Lumea copiilor

[LapetiteMoc]

Autori romani in scrierile carora este prezenta invatatura ortodoxa:

Gala Galaction, Ion Agarbiceanu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Neagoe Basarab, cronicarii moldoveni (in special Miron Costin), Dimitrie Cantemir, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Mihail Kogalniceanu, Nicolae Steinhardt, Andrei Plesu, Ion Creanga, Ioan Slavici, Lucian Blaga, Stefan Octavian Iosif, Octavian Goga, George Cosbuc, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Constantin Noica, Sorin Titel, Ioan Alexandru etc. etc.


Autori din literatura universala:

A. F. Dostoievski, A. P. Cehov, Nikos Kazantzakis, Odiseas Elitis, Lev Tolstoi, H. Sienkiewicz ...

(doar cativa care mi-au venit in minte)

În prealabil postat de Fani71

Sigur ca sunt carti care vorbesc despre Dumnezeu mai directdecat cele de beletristica. Si eu le-am descoperit cu pasiune incepand de pe la 19 ani.
Dar ortodoxia am descoperit-o prima data in cartile lui Dostoievsky.. deci, de literatura.

Una e sa descoperi ca exista, si alta e sa traiesti aceste lucruri. Eu vorbeam de traire, care vine mai tarziu.............., caci cere o anumita maturitate. Nu intamplator ne loveste cate un necaz pe la 40, 50 ani, care ne face sa ne intoarcem cu fata spre Dumnezeu. Dar varsta difera de la om la om, desigur.
Si eu am invatat istoria prin literatura, asa ca te inteleg. Dar cand te preocupa miezul lucrurilor, renunti la ceea ce e de prisos.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Miha-anca

Una e sa descoperi ca exista, si alta e sa traiesti aceste lucruri. Eu vorbeam de traire, care vine mai tarziu.............., caci cere o anumita maturitate. Nu intamplator ne loveste cate un necaz pe la 40, 50 ani, care ne face sa ne intoarcem cu fata spre Dumnezeu. Dar varsta difera de la om la om, desigur.
Si eu am invatat istoria prin literatura, asa ca te inteleg. Dar cand te preocupa miezul lucrurilor, renunti la ceea ce e de prisos.

Scurt şi mai ales la OBIECT . . . !

[Noesisaa]

În prealabil postat de Miha-anca

Una e sa descoperi ca exista, si alta e sa traiesti aceste lucruri. Eu vorbeam de traire, care vine mai tarziu.............., caci cere o anumita maturitate. Nu intamplator ne loveste cate un necaz pe la 40, 50 ani, care ne face sa ne intoarcem cu fata spre Dumnezeu. Dar varsta difera de la om la om, desigur.
Si eu am invatat istoria prin literatura, asa ca te inteleg. Dar cand te preocupa miezul lucrurilor, renunti la ceea ce e de prisos.

Da-mi voie sa te contrazic aici.

Mi se pare destul de aberant sa spui ca nu poti sa traiesti credinta daca nu ai macar 40-50 de ani, daca asta vrei sa spui.

În prealabil postat de Noesisaa

Da-mi voie sa te contrazic aici.

Mi se pare destul de aberant sa spui ca nu poti sa traiesti credinta daca nu ai macar 40-50 de ani, daca asta vrei sa spui.

Stai sa ajungi la 40-50 ani si vei vedea atunci, privind in jurul tau. Dar fiind in vest, mi-e teama ca nu vei vedea nimic. Oricum, suferinta isi are rolul ei f important in credinta, oricat de aberant ar parea.

[Noesisaa]

În prealabil postat de Miha-anca

Stai sa ajungi la 40-50 ani si vei vedea atunci, privind in jurul tau. Dar fiind in vest, mi-e teama ca nu vei vedea nimic. Oricum, suferinta isi are rolul ei f important in credinta, oricat de aberant ar parea.

Si eu iti spun ca habar nu ai ce inseamna sa fii tanar si in acelasi timp sa incerci sa traiesti credinta. E un sentiment grozav. O fi credinta venita datorita unui necaz pe la 40-50 de ani puternica, dar este cu totul altceva cand iti oferi de bunavoie si cu dragoste tineretea lui Hristos. Nu spun de mine, dar stiu pe altii.

