filioque

[Ducutu]

În prealabil postat de TIBS

Asa ca degeaba insisti cu sinoadele de la 1439 si de la 1274 cand s-au luat anumite hotarari in stransa legatura cu politica marilor puteri de la aceea vreme.

Nu insist daca nu e cazul. Insa nici nu am auzit ca sa fi existat vre-un sinod la care sa fi participat TOTI patriarhii, direct sau prin reprezentanti, si sa fi semnat vre-un acord asupra unei defintii de credinta, si apoi sa isi retraga toti semnatura.

Acum, daca e sa ramanem in coordonatele faptice, doar apusul (mai) recunoaste astazi ecumenicitatea acestor doua sinoade amintite. Am afirmat acest lucru. Insa inafara unui conciliu ecumenic care sa se pronunte asupra acestei problematici cu autoritate suprema, nici nu cred ca este cineva indreptat sa se arunce acuze de erezie in stanga si in dreapta.

Ar ramane insa de afirmat ca in epoca sinoadelor ecumenice acceptate si in rasarit si in apus, nu exista nici un parinte care sa fi afirmat ca Duhul Sfant ar purcede NUMAI de la Tatal. Daca s-ar fi cunoscut faptul ca ar fi existat de vre-un parinte care sa fi afirmat, in periada de pana la cel de-al saptelea sinod ecumenic, ca duhul ar purcede NUMAI de la Tatal...sunt sigur ca o asemenea mentiune s-ar fi facut in sinoadele amitite mai sus, Lion si Florenta.

In schimb au fost multi care au spus ca purcede de la Tatal PRIN Fiul, iar in apus au fost multi care au spus ca purcede de la Tatal SI de la Fiul. Alaturi de acesti parinti din apus, se afla si Sfantul Damaschin, rasaritean, celebru prin scrierile si viata sa.


Bun. Rasaritul a afirmat in Crezul niceno-constantinopolitan ca Duhul Sfant purcede de la Tatal. Apusul a fost de acord cu acesta expresie.

Deci acesta ar fi cadrul minimal in hotarele caruia cineva poate fi declarat eretic sau ortodox, asupra invataturii despre Duhul Sfant, asa cum a fost declarata solemn in concilii ecumenice.

Restul, sunt pareri individuale nesustinute patristic, sau, ce e mai important, sinodal-ecumenic.

Nu cred ca ni se cade noua, ca persoane private, sa dam sentinte categorice asupra parerilor private ale altor persoane. Putem sa fim sau nu de acord cu ele, caci sunt pareri private, asupra carora Biserica nu s-a afirmat solemn si categoric in cadrul sinodal si ecumenic.

E adevarat ca si mari sfinti au putut avea pareri greselnice, dar, daca s-au tinut sinoade ecumenice in timpul vietii lor, s-au indeptat si s-au pus sub ascultarea autoritatii acestor sinoade ecumenice.

(Cei care au trecut la Domnul si in timpul vietii lor nu au fost acuzati de erezie, nici nu au putut afla parerea oficiala si autoritara a conciliului ecumenic, nici nu au putut sa isi indrepte parerile gresite. Deci uni ca acestia, nu ar trebui acuzati de erezie, caci ei nu se opuneau invataturii bisericii, ci isi exprimau pareri private asupra unor problematici in discutie.)

Ramane autoritatea sinodului ecumenic. Doar un sinod ecumenic poate sa amplifice sau clarifice o formula dogmatica / un Crez, care a fost prezentat si aprobat intr-un sinod ecumenic.