fiii Lui (liderii pucioşi, adică), fiindcă aşa-i frumos, să fie echitate şi reciprocitate: îi va ajuta din plin... dar... nu nu nu!... nu pentru niscaiva nevoi personale...nu! Asta nu! Ci doar atât şi numai ca acest gest frumos şi generos să nu rămână singular, ci să repete cât mai des (adicătelea, “vă ajut...ca să Mă mai ajutaţi şi altădată... pe Mine şi pe Fiii Mei care Mă ţin în braţe... şi ca să faceţi cale bătătorită ajutorului vostru....”):

“Nu pe copiii Mei cei mici îi ajutaţi, ci pe Mine Mă ajutaţi, că Eu ies în căile voastre ca să vă ajut şi ca să Mă ajutaţi, şi fac cale ajutorului cel pentru Mine şi pentru fiii care Mă poartă pe Mine pe pământ.[...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-02-1997)

Ei bine, ce au făcut aceşti doi soţiori iubiţi, Ioan M. şi Daniela M., tocmai asta înseamnă adevărata “iubire pentru Dumnezeu”, căci aceşti creştini se pare că din fire au fost plămădiţi să fie iubitori ca porumbeii (şi, desigur, blânzi ca guguştiucii) şi să nu primescă nimic în schimb în afară de vorbe goale:

“Voi, din fire sunteţi plămădiţi să fiţi iubire pentru Dumnezeu.” [...](citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-02-1997)

Cei doi “guguştiuci” sunt apoi linguşiţi ca doi rândunei, iar soţiorul cel cu finanţele (soţia lui nu era pe atunci angajată în câmpul muncii, dar ei trăiau aşa cum puteau, din salariul lui de director de firmă în construcţii) este lăudat pentru mărinimia lui, dar uşor “mustrat” şi “tras de urechiuşe” că a venit aşa de târziu cu ajutorul lui bănesc căci, până la el, crucea pucioşilor a fost grea, grea de dus, fără infuzie de capital din afară, iar liderii lor (“Fiii Domnului”) erau mici şi plăpânzi sub cruce şi aveau mâinile şi poala şi buzunarele goale, singura lor avere fiind Cuvântul Pucios, pe care-l rumegau ei cu sârg, dar care se pare că nu prea le ajungea ca să le ţină la toţi de foame. Rândunelul Ninel va fi ajutat de acum din plin, în semn de reciprocitate şi de dragoste creştinească: va fi ajutat din plin... dar... nu nu nu!... nu pentru nevoile lui, sau ale soţioarei lui...nu! Asta nu! Ci doar atât şi numai “atât cât va voi el să se dăruiască lucrăturii de la Pucioasa din zilele acestea” (mai precis, era vorba de anul 1997, pe când se punea la cale această trampă reciproc avantajoasă). În plus, Ninel va mai fi de acum încolo şi consiliat cu sfat bun de către liderii pucioşi, care sunt “fiii lui Dumnezeul de la Pucioasa”, căci cuvântul lor este totodată şi cuvântul Dumnezeului lor, şi viţăvercea:

"O, inimioară de rândunică, am auzit cuvântul tău şi l-am scris în cer, şi te voi numi rândunică. Numele tău este Ioan, şi tu eşti un rândunel, şi Eu n-aş voi să te supăr cu nimic, şi fiii Mei cei mici se sfiesc în faţa iubirii tale, că tu ţi-ai băgat grumazul sub crucea Mea cea de pe pământ ca să Mi-o duci, şi îţi văd iubirea cât e de multă, şi te voi ajuta atât cât vrei tu să te dăruieşti lucrului Meu din zilele acestea. O, unde ai fost până acum? Crucea Mea a fost mereu grea în lucrarea Mea. O, de câte ori am stat pe loc cu ea că n-aveam cu cine s-o duc! De mult aş fi pornit cu ea prin lume, dar n-am avut putere singur, căci copiii Mei sunt mici, sunt cu mâinile goale şi n-au decât cuvântul Meu. Ce să-ţi dau ca să-ţi răsplătesc mila ta de Mine şi de fiii cuvântului Meu? O, îţi dau sfat bun pentru tine şi pentru Mine, şi te voi sfătui prin fiii Mei, căci ei sunt cuvântul Meu [...]" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-02-1997)

[mariamargareta]

194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu (II)

