Lumea copiilor

[Fani71]

În prealabil postat de Fani71

Eu nu as face asa o clara departajare. Tot ce facem in lumea asta bine ne pregateste si pentru Impoaratia lui Dumnezeu, care de altfel este deja prezenta si incepe aici.

La asta as mai adauga si cele spuse de Steinhardt: Prostia este un pacat ;-) In sensul de prostie din cauza necultivarii intelgentei data de Dumnezeu intr-o masura fiecaruia din noi.
A nu iti cultiva mintea cand poti, deci a fi din aceasta cauza prada manipulatorilor si ticalosilor acestei lumi, este un fel de pacat prin neglijenta.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Eu nu as face asa o clara departajare. Tot ce facem in lumea asta bine ne pregateste si pentru Impoaratia lui Dumnezeu, care de altfel este deja prezenta si incepe aici.

Fani, poate inteleg eu gresit lucrurile, dar eu stiu ca Imparatia lui Dumnezeu care incepe din aceasta lume este Sf. Duh care se salasuieste in cei curatiti de patimi.
De aceea nu pot sa vad legatura dintre efortul intelectual si Imparatia lui Dumnezeu in aceasta lume..


Iar in ce-l priveste pe Steinhardt, imi vine greu sa cred ca a zis ca prostia e pacat.
Poate nepasarea, asta da.
Poate lipsa de grija pt suflet, asta da..

Dar prostia in sens de lipsa de preocupare intelectuala nu cred ca este pacat! Prostia este pacatul capital al satanistilor! (conform LaVey.. nu dau link, dar poti verifica).

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de anna21

Iar in ce-l priveste pe Steinhardt, imi vine greu sa cred ca a zis ca prostia e pacat.

In "Jurnalul fericirii" si in "Daruind vei dobandi" prostia (ca lipsa a preocuparilor intelectuale, in sensul intelegerii oneste a ideilor) este amendata de Steinhardt drept pacat.

Sa ne gandim doar la farisei care au pacatuit prin prostie, nu din necredinta.

Oricata literatura am citi, nu facem altceva decat a acumula intelepciune omeneasca, care difera radical de cea dumnezeiasca, fiind limitata.
Am constatat, ca eruditia acumulata este cauza sigura mandriei noastre, a parerii de sine, a increderii excesive in om, nu in Dumnezeu. Si ne mai duce si pe aratura... Ori putina lectura religioasa, pe langa rugaciune, ne jaloneaza gandirea si drumul prin viata.
Una ne da solutii posibile; cealalta din urma, solutii certe. Cand esti in cautare de solutii certe, nu-ti mai pierzi vremea citind un roman intreg, pentru a gasi o fraza remarcabila. Dar... asta ramane la alegerea fiecaruia, caci fiecare cu preferinta si necesitatile sale.

În prealabil postat de LapetiteMoc

In "Jurnalul fericirii" si in "Daruind vei dobandi" prostia (ca lipsa a preocuparilor intelectuale, in sensul intelegerii oneste a ideilor) este amendata de Steinhardt drept pacat.

Sa ne gandim doar la farisei care au pacatuit prin prostie, nu din necredinta.

De ce prin prostie, cand ei au vazut si nu au crezut. Ori se stie ca ochiul este mai credincios si decat urechea. Invartosarea inimii nu tine de prostie, ci de necredinta.

[LapetiteMoc]

Exista o singura intelepciune, aceea care vine din frica de Domnul, dupa cum bine stim cu totii. Literatura cu tematica religioasa nu face altceva decat sa ne ajute sa intelegem aceasta.

Nu i se poate da unui copil sa citeasca scrieri patristice, dar daca va citi o istorisire de-a lui Agarbiceanu sufletelul lui va vibra de duiosie, de emotie in fata bunatatii Domnului si va incepe sa mearga la Biserica doar pentru ca si Ionita mergea (unul din personajele copii foarte indragit de cei mici).

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Fani, poate inteleg eu gresit lucrurile, dar eu stiu ca Imparatia lui Dumnezeu care incepe din aceasta lume este Sf. Duh care se salasuieste in cei curatiti de patimi.
De aceea nu pot sa vad legatura dintre efortul intelectual si Imparatia lui Dumnezeu in aceasta lume..


Iar in ce-l priveste pe Steinhardt, imi vine greu sa cred ca a zis ca prostia e pacat.
Poate nepasarea, asta da.
Poate lipsa de grija pt suflet, asta da..

Dar prostia in sens de lipsa de preocupare intelectuala nu cred ca este pacat! Prostia este pacatul capital al satanistilor! (conform LaVey.. nu dau link, dar poti verifica).