Nu se stie unde am sa fiu cand am sa am 40-50 de ani. Poate in vest sau, posibil, nu. Dar sunt absolut sigura: credinta o poti trai oriunde, nu numai in varf de munte romanesc cum cred unii, ci si in plin oras occidental.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Da, dar Anna pare sa spuna ca literatura este nociva in general. Copiii ei insa, daca vor merge la scoala in USA, vor invata literatura engleza, care contine influente ideologice cate vrei si nu vrei (precis nu ortodoxa), daca vor merge in Romania, vor citi de ex. autorii citati de Andrusca mai sus, cu idem tendinte ideologice (chiar daca mai apare si ortodoxia printre ele)...
Dar sa o lasam sa raspunda (daca vrea).

Sigur ca sunt carti care vorbesc despre Dumnezeu mai directdecat cele de beletristica. Si eu le-am descoperit cu pasiune incepand de pe la 19 ani.
Dar ortodoxia am descoperit-o prima data in cartile lui Dostoievsky.. deci, de literatura.

Noi nu vorbim aici de o alegere: fie sa citim aia, fie ailalta. Vorbim de faptul daca literatura este sau nu nociva, daca este sau nu benefica si in ce conditii.
Discutia a pornit despre copii dar cred ca este o continuare fireasca sa vorbim si despre adulti.

Nu "da, dar".
Anca a expus aceeasi idee ca si mine, dar am impresia ca tu te lasi purtata de placerea de a te "scandaliza".
Am citit postarile mele din urma sa vad de unde anume se deduce ca literatura este nociva "in sine" (cum afirmi tu), de unde se deduce in postarile mele ca sunt pentru arderea cartilor si alte lucruri pe care le afirmati pe-aici. De nicaieri.
(Recunosc ca si mie-mi place sa "scandalizez" pe cei care ridica in slavi arta de dragul artei. Mai ales ca multi nu se dau in vant dupa citit dar parca le-ai fura merite personale daca spui ca arta nu conteaza... Nu ma refer la fani, noesisaa, ci la alte persoane).



Anca, Jane, Zaharia.. cred ca au surprins destul de bine ca arta este pentru oameni lumesti. Cei duhovnicesti deja se hranesc spiritual cu altceva si literatura (beletristica) devine neimportanta.
Sa ne indreptam atentia catre Evanghelia dupa Ioan.. este o scriere nepamanteasca as putea spune. Ceva extraordinar si rascolitor.
Ce a fost Ioan? Carturar cumva? A fost pescar. Pescar sarac. Va puteti imagina o conditie mai modesta decat aceasta? Si iata, totusi, ce a scris.
Pai o mie de ani sa citesc si sa ma culturalizez, nu voi ajunge sa scriu nici macar la jumatatea profunzimii atinse de acest pescar.
Aceasta este diferenta intre mintea lumeasca si intelepciunea dumnezeiasca.
Si atunci de ce sa citesc scrieri lumesti?

Deci, da, eu nu am pretentia de la ne-crestini sa citeasca doar scrieri ortodoxe. Si nici macar de la ortodocsi!
Fiecare cum crede.

Dar Fani, fara suparare (ia-o ca un semn de respect ca-ti vorbesc f direct), tu pui problema la fel cum s-a vorbit despre mancare (este mancarea buna sau rea? Daca este buna, de ce tinem post etc...) Cam pe aceeasi logica vorbesti despre literatura.
Dar eu NU vad lucrurile asa.
Ci asa cum postesti si te infranezi de la multe nefolositoare, asa te infranezi si de la literatura lumeasca si te indrepti spre rugaciune si scrieri patristice. Alegi ceea ce este folositor. Eu nu am chef sa privesc in jur.. nu vad rostul. Eu vreau sa privesc doar in sus, ca acolo este viata. Aici petrecem putin timp. De aceea aleg scrieri patristice si consider literatura inutila. E doar un punct de vedere.