De acum încolo, Ninel “Rândunel” nu va mai avea voie să ia sfat sau îndemn sau învăţătură nici de la părinţi, nici de la prieteni, nici de la duhovnicul lui, ci numai şi numai de la liderii pucioşi, “Fiii Dumnezeului de la Pucioasa”. Ei, şi numai ei, ca depozitari ai adevărului absolut, îi vor spune lui Ioan “Rândunel” ce şi cum, dar mai ales unde: ce să facă şi cum să investească şi mai ales unde să depună (“icrele”). Cum cei doi soţiori nu aveau copiii, acesta este considerat un avantaj, o fericire pentru ei, pentru că aşa nu vor mai fi nevoiţi să rupă de la gura copiilor. Ferice lor şi ferice şi pentru “Dumnezeul” Pucios, ferice Lui că Ioan şi Daniela n-au făcut copii, căci aşa nu va avea El concurenţă în copiii celor doi “rândunei”, iar “rânduneii” nu vor mai trebui să împartă în două ceea ce au, ci îşi pot canaliza energia şi finanţele într-o singură direcţie, direcţia cea bună. Numai să se ferească ei de preoţii din BOR şi de fariseii de pretutindeni, ca nu cumva ăştia (în necredinţa lor faţă de “lucrarea” minunată a “Cuvântului” de la Pucioasa) să le deschidă lor mintea şi să le arate că au fost şi păcăliţi, şi cu banii luaţi şi cu ochii (ochii dracului!) scoşi (de prin buzunare). Că ar fi păcat să gândească aşa, păcat împotriva “Duhului Sfânt” dela Pucioasa, păcat greu şi pucios care nu se iartă în veac şi în vecii vecilor:

“Să iei de la Mine. De la nimeni să nu iei decât de la Mine, că Eu sunt blând şi smerit cu inima. Ferice vouă că n-aţi născut copii. Ferice celor cu mâinile nelegate. O, ferice Mie că n-aveţi voi copii, dar am Eu, şi v-am dat să aveţi ce am Eu, şi iată, vă dau din casa Mea ca să aveţi lucru cu mângâiere şi cu folos de viaţă şi de veşnicie cu Mine. Ferice vouă că v-aţi lăsat găsiţi de Mine, şi când v-am găsit M-aţi cunoscut că Eu sunt Dumnezeu cuvânt pe pământ. Să fiţi înţelepţi cu credinţa, să fiţi ca Avraam în credinţă. Feriţi-vă de necredinţa preoţilor şi a fariseilor, căci ca ei nimeni nu poate face mai bine şi mai întreg păcatul împotriva Duhului Sfânt, Care întregeşte în vremea aceasta lucrarea Treimii Dumnezeieşti peste oameni. Lucrarea cuvântului Meu este Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeieşti.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-02-1997)

Astăzi, epilogul acestei “faceri de bine” este trist ca o durere de mamă.
Cei doi “rândunei”, care s-au purtat atunci ca doi guguştiuci galeşi şi mult milosârzi, au divorţat din motive de nepotrivire confesională. Ea s-a dus cu pucioşii, iar el a rămas cu ortodocşii. Liderii pucioşi l-au mai curtat ani de-a rândul pe Ninel “Rândunel”, încercând să-l apropie de ei, dar n-au reuşit. Au reuşind doar să-i moaie încă o dată inima şi să-i mai ciupească o “sponsorizare” de câteva mii de euro, cu care şi-au construit structura metalică a cortului gigant de la Glodeni, sub care pucioşii au organizat ani de-a rândul aşa-zisele “Festivale ale Creştinătăţii Rromâneşti”. Falimentul acestor adunături rurale cu tobe, alămuri şi comedii de cabotini, numite pompos “festivale”, care nu se mai organizează de câţiva ani încoace, este explicat prin eşecul propagandistic şi artificialitatea lor, dar mai ales prin faptul că sponsori găgăuzi (dar cu dare de mână) ca Ioan-Ninel “Rândunel” au fost din ce în ce mai puţini.
După ani de zile, “Rândunica” şi-a dat seama de înşelăciunea liderilor pucioşi, spunându-le cu adâncă durere în faţă “Sunteţi nişte oameni răi!”, dar era prea târziu pentru a-şi repara şi stricăciunea din familie: “Rândunelul” îşi refăcuse între timp viaţa şi iubirea pierdută a tinereţii, deci nu mai era disponibil pentru ea. Singura alinare pe care a găsit-o “Rândunica” a fost întoarcerea ei în familia Ortodoxiei din care plecase cu ani în urmă, amăgită fiind de părelnica “şfinţenie” pucioşească.

Iar Dumnezeul Pucioasei i-a uitat definitiv pe cei doi “rândunei” darnici, şi nu le-a mai trimis niciun “Cuvânt” de dragoste sau de reconciliere de atunci încoace, de parcă nici n-ar fi fost. Dar, dacă n-ar fi, nu s-ar povesti.

