E pacat sa mergem la opera??

[Jane Says]

Dar daca sunt un intelectual rafinat, care apreciaza o opera buna, o carte buna, un vin bun, maniere, eleganta alea alea, o icra neagra, o maslina, o dama cu tot tacamul si traiesc in lumea mea cu spectacole de teatru inedite cu actori in pielea goala, cum sunt?

Sau daca am treizeci de ani, ascult muzica buna, ma uit la filme bune vechi, de cinemateca, consider ca mi-e ingaduit totul si ca viata e pentru a fi traita si pentru a experimenta totul la maxim, tres avantgarde, si ca o discutie filozofica post coitum cu partenerul meu de acelasi sex e extrem de savuroasa, ceva la care manelistii n-ar avea acces niciodata, cum sunt?

Eu m-am cam saturat de placa asta cu manelistii si cu otv-ul, pentru ca am impresia ca noi zicem ca originea tuturor pacatelor e incultura, si ca, cu cat esti mai spalatzel, cu atat duci o viata mai morala. Exista suficient pacat si in vietile astora culti care-asculta Bach, si-nca pacate mult mai rafinate si greu de dibuit decat banalul cascat al ochilor la burtile unei dansatoare care da din buric pe masa.

ATENTIE ca nu le iau apararea primilor, dar nici nu ridic in slavi automat tot ce-i frumos si estetic si nu se pateaza pe mansetele de olanda cand taie vitelul cu tacamurile de argint mostenite de la strabunici, laolalta cu biblioteca de n volume imbracate-n piele, pe care le stie din scoarta-n scoarta. Poti sa fii robit cu totul instinctelor si cand te balacesti in cultura ba chiar plictisit de naturalete si de simplitate, sa iti inventezi si altele pe deasupra.

[Fani71]

În prealabil postat de Jane Says

Dar daca sunt un intelectual rafinat, care apreciaza o opera buna, o carte buna, un vin bun, maniere, eleganta alea alea, o icra neagra, o maslina, o dama cu tot tacamul si traiesc in lumea mea cu spectacole de teatru inedite cu actori in pielea goala, cum sunt?

Sau daca am treizeci de ani, ascult muzica buna, ma uit la filme bune vechi, de cinemateca, consider ca mi-e ingaduit totul si ca viata e pentru a fi traita si pentru a experimenta totul la maxim, tres avantgarde, si ca o discutie filozofica post coitum cu partenerul meu de acelasi sex e extrem de savuroasa, ceva la care manelistii n-ar avea acces niciodata, cum sunt?

Eu m-am cam saturat de placa asta cu manelistii si cu otv-ul, pentru ca am impresia ca noi zicem ca originea tuturor pacatelor e incultura, si ca, cu cat esti mai spalatzel, cu atat duci o viata mai morala. Exista suficient pacat si in vietile astora culti care-asculta Bach, si-nca pacate mult mai rafinate si greu de dibuit decat banalul cascat al ochilor la burtile unei dansatoare care da din buric pe masa.

ATENTIE ca nu le iau apararea primilor, dar nici nu ridic in slavi automat tot ce-i frumos si estetic si nu se pateaza pe mansetele de olanda cand taie vitelul cu tacamurile de argint mostenite de la strabunici, laolalta cu biblioteca de n volume imbracate-n piele, pe care le stie din scoarta-n scoarta. Poti sa fii robit cu totul instinctelor si cand te balacesti in cultura ba chiar plictisit de naturalete si de simplitate, sa iti inventezi si altele pe deasupra.

Dar exista si alte cai decat astea. Exista si cultura cu credinta si generozitate.
Nu cultura te salveaza, dar cultura poate fi un mediu natural de viata, ca si viata simpla la tara.
Iti amintesti de familia de boieri care traiau o viata chiar dupa evanghelie la care ajunge Pelerinul rus la un moment dat?

[Daniel777]

Muzica clasica si opera este o muzica rafinata,ai dreptate.Insa diferenta intre aceasta muzica si muzica psaltica este ca cea dintre un tablou si o icoana.
Tabloul s-ar putea sa fie spendid executat,sa-ti ofere stari rafinate,insa icoana iti deschide o alta lume,te deschide spre Dumnezeu.
La fel si muzica din Biserica,dar nu ascultata acasa,ci chiar in Biserica ,iti deschide lumea spre Dumnezeu.

Aceasta este diferenta.

[Marius22]

În prealabil postat de Daniel777

Muzica clasica si opera este o muzica rafinata,ai dreptate. Insa diferenta intre aceasta muzica si muzica psaltica este ca cea dintre un tablou si o icoana.

Interesante sunt lucrarile de muzica clasica sau simfonica ale marilor compozitori, scrise pentru a fi interpretate in bisericile din Apus. Aici, cultura lumeasca a invadat intr-atat spatiul eclezial, incat bisericile te trimit cu gandul mai mult la galerii de arta si sali de concerte.

[Fani71]

În prealabil postat de Marius22

Interesante sunt lucrarile de muzica clasica sau simfonica ale marilor compozitori, scrise pentru a fi interpretate in bisericile din Apus. Aici, cultura lumeasca a invadat intr-atat spatiul eclezial, incat bisericile te trimit cu gandul mai mult la galerii de arta si sali de concerte.

Si totusi, ce frumoase sunt.. Si sunt si ele inspirate de credinta.
Ascultand Mathaeus Passion de Bach sau Messiah de Haendel nu poti sa nu vezi asta. Chiar daca sigur, nu corespunde cu felul nostru de a intelege slujba.
Dar sunt inaltatoare.

[Marius22]

În prealabil postat de Fani71

Si totusi, ce frumoase sunt... Si sunt si ele inspirate de credinta. Ascultand Mathaeus Passion de Bach sau Messiah de Haendel nu poti sa nu vezi asta. Chiar daca sigur, nu corespunde cu felul nostru de a intelege slujba. Dar sunt inaltatoare.

Sunt de acord ca acestea au o frumusete aparte si, de ce nu, ca sunt o expresie a credintei. Insa, ce nu pot sa inteleg este cum si-au facut acestea loc in cadrul cultului, pentru ca nu orice cantare ce are caracter religios este si bisericeasca (cultica).

Apusenii au si ei, prin traditie, muzica gregoriana, ce are aceleasi radacini cu psaltica noastra. Probabil li s-a parut demodata si atunci au introdus in cult muzica "teatrelor". Nu inteleg, de asemenea, cum s-a putut intampla acest lucru, din moment ce potrivit Parintilor Bisericii Primare, de acest fel de muzica trebuie sa ne delimitam.

[LittleSparrow]

Mi-a plăcut mult "Requiem-ul" de Mozart.

[Jane Says]

În prealabil postat de Fani71

Dar exista si alte cai decat astea. Exista si cultura cu credinta si generozitate.
Nu cultura te salveaza, dar cultura poate fi un mediu natural de viata, ca si viata simpla la tara.
Iti amintesti de familia de boieri care traiau o viata chiar dupa evanghelie la care ajunge Pelerinul rus la un moment dat?

Da, numai ca nu vorbea nimeni de evanghelie in textul de mai sus :) Era o discutie despre cumsecadenia exterioara (problema mea cu manelistii nu e ca nici ca ei exista nici ca asculta manele, ci ca le asculta tare, ca putini stiu sa fie discreti) si de fapt despre gusturi, nu despre virtuti evanghelice :)

Mai bine ar fi sa ne fie mila si sa recunoastem ca vina nu e a tanarului de rand, ci a celor 50 de ani de comunism. Cu ce era sa se umple golul? Dar parintii lor ce pazeau in timpul asta, de dupa '89? Nu cumva ii uitau prin fata televizoarelor ca sa se tampeasca de mici? Nu cumva le-au lasat prea multa libertate de distractie, si-au fost eventual fermi doar in privinta orelor de intoarcere seara acasa, si nu de "unde te duci si cu cine si-n principiu cam ce cauti tu pe-acolo"? Nu cumva nu i-a prea interesat ce note ia odrasla la scoala? Ca e greu sa repari la tzashpe ani tot ce-a mers prost inainte.

Eu cand vad un manelist (luat asa, generic, intruchiparea tuturor belelelor si lipsurilor), nu-l vad doar pe el, ci si un esec al familiei lui (in ideea ca ai lui or fi fost vreodata culti sau cu bun-simt, si n-au fost in stare sa ii transmita valorile lor [ am avut asa cazuri intre colegii de facultate ] sau din contra, ca n-au avut nici ei parte de bucurii de genul, caz in care oricum n-aveau ce sa ii transmita, si bietul om e nevinovat ca a apucat sa se formeze intr-un anume fel, mai greu dupa ce-ti intra maneaua-n sange sa asculti mozart si chiar trebuie sa fii motivat (dar din ce sa se nasca motivatia asta) ca sa iti iesi din gusturi si sa incerci altceva)