Cat despre copii. Nu stiu inca cum voi proceda. In prezent lecturile sunt biblice, neutre (gen clifford, pinky dinky etc..) sau stiintifice (despre planete, istorie, geografie). Cand este cazul, interpretam ceea ce citim din punct de vedere crestin. A procedat corect personajul? Crezi ca Dumnezeu este multumit etc.. Sau spun direct ca cel care a scris povestea era un necredincios si ce a citit este in contradictie cu invatatura crestina (cu argumente). Copilul meu stie deja ca traieste in lume laica si putini oameni cred in Dumnezeu si se roaga.
Ma ajuta desene ca Veggie tales.. copilul raporteaza multe lucruri citite la ce a auzit in veggie tales (= desene animate bazate pe povestiri biblice).
Inevitabil va citi literatura. Important este sa invete sa raporteze permanent ceea ce citeste la invatatura crestina. Nu este nici un secret ca multi oameni sunt necredinciosi si creeaza lucruri in care razbate necredinta. Alceva nu vad ce pot face.

[anna21]

În prealabil postat de andreicozia

Vad ca este timpul sa mai inveti ceva, desi nu-mi vine sa cred ca tu ai stat numai in casa si nu ai completat vreodata un formular in SUA...nici macar la gradi pentru copii?

1. In primul rind, ca vad CLAR ca habar nu ai, deoarece ai mai repetat o data aceasta amenintare puerila, NIMENI in lumea libera nu cere permisiunea nimanui sa se adreseze pe nume mic(in SUA) sau de familie(in Ro). Vezi tu, este ca un drept dat de constitutie, dar de fapt este un lucru de bun simt, evident pentru cei care nu vad peste tot cornite iesind din televizor si oameni pe strada ca te pot deochia si blestema( Fereasca Dumnezeu sa-ti stie numele tau UNIC!! ! ! ca pierzi punctajul acumulat la fosta spovedanie, sau ceva de genul asta..doar tu stii pe unde-ti umbla mintea :)))

Daca de exemplu vine politia la usa ta si te ia "la fix" spunindu-ti pe nume, cred ca stii ce s-ar crede despre tine daca ai incepe sa-i pui la punct prin faptul ca "inca nu ati facut cunostinta":))). Pe ei nu-i intereseaza crezul tau ca oricine iti spune pe nume te poate blestema si impunge cu cornitele lor, lucru care inca mai exista doar pe la aborigeni si salbatici...si cite unii din Romania...

2. Ca urmare, singura permisiune de a te adresa se refera in ACTE(stii hirtiile alea care se completeaza) la MODUL de adresare
Mr
Ms
Mrs
Doc
Sir
Madam
Cucoana
Doamna
Madmoasela
Tov
...intelegi unde bat?

3. Singura exceptie este cazul in care te consideri a fi vre-o printesa Turandot ceva, cu o palma mai sus de Dumnezeu. In acel caz as ezita sa-ti spun pe nume asa cum Dumnezeu a insistat sa nu-i inventam nume si porecle.

1,2, 3.. daca tu nu ai auzit niciodata despre Internet privacy, poti crede ce vorbesti acolo despre formulare (nu am inteles exact despre ce formulare vorbesti).

4. In strainate este cam asa: daca eu ma prezint nume+ prenume = astept sa mi se adreseze lumea in mod formal. Daca ma prezint doar cu numele de botez= pot fi tutuita. Si chiar asa se intampla.

5. Ma deranjeaza sa-mi spui numele deoarece:
-Nu ti l-am zis niciodata (nu e cum crede fani, ca ti l-am zis in privat, nu!)
Consider ca este furt de informatie. Nu stiu de unde-l stii.
DAca nu intelegi ca este deranjant, as putea sa te ajut sa intelegi spunand ca tu te numesti in realitate COZIANU, locuiesti in Ontario si mergi la o biserica cu hramul Sf. Andrei.
Nu stiu daca este adevarat sau nu. Dar iti place? Cum te simti? Dar daca repet asta la fiecare 2-3 postari?

- ceea ce ma aduce la punctul 2: ma deranjeaza sa-mi folosesti numele deoarece lasi impresia ca stii "ceva" despre mine, ma cunosti mai bine decat ceilalti, eventual din alte circumstante.
Ceea ce este FALS! Eu habar nu am cine esti tu, nu te-am cunoscut, nu am vorbit.

- punct 3 (decurge din 2): diseminezi informatie falsa despre mine (ca m-am convertit in urma cu 2 ani, ca sunt patroana de butic, ca stau in ny etc.. ) Dand de inteles ca ma cunosti "din alte surse" intaresti minciuna pe care o construiesti pe langa mine.
Iaca, de unde a dedus fani ca ti-am spus numele meu in private?
Fratilor, habar n-am cine-i Cozia(nu).

- de ce nu-i spui lui Fani pe nume? sau noesisei? ce ti-a casunat pe mine?

Legea este in favoare mea (ar trebui sa ma interesez daca ce faci tu este stalking/harassment)
The right to speak anonymously online is protected, in the United States, by the First Amendment, and various other laws. These laws restrict the ability of the government and civil litigants to obtain the identity of anonymous speakers. The First Amendment says that "Congress shall make no law . . . abridging the freedom of speech, or of the press."This protection has been interpreted by the Supreme Court to protect the right to speak anonymously offline. In McIntyre v. Ohio Elections Commission, the Supreme Court overturned an Ohio law banning the distribution of anonymous election pamphlets. The Court said, "[a]n author’s decision to remain anonymous . . . is an aspect of the freedom of speech protected by the First Amendment."The Court found that "anonymous pamphleteering is not a pernicious, fraudulent practice, but an honorable tradition of advocacy and of dissent. Anonymity is a shield from the tyranny of the majority." Various courts have interpreted these offline protections to extend to the online world.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

5. Ma deranjeaza sa-mi spui numele deoarece:
-Nu ti l-am zis niciodata (nu e cum crede fani, ca ti l-am zis in privat, nu!)

A fost numai o presupunere.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Nu "da, dar".
Anca a expus aceeasi idee ca si mine, dar am impresia ca tu te lasi purtata de placerea de a te "scandaliza".
Am citit postarile mele din urma sa vad de unde anume se deduce ca literatura este nociva "in sine" (cum afirmi tu), de unde se deduce in postarile mele ca sunt pentru arderea cartilor si alte lucruri pe care le afirmati pe-aici. De nicaieri.
(Recunosc ca si mie-mi place sa "scandalizez" pe cei care ridica in slavi arta de dragul artei. Mai ales ca multi nu se dau in vant dupa citit dar parca le-ai fura merite personale daca spui ca arta nu conteaza... Nu ma refer la fani, noesisaa, ci la alte persoane).

Anca, Jane, Zaharia.. cred ca au surprins destul de bine ca arta este pentru oameni lumesti. Cei duhovnicesti deja se hranesc spiritual cu altceva si literatura (beletristica) devine neimportanta.
Sa ne indreptam atentia catre Evanghelia dupa Ioan.. este o scriere nepamanteasca as putea spune. Ceva extraordinar si rascolitor.
Ce a fost Ioan? Carturar cumva? A fost pescar. Pescar sarac. Va puteti imagina o conditie mai modesta decat aceasta? Si iata, totusi, ce a scris.
Pai o mie de ani sa citesc si sa ma culturalizez, nu voi ajunge sa scriu nici macar la jumatatea profunzimii atinse de acest pescar.
Aceasta este diferenta intre mintea lumeasca si intelepciunea dumnezeiasca.
Si atunci de ce sa citesc scrieri lumesti?

Deci, da, eu nu am pretentia de la ne-crestini sa citeasca doar scrieri ortodoxe. Si nici macar de la ortodocsi!
Fiecare cum crede.

Dar Fani, fara suparare (ia-o ca un semn de respect ca-ti vorbesc f direct), tu pui problema la fel cum s-a vorbit despre mancare (este mancarea buna sau rea? Daca este buna, de ce tinem post etc...) Cam pe aceeasi logica vorbesti despre literatura.
Dar eu NU vad lucrurile asa.
Ci asa cum postesti si te infranezi de la multe nefolositoare, asa te infranezi si de la literatura lumeasca si te indrepti spre rugaciune si scrieri patristice. Alegi ceea ce este folositor. Eu nu am chef sa privesc in jur.. nu vad rostul. Eu vreau sa privesc doar in sus, ca acolo este viata. Aici petrecem putin timp. De aceea aleg scrieri patristice si consider literatura inutila. E doar un punct de vedere.