Exemplul culant al lui Ionel “Rândunel” n-a fost urmat de prea mulţi românaşi. Totuşi, Dumnezeul Pucioasei n-a încetat să-i curteze la grămadă, cerându-le cu entuziasm să facă gesturi de “iubire pentru El” , plecând de la premisa optimistă că “nu se ştie de unde sare iepurele, sau răsare guguştiucul”:

“Din inima Mea rup şi îţi dau să mănânci hrană mestecată, hrană gustoasă, ca să fii tu gustul Meu cel dulce şi ca să ai iubire pentru Mine, copilule român.”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 05-04-1998)

“Să-L ia omul pe Dumnezeu în el, căci Dumnezeu este iubire, iar omul să facă tot aşa, să se facă iubire pentru Dumnezeu, să-L iubească omul pe Dumnezeu. Amin, amin, amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 08-11-1999)

Anul 2001 a însemnat apoteoza teoretizării unei pretinse superiorităţi a “iubirii pentru Dumnezeu” faţă de “iubirea de Dumnezeu” :

“Fericit este cel ce ştie să iubească acest cuvânt: iubirea pentru Dumnezeu.
Iubirea de Dumnezeu o au mulţi în felul lor şi după măsura lor, dar iubirea pentru Dumnezeu e floare rară, fiilor copii. Iată cât se iubeşte omul pe sine! Toată iubirea şi-o păstrează pentru el omul. Chiar şi iubirea de Dumnezeu, tot lui şi-o dă, căci omul dă să se folosească de Dumnezeu în nevoile lui omeneşti şi trupeşti. Când M-am apropiat de slăbănogul care aştepta lângă apa vindecării, l-am întrebat dacă voieşte să se vindece, şi el s-a plâns că n-are cine să-l ajute pentru vindecare. Nimeni nu se uita la el ca să-i facă bine. Nimeni, fiilor, nimeni. Şi dacă l-am ajutat Eu, el s-a aşezat în iubire pentru Mine şi M-a mărturisit după ce Eu i-am spus cine sunt, şi i-am spus să nu mai păcătuiască apoi, ca să nu-i fie iarăşi mai rău pentru păcat.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 06-05-2001)

“Dumnezeul” Pucioasei e nemulţumit că nu există reciprocitate la câştig între El şi om, şi asta nu mai e iubire pentru Dumnezeu. Omul, indiferent dacă este bun sau rău, tot ia şi iar ia de la Dumnezeu, de 7000 de ani încoace, fără să vină cu nimic la schimb; iar “Dumnezeu”, fiind sfios din fire, nu îndrăzneşte să ia nimic de la om şi astfel, iată cum El Se păgubeşte, căci omul îşi tot ia iubire de la “Dumnezeu” şi “Dumnezeu” sărăceşte în iubire:

“O, este mare lucrare să vină pe pământ iubirea pentru Dumnezeu. Această hărnicie pentru ascultarea de acest cuvânt este cea mai frumoasă lucrare pe care o poate zidi omul între pământ şi cer. Eu am avut sfială înaintea Tatălui şi când l-am zidit pe om, şi când i-am dat din Mine, şi când l-am păstorit, şi când l-am vindecat, şi când l-am mângâiat, şi când l-am dojenit, şi când l-am iubit. Dar omul când Mă iubeşte, nu ştie să aibă sfială, şi îşi ia iubire de la Mine, şi de aceea Mă iubeşte. Dar ca să aibă el iubire multă pentru Mine, ba. Iar Eu stau sfios de şapte mii de ani în slujba omului şi îi dau din cer, şi ia şi cel bun şi cel rău, dar Eu nu iau pentru Mine de la om, şi ce este al lui nu este al Meu, că e al lui.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 06-05-2001)

Pucioşii dau în scrierile lor un sens literal conceptului de “iubire multă pentru Dumnezeu”. Ei concep mesajul biblic despre iubire în mod exclusivist, ca o “iubire unidirecţională şi totală” adică “nimic pentru om, totul pentru Dumnezeu!”. Aşadar, nu numai iubirea de sine este blamată de pucioşi, ci şi iubirea de aproapele (şi în special cea pentru rudele de sânge) este considerată un obstacol în faţa iubirii autentice pentru Dumnezeu. Interpretarea literală a Bibliei (“Cine nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi... – v. Luca 14,26) este considerată de pucioşi ca o necesitate stringentă, fără a vedea ei că tot Biblia spune că Dumnezeu, Care nu se vede, trebuie iubit prin aproapele, care se vede – fie el şi duşman, nu numai rudă de sânge.

[mariamargareta]

194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu (III)

Pucioşii extind apoi conceptul de “iubire unidirecţională” , de la iubire la vindecare: nu este bună “vindecarea pentru om”, din care Dumnezeu nu câştigă nimic, ci e bună “vindecarea pentru Dumnezeu” , Apoi extind acest concept şi la milostenie. Nu mai este bună nici milostenia pentru om, prin care este miluit indirect Însuşi Dumnezeu, aşa cum învaţă Scriptura (“Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut” – v. Matei, 25, 40) ci este bună milostenia pentru Dumnezeu, milostenie care se aduce “în mod direct” lui Dumnezeu prin miluirea reprezentanţilor Lui de pe pământ, căci Dumnezeu este reprezentat astăzi pe pământ de către “copiii Lui cei mici, Fiii lui purtători de Cuvânt” (adică, liderii pucioşi de la Noul Ierusalim):

“I-aş da omului vindecare, dar i-aş da pentru Mine, nu pentru el. I-aş da ca să am şi Eu ceva în el pentru Mine. Omul aşteaptă vindecare pentru el. De ce să-i dau dacă nu i-o dau pentru Mine? De ce să-i dau dacă el nu ştie să-I dea lui Dumnezeu după ce Dumnezeu îi dă? Omul îi dă omului, şi apoi îşi zice: „Am făcut milostenie”. Aşa a învăţat omul să-I dea lui Dumnezeu; aşa ştie el că se dă lui Dumnezeu. Nimeni nu poate să-I dea ceva lui Dumnezeu dacă nu se dă el mai întâi cu totul aşa cum v-aţi dat voi Mie, copii care aveţi cu voi venirea Mea la voi. Iubirea pentru Mine îl face pe om să nu se mai oprească pentru sine nici un strop, ci numai pentru Dumnezeu şi la cererea lui Dumnezeu. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 06-05-2001)

Aşadar, modelul pucios de milostenie este acela în care creştinul se dă cu totul lui Dumnezeu, adică: îşi abandonează familia, serviciul, vinde partea lui de avere (casă, teren, maşină, căţel, purcel) şi apoi vine şi pune agoniseala la picioarele liderilor pucioşi, Fiii şi Proorocii Domnului de la Pucioasa. Aşadar, venirea la Dumnezeu a omului nu se mai face în folosul omului, ci “în folosul lui Dumnezeu”. Pentru aceasta, pucioşii au inventat sintagma “venirea pentru Dumnezeu” în locul celei clasice: “venirea la Dumnezeu”. Iar venirea pentru Dumnezeu şi urmarea lui Hristos împlineşte în sine iubirea pentru Dumnezeu:

“Mulţi ar voi să vină la Mine, dar pentru ei, nu pentru Mine, fiilor. La cererea Mea sunt prea puţini care ar da să vină, dar sunt mulţi care dau să vină la cererea lor, la dorinţa lor. Eu când i-am peţit pe apostoli, M-am dus Eu după ei, iar cei ce vin aşa, sunt cei mai iubiţi. De ce sunt cei mai iubiţi? Pentru că răspund chemării pe care le-o fac Eu pentru Mine ca să le dau slujbă în planul Meu cel de la Tatăl peste pământ. Fericit şi iubit şi prea iubit este cel ce Mă aude zicându-i: „Vino după Mine!”, şi el să vină, că de acela am Eu nevoie, şi aceasta este iubirea cea pentru Dumnezeu. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 06-05-2001)

Iubirea pentru Dumnezeu se împlineşte la Pucioasa numai atunci când liderii pucioşi (fiii lui “Dumnezeu”) îşi exercită cu zel prerogativele de dregători, ispravnici şi supraveghetori ageri peste “poporul” pucios. Poporul pucios trebuie strict dirijat şi pus la muncă aşa încât toate acareturile, zidurile şi zidirile de la Pucioasa să strălucească de frumuseţe şi de prospeţime şi de belşug, şi aşa să-L mărturisească ei pe Dumnezeul lor în faţa oamenilor din lume, care vor fi să se mire adânc de cele ce văd:

“O, fiilor, tăria Mea din om se vede dacă este numai atunci când ea se dovedeşte. O, fiilor care-Mi auziţi cuvântul peste Ierusalim şi peste pământ! V-am dat să zidiţi Ierusalimul. V-am dat să zidiţi un popor cu cele de la Mine. Mă uit mereu la această zidire. Tot atât de mult să vă uitaţi şi voi, căci o zidire trebuie mereu înnoită, mereu îngrijită, că altfel ea se strică, fiilor. O casă trebuie mereu întărită, curăţată, măturată, lustruită, spălată şi stropită cu miresme, ca să-i placă în ea stăpânului. Iubirea pentru Dumnezeu, ea este cea care aduce veşnicie peste toate. Împrospătaţi cu această mireasmă duhul şi trupul şi sufletul Ierusalimului Meu din jurul vostru, şi pe care Eu îl îngrijesc cu cuvântul vieţii veşnice.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 06-05-2001)

De acum înainte, numai pucioşii mai pot avea iubire pentru Dumnezeu, în timp ce “necredincioşii” rămân la stadiul depăşit în care doar au impresia că au iubire de Dumnezeu”, în realitate ei având doar iubire de sine:

“O, Ierusalime, să nu te saturi de Dumnezeu. Dau mereu să-i fac gust bun hranei pe care ţi-o dau spre fiinţă. Dau să-ţi fie drag s-o mănânci şi s-o doreşti şi s-o iei cu mulţumire, fiule poporul Meu. Tu eşti zidirea Mea de azi, şi cu tine lucrez la facerea omului. Amin. Şi nu uita că Mi-e dor să Mă mărturiseşti la cei din cer şi la cei de pe pământ Dumnezeul tău, Ierusalime. Numai tu ai de Dumnezeu pe Dumnezeul Cel adevărat. Iată, nu pot oamenii să aibă iubire pentru Mine şi nu pentru ei. Dar tu învaţă mereu această mare minune, această măreţie pe care o ai tu de la Mine pentru cei ce au iubire pentru Mine şi nu pentru ei. Şi dacă tu n-ai cunoscut până să fii al Meu iubirea de Dumnezeu, iată, Eu te-am învăţat ceea ce este mai mult. Te-am învăţat iubirea pentru Dumnezeu, poporul Meu, şi prin ea îmi eşti tu Mie popor. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 06-05-2001)

Aşadar, “iubirea pentru Dumnezeu” este ceva mai mult decât “iubirea de Dumnezeu”, este un salt calitativ atins numai de către creştinii de la Pucioasa, de la care la ei nu se mai poate trece înapoi.

Acum, după ce pregătirea ideologică a fost făcută, se poate trece la sentinţe, la maxime, la sintetizarea noii învăţături care aduce “facerea din nou a omului”, “naşterea din nou a lumii”. Acum se poate face clar distincţia între iubirea de Dumnezeu, şi iubirea pentru Dumnezeu. Iar iubirea pentru Dumnezeu o are numai acela care merge neabătut pe calea cea nouă deschisă de către pucioşi cu „Cuvântul” lor:

“Cine are iubire de Dumnezeu, se hrăneşte cu ea şi şi-o cântă şi şi-o vesteşte, dar cine are iubire pentru Dumnezeu, acela şi-o jertfeşte pentru Dumnezeu, la cererea lui Dumnezeu. Amin. Îţi dau mereu putere nouă, popor zidit de Dumnezeu, că Eu cu tine am început din nou facerea omului, naşterea din nou a lumii, facerea din nou a toate câte vor fi. Ridică-te mereu ca să poţi mereu, ca să mergi mereu, căci cel ce stă jos, acela nu merge, iar cel ce merge la cuvântul Meu, acela a învăţat iubirea pentru Dumnezeu. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 06-05-2001)

Liderii pucioşi sunt apoi căinaţi de către Dumnezeul lor pentru “slăbiciunea” lor şi pentru că nimeni nu le aduce şi lor o mângâiere cât de mică, ci toţi caută să-i stoarcă de puteri. Dar ei sunt cei care vor fi învăţătorii care vor învăţa poporul Legea cea Nouă, adică felul cum trebuie să-L iubească de acum încolo pe Dumnezeu: Poporul să iubească iubirea pentru Dumnezeu, iubindu-şi liderii, pe “copilaşii trudiţi şi zdrobiţi de griji de la Pucioasa”. Dar nu pentru ei să-i iubească, nici pentru sine, ci pentru Dumnezeu să-i iubească. Numai să-i iubească pe ei, pentru că pentru El îi iubeşte, dacă îi va iubi cu adevărat:

“O, copilaşi trudiţi şi zdrobiţi sub grijile Mele pe care vi le-am dat să le duceţi! Suflu acum, iar suflarea Mea peste voi vă dă haruri noi, şi mângâiere vă dă, că pe voi nimeni nu vă mângâie, şi cine nu ştie să caute la Mine, acela caută la voi, iar voi sunteţi plăpânzi de tot, şi de peste tot vi se storc puterile voastre. Eu însă vă dau puteri noi, că am nevoie de voi, fiilor copii. Mânuţele şi inimioarele voastre sunt scaunul pe care Eu îmi odihnesc tot ce am de lucrat pe pământ acum, odată cu venirea Mea la voi. Învăţaţi poporul care este cu voi să stea în hăinuţă sfântă şi să iubească iubirea cea pentru Mine. Şi dacă voieşte, să vă iubească şi pe voi, dar nu pentru voi şi nici pentru ei, ci numai pentru Mine. Amin, amin, amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 06-05-2001)

Cât de statornică a fost această nouă Lege a iubirii pentru Dumnezeu, prin iubirea “fiilor lui Dumnezeu” (liderii pucioşi)?

[mariamargareta]

194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu (IV)


La început, referirile la noua “Lege a iubirii” (care conţineau formula “iubirea pentru Dumnezeu”) erau în continuare elevate. Ulterior ele au devenit doar nişte formulări de rutină, pentru ca în final ele să devină cu totul sporadice. În total, după data de 6 mai 2001 se înregistrează doar 15 referiri la formula “iubire pentru Dumnezeu” ( 2 în 2001; 0 în 2002; 0 în 2003; 0 în 2004; 6 în 2005; 1 în 2006, 1 în 2007; 3 în 2008; 2 în 2009; 0 în 2010)

În schimb, formula “iubirea de Dumnezeu” (sau, uneori, referiri negative la adresa “neiubirii de Dumnezeu”) care în mod normal trebuia să dispară cu timpul, cunoaşte o revenire spectaculoasă: după data de 6 mai 2001 se înregistrează 114 referiri la formula “iubirea de Dumnezeu” ( 3 în 2001; 2 în 2002; 29 în 2003; 10 în 2004; 3 în 2005; 8 în 2006, 7 în 2007; 31 în 2008; 17 în 2009; 4 în 2010).

Uneori, referirile la “iubirea pentru Dumnezeu” sunt încorsetate în nişte clişee metaforice stereotipe de genul: “viaţă fără de moarte”; “drumul de pe pământ la cer”; drumul de la cer la pământ:

“Iubirea pentru Dumnezeu e viaţă fără de moarte, e drumul de pe pământ la cer şi de la cer pe pământ, e lucrarea lui Dumnezeu care se varsă pe pământ din om. Aşa să fii tu, Ierusalime trudit pentru Mine şi pentru slava Mea peste pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 20-05-2001)

Alteori, definirea ei se face prin antiteză cu vechea formulă: “iubirea de Dumnezeu”. Iată, spre exemplu, cum erau “tromboniţi” creştinii pelerini sosiţi la unul dintre faimoasele “Festivale al Creştinătăţii Rromâneşti de la Pucioasa” că trebuie să facă saltul calitativ de la “iubirea de Dumnezeu” (prin care Dumnezeu era doar un bun câştigat pentru ei), la “iubirea pentru Dumnezeu” (în care, dimpotrivă, ei ar fi câştigaţi cu totul pentru Dumnezeu). Mesajul “Cuvântului” de întâmpinare a pelerinilor se decriptează prin tălmăcirea cuvintelor-cheie: “nuntă, nuntaşi, Mire, Mireasă, doinaşi, aşternut. Măguliţi cu titlul de “nuntaşi” la “nunta” Mirelui Pucios (e vorba de “Festival”), pelerinii (practicanţi, aspiranţi, simpatizanţi, artişti, invitaţi, săteni, dar şi câţiva gură-cască rătăciţi prin mulţime) sunt chemaţi să asculte cântece populare interpretate de către “doinaşi” (artişti profesionişti consacraţi, tocmiţi din vreme pe bani buni de către emisarii liderilor pucioşi ca să vină şi să dea culoare vie şi clasă înaltă serbării câmpeneşti). Totul este organizat în cele mai mici amănunte pentru a impresiona şi a crea mare fast şi eventual, ceva publicitate. Vinul cel nou este “Cuvântul” pucios. Mireasa este obştea privilegiată de la Pucioasa. Aşternutul este domeniul privat al pucioşilor de la Glodeni. Expresia “Eu însă vreau să vă am pentru Mine, nu pentru voi” reprezintă o opţiune clară pentru varianta “iubire pentru Dumnezeu”, singura care garantează că cei chemaţi “vor fi cu El” (la dispoziţia Lui), în timp ce vechea formulă, cea clasică (“ iubire de Dumnezeu” ) este decodificată ca “El va fi cu ei”(la dispoziţia lor):

“Iată vinul cel bun, vin nou, vinul nunţii Mele. Veniţi la nunta Mea, voi, doinaşi ai poporului român! Nunta lumii vă face cu mâna, iar nunta Mea se uită după voi. Iubirea pentru Dumnezeu vă face să veniţi să fiţi cu El, iar iubirea de Dumnezeu vă face să Mă aveţi pentru voi. Eu însă vreau să vă am pentru Mine, nu pentru voi, că Eu vin curând, curând, şi nunta Mea va fi o sărbătoare pe vecii, fiindcă mireasa are nevoie de iubire, ca şi Mirele din cer. Mireasa Mea este cerul Meu de pe pământ, în care Eu Mi-am pregătit aşternut.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 9-06-2001)