Hristos a spus: Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru. Ea este deja prezenta in Biserica, deci in fiecare om botezat care incearca sa traiasca conform botezului. Nu numai in cei care s-au sfintit deplin.
Exista o tensiune permanenta intre Imparatia lui Dumnezeu si lumea aceasta.
Un crestin traieste in amandoua.
Aminteste-ti de epistola catre Diognet, unde acest paradox este atat de bine exprimat.
Un crestin, in tot ceea ce face ar trebui sa simta aceasta tensiune sau sa devina sensibil pentru ea. Nu exista activitate pur profana pentru un crestin. Deci, si treburile casnice, o meserie aparent fara nici o legatura cu credinta, si da, cititul unei carti de care Anca spunea ca foloseste doar pentru lumea aceasta (viata in lume, spunea) intr-un fel ne foloseste si pentru Imparatie, daca scopul a fost bun.
Un exemplu poate idiot: daca citesti o carte de bucate ca sa poti face mai multa bucurie celor din jur (familiei si prietenilor sau parohiei..) cu mancarurile pe care vrei sa le gatesti, atunci poti spune ca tia folosit pentru viata in aceasta lume, dar numai citirea Bibliei si a literaturii patristice ti-a folosit pentru Imparatie? Nu cred: pentru ca daca ai citit-o pentru a face bucurie celorlalti si aplicand-o chiar i-ai bucurat, a fost o fapta de dragoste.
Am luat cartea de bucate pentru ca este vorba de ceva mai concret.

Steinhardt cred ca vroia sa spuna ca prostia este un pacat atunci cand este neglijenta, inchiderea ochilor si lipsa vointei de a te informa si a gandi cu adevarat. Nu lipsa de preocupare intelectuala pur si simplu. Sunt oameni simpli care nu au citit mult pt ca u au avut inclinatia sau ocazia, dar au gandit, au tinut ochii deschisi. Ei sunt poate inculti si nu ar intelege sa zicem Dostoievski daca l-ar citi, dar nu sunt 'prosti' in sensul lui Steinhardt.

Dar sunt oameni care au capacitatea intelectuala si formatia sa citeasca, si nu o fac, din diverse motive - ei cred ca se priveaza de posibilitatea de a deveni mai destempti - in sensul lui Steinhardt.

Uf, cred ca am incalcit toitul.. este cazul sa ma duc la culcare.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Miha-anca

De ce prin prostie, cand ei au vazut si nu au crezut. Ori se stie ca ochiul este mai credincios si decat urechea. Invartosarea inimii nu tine de prostie, ci de necredinta.

Anca, draga, invartosarea inimii tine de mandrie, iar mandria nu e altceva decat o forma a prostiei. Fariseii aveau credinta, dar s-au incapatanat sa nu-L accepte pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu.

[Fani71]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Exista o singura intelepciune, aceea care vine din frica de Domnul, dupa cum bine stim cu totii. Literatura cu tematica religioasa nu face altceva decat sa ne ajute sa intelegem aceasta.

Nu i se poate da unui copil sa citeasca scrieri patristice, dar daca va citi o istorisire de-a lui Agarbiceanu sufletelul lui va vibra de duiosie, de emotie in fata bunatatii Domnului si va incepe sa mearga la Biserica doar pentru ca si Ionita mergea (unul din personajele copii foarte indragit de cei mici).

Da, inca un aspect al literaturii - ca are alt limbaj, mai putin abstract, mai direct.

Dar Anca, Anna si Jane criticau daca am inteles eu bine mai ales cititul literaturii cu substrat altul decat crestin.
Eu as zice ca si ea poate fi benefica. (am exmplicat mai sus de ce)
Tu ce crezi?

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Oricata literatura am citi, nu facem altceva decat a acumula intelepciune omeneasca, care difera radical de cea dumnezeiasca, fiind limitata.
Am constatat, ca eruditia acumulata este cauza sigura mandriei noastre, a parerii de sine, a increderii excesive in om, nu in Dumnezeu. Si ne mai duce si pe aratura... Ori putina lectura religioasa, pe langa rugaciune, ne jaloneaza gandirea si drumul prin viata.
Una ne da solutii posibile; cealalta din urma, solutii certe. Cand esti in cautare de solutii certe, nu-ti mai pierzi vremea citind un roman intreg, pentru a gasi o fraza remarcabila. Dar... asta ramane la alegerea fiecaruia, caci fiecare cu preferinta si necesitatile sale.

Sigur ca te poti mandri ca esti cult, ca ai citit multa filozofie sau literatura sau arta.
Dar la fel de bine te poti mandri ca ai citit nu stiu cata literatura patristica sau cunosti biblia pe dinