Vorbirea in limbi la penticostali...

[Jane Says]

În prealabil postat de Doriana

Nu e vorba de a obliga. In om exista o lupta intre omul firesc si cel duhovnicesc. Omul duhovnicesc vrea sa faca voia lui Dumnezeu. Ar merge pana la capatul pamantului pentru El. Insa omul vechi, firesc, se opune si trage inapoi. Deci eu vreau sa merg si in Vietnam pentru Dumnezeu, dar in mine mai e o frica ce ma face sa refuz. Prin rugaciune se rezolva si nu voi pleca pana nu voi fi 100% de acord. Te asigur ca Dumnezeu nu trece nici 0.5% peste vointa mea.

Deci prin preajma vorbitului in limbi (inainte, in timpul sau dupa) Dumnezeu iti mai da si porunci?
Stii ca e scris Doamne invata-ne pe noi indreptarile tale, O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale! 6. Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale. ,
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.



Nu ti se pare ca e o diferenta de la cer la pamant intre a cere lucrurile acestea in mod constient si benevol - adica Doamne, eu imi dau seama ca sunt nepriceput si indaratnic, dar te rog sa-mi sa pricep si sa fac ce spui Tu, invata-ma indreptarile Tale.. Deci asta o zice mintea cumva poftind impotriva siesi, pentru ca asa vrea ea, in mod constient....

Si alta e sa ma trezesc vorbind lucruri pe care nu le pot pricepe si sa ma trezesc pe urma facand lucruri cu care initial nu eram de acord. La ce iti mai foloseste creierul atunci, ca practic la fel de bine ai putea fi lobotomizata.

Ce frumos se coreleaza cu ce citam acum cateva seri, cu centrul ala al vointei din creier, in care e circulatia alterata in timpul glossolaliei... Si ziceai ca nu, ca nu stiu ce. Pai e expresia neurologica a exact lucrurilor pe care le descrii tu.