Lipsa “iubirii pentru Dumnezeu” este definită ca “un gol de viaţă”:

“Temerea de Dumnezeu este îngerul care-l ţine treaz pe om, aprins pe om, iar cine nu o are pe ea, nu are nici dor şi nici iubire pentru Dumnezeu, ci este gol de viaţă unul ca acela şi se împarte în jur cu golul din el, cu lipsa lui Dumnezeu din el, şi acela este ca o boală în trupul bisericii lui Hristos, ca o suferinţă pentru cei din preajma lui.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 5-06-2005)

Poporul pucios este îndemnat să se facă un donator de “iubire pentru Dumnezeu”, care va trebui să fie măsura râvnei duhului lui:

“O, poporul Meu, te doresc ca în cer pe pământ, şi voiesc să iau din mijlocul tău iubire slăvită, iubire pentru Dumnezeu şi pentru lucrările Sale.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-06-2005)

“Dar tu, poporul Meu, să iubeşti viaţa, să iubeşti ascultarea, ca să fii păzit de căderi şi să fii în toată clipa ucenicul Meu, ca să nu aibă vreme duhul întunericului să-ţi poarte mintea în afară de frica de Dumnezeu şi de duhul ascultării, căci prin acestea Eu te am al Meu, şi te am prin duhul râvnei cea plină de iubire pentru Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pământul, şi iată, iarăşi lucrează înnoirea lor. Amin. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 22-07-2005)

Şi neamul român este somat să devină donator de “iubire pentru Dumnezeu”, ca o consecinţă firească a acceptării noii credinţe pseudo-ortodoxe de la Pucioasa:

“Duhul Sfânt al cuvântului Meu îi cere neamului român iubire pentru Dumnezeu, credinţă în acest cuvânt care curăţă fărădelegea de pe pământ şi care mângâie pe cei ce iubesc în Dumnezeu şi nu în lumea aceasta. ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 22-07-2005)

Orice om chemat la “iubire pentru Dumnezeu” şi “iubire pentru poporul Dumnezeului de la Pucioasa”, dacă se împotriveşte cu neascultare şi cu voia liberă a poftelor sale, va fi pedepsit cu foc, ca să nu-şi rateze, totuşi, mântuirea:

“Am din acest neam pe fiul care M-a urmat, iar Eu, Domnul, am datoria să-Mi ţin făgăduinţa făcută că voi lucra spre mântuirea acestui neam, căci unde nu pot lucra cu Duhul Sfânt, lucrez cu foc, şi făgăduinţa Mea se luptă împotriva oricărei neascultări a omului care, fiind chemat la iubire pentru Dumnezeu şi pentru poporul lui Dumnezeu, este tras înapoi de însăşi pofta sa şi momit de ea spre mreaja cea care lucrează prin sculele duhului potrivnic lui Dumnezeu, duhul întunericului acestui veac, care se vrea mai mare ca Dumnezeu peste om.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 19-08-2005)

[mariamargareta]

194. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru Dumnezeu (V)

Lipsa pocăinţei şi a “iubirii pentru Dumnezeu” poate atrage pedepse grele peste popor, cum ar fi ploi îndelungat şi inundaţii.
Îndepărtarea lor presupune ca mila lui Dumnezeu să se reverse peste popor, dar această milă nu este necondiţionată: dacă şi omul va binevoi să aibă milă de Dumnezeu şi de Fiii Lui, atunci va primi milă la schimb, dacă nu, nu. Condiţia pare a fi nenegociabilă:


“... Mă rog Tatălui în mijlocul tău, Mă rog să facem milă peste pământ, peste neamul român, şi să se tragă ploaia cea multă, să se întoarcă în cămările ei, dar Tatăl şi cu Mine dorim milă de la om, milă pentru Dumnezeu, pocăinţă şi întoarcere la iubire pentru Dumnezeu, ca să Se milostivească Dumnezeu de pământul binecuvântării cea de la sfârşit de timp, ...” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 21-09-2005)

Soluţia accederii la “iubirea pentru Dumnezeu “ este foarte simplă: lepădarea de sine:

“Te învăţăm, popor al venirii Domnului, să înveţi de la Domnul tot ce tu faci şi împarţi. El este blând şi smerit cu inima, iar tu să fii ca El. Înalţă-ţi inima spre El prin rugăciune smerită şi blândă, şi aşa să-ţi împarţi în jur inima ta, căci cel ce se leapădă de sine, se face iubire pentru Dumnezeu, har ceresc, cu iubire în el pentru Dumnezeu şi pentru om, ca să vină pe pământ Domnul şi cu sfinţii Săi întru împărăţie veşnică precum este scris. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-02-2006)