Cat despre copii. Nu stiu inca cum voi proceda. In prezent lecturile sunt biblice, neutre (gen clifford, pinky dinky etc..) sau stiintifice (despre planete, istorie, geografie). Cand este cazul, interpretam ceea ce citim din punct de vedere crestin. A procedat corect personajul? Crezi ca Dumnezeu este multumit etc.. Sau spun direct ca cel care a scris povestea era un necredincios si ce a citit este in contradictie cu invatatura crestina (cu argumente). Copilul meu stie deja ca traieste in lume laica si putini oameni cred in Dumnezeu si se roaga.
Ma ajuta desene ca Veggie tales.. copilul raporteaza multe lucruri citite la ce a auzit in veggie tales (= desene animate bazate pe povestiri biblice).
Inevitabil va citi literatura. Important este sa invete sa raporteze permanent ceea ce citeste la invatatura crestina. Nu este nici un secret ca multi oameni sunt necredinciosi si creeaza lucruri in care razbate necredinta. Alceva nu vad ce pot face.

Da, am mai observat si altadata ca atunci cand duci discutii in contradictoriu se polarizeaza ideile, fiecare pare mai departe de celalalt. Pacat ca se intampla asa.
Am dedus ca vrei sa spui ca literatura este nociva in sine pentru ca ai spus ca tot ce citim sau vedem se imprima si ne influenteaza ca si cum am fi niste bureti, mai ales cand e vorba de beletristica (pentru ca apeleaza la sentimente, te identifici cu eroii etc), de acceea este bine sa nu citim lucruri inspirate de altceva decat de doctrina crestina.
Nu am de ce sa ma supar ca faci o apropiere cu postul: si eu m-am gandit la ea. Intr-adevar, ca si cu mancarea, si cu cartile ar trebui sa umblam cu grija, sa ne dam seama cand este cazul sa citim anumite lucruri si cand nu. Ar trebui poate sa avem perioade cand sa evitam literatura si sa ne concentram pe Biblie si Patristica sau alte carti duhovnicesti. Sau poate, de ce nu, putem ajunge in viata sa nu ne mai intereseze literatura sau sa consideram ca ne face chiar rau.
Dar ca si la post, daca ajungem sa facem din asta o lege, spunand ca un om duhovnicesc oricum ar trebui sa citeasca numai din ultimele, si ca celelalte sunt un fel de pogoramant pt oamenii mai lumesti, atunci ceva nu este in regula...

De fapt, eu am o problema cu definitia ta si a Ancai de om duhovnicesc sau lumesc. Eu stiu ca cei doi duc o lupta in noi, nu ajungem direct sa fim oameni duhovnicesti si nu lumesti. Omul vechi se tot amesteca in noul aluat.
Cred ca ai dreptate ca unii oameni, in calea lor duhovniceasca, pot sa isi dea seama la un moment dat ca nu le mai trebuie literatura sau muzica de Bach sau pictura in afara icoanelor. Este posibil. Dar eu nu cred ca este o cale pentru toti. Unii pot sa pastreze si aceste interese si sa le foloseasca spre binele lor si al altora.
Si aici nu vorbesc de mine care nu cred ca sunt un om asa de duhovnicesc.
Ma gandesc de ex. la Steinhardt, care a intrebat cand a intrat in manastire daca poate sa isi continuie activitatea culturala, si episcopul (sau staretul, nu mai stiu) i-a spus ca este chiar canonul lui de ascultare, sa continuie sa citeasca literatura si sa scrie critici si eseuri. Si l-a facut si bibliotecarul manastirii (se ocupa bineinteles si cu cartile teologice). El parca lumina tot ce atingea - poezie, liuteratura, scrieri politice..
Or el era calugar! Despre mireni, care traiesc in mijlocul acestei lumi zbuciumate, ce sa mai spunem?

Ce este interesant este ca poate acum vreo 15 ani as fi tins sa iti dau dreptate, pentru ca atunci citeam (in afara ce ce imi trebuia pentru studii) ori teologie, ori literatura care avea un continut teologic sau filozofic din care mi se parea ca aveam de invatat direct. Si mi se parea ca pierd timpul citind altceva. Insa din diverse motive, mai tarziu a inceput sa ma intereseze mai mult si literatura si cu alte subiecte decat cele direct religioase; mi s-a parut ca am nevoie de mai multa 'intrupare' poate - ca ignorasem anumite aspecte prezente nu numai in lume ci si in mine.

Si mi se pare o greseala sa ne punem prea devreme in categoria oamenilor duhovnicesti. Riscam sa ne ia 'omenitatea' din urma. "Qui fait l'ange fait la bête" (cine se da drept inger, ajunge animal - Pascal)