Legea cea nouă a “iubirii cea de sus”, formulată de pucioşi ca fiind “iubirea pentru Dumnezeu “ dar şi “iubirea de fraţi” (“fraţii” fiind pucioşii în general şi liderii lor în mod special) este însăşi porunca vieţii:

“Eu, Domnul, întăresc în mijlocul tău mângâierea Mea, poporul Meu. Ea este cuvântul Meu cel mângâios, care te îndeamnă să ridici spre Mine lucrarea cea mărturisitoare: credinţa, nădejdea şi dragostea, iar acestea se zidesc una pe alta în om când omul împlineşte în el porunca vieţii, iubirea pentru Dumnezeu cu toată fiinţa în toată vremea, şi iubirea de fraţi, iar fraţii sunt cei ce iubesc pe Dumnezeu după porunca iubirii cea de sus, porunca vieţii, ...” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-02-2007)

“Iubirea pentru Dumnezeu “ este inevitabil precedată de umilinţă, şi de vindecarea de păcat, care vindecare nu se poate face decât în două feluri: fie prin Mijlocitori pentru vină şi Îndreptători de vieţi şi Împăciuitori ai lui Dumnezeu cu omul (liderii pucioşi, desigur, singurii care mai au puterea de a face şi a desface), fie prin simpla credinţă în “lucrarea de cuvânt” de la Pucioasa căci credinţa în ea aduce cu sine în mod automat iertarea de păcate. Vai celor aflaţi în conflict cu liderii pucioşi, căci aceia nu mai au Mijlocitori şi Îndreptători pentru păcatele şi pentru vieţile lor:

“Vai celui ce nu are cine să-i îndrepte viaţa şi vina şi să-l împace cu Dumnezeu, căci omul singur nu poate face aceasta, de vreme ce este vinovat de păcat, ci îi trebuie mijlocitor pentru vina lui, pentru viaţa lui, pentru patima lui, şi iată, numai umilinţă în toată clipa îi trebuie lui pentru vindecarea lui de păcat, şi apoi îi trebuie iubire pentru Dumnezeu, iubire mare, căci femeii păcătoase i s-au iertat păcatele numai pentru că a iubit pe Dumnezeu cu putere, cu putere multă, tată. O, iată ce face iubirea pentru Dumnezeu în om! Cel ce iubeşte mult această lucrare de cuvânt, lucrarea Mea de venire iarăşi cu salvarea din păcat a omului, i se iartă lui păcatele numai pentru atât, ...” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 18-05-2008)

“Iubirea pentru Dumnezeu “ are şi ea diferite grade de împlinire, dintre care cel mai de dorit este desăvârşirea, de care numai pucioşii au parte în mod nemijlocit, prin lucrarea Duhului Sfânt care-i învaţă pe ei ce să facă.“Lumea” nu va putea primi învăţătura cea nouă a vieţii decât indirect, de la pucioşi, şi prin ei poate ajunge şi ea la desăvârşirea în “iubirea pentru Dumnezeu “:

“ Eu, Domnul, sunt tot o iubire pentru voi şi vă îngrijesc ca pe o grădină cu flori, fiilor. Daţi-Mi putere să stau Învăţător peste voi mereu, mereu şi mult, fiilor, iar când vă învăţ de sus şi de jos, luaţi Duh Sfânt, căci cu Duhul Sfânt vă învăţ să lucraţi, iar lumii îi dau învăţătura Mea cea pentru voi să ia şi ea, şi să se desăvârşească în iubire pentru Dumnezeu toţi cei ce iau din izvorul Meu de la voi. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 12-04-2009)

Unul dintre criteriile care definesc “iubirea pentru Dumnezeu “ este continuitatea: iubirea omului trebuie să fie nestinsă:

“Domnul este Cel ce vede omul mai mult decât omul pe om, iar omului îi trebuie iubire nestinsă pentru ca să fie ea iubire pentru Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, fragment din mesajul datat la 28-08-2009)

[Dumitru73]

În prealabil postat de FiulRisipitor

tare multa curatenie au de facut aministratorii forumului dupa mesajele lui vsovivi... sau postate de clonele lui....
Spunea cineva ca adeptii Puciosi sufera de dubla/multipla personalitate. Se pare ca e adevarat.
Doamne ajuta-i!

Pe mine ma uimeste mariamargareta, cata sarguinta are.
Nu stiu daca ia de undeva toare comentariile astea.
Dar daca sunt ale ei inseamna ca a muncit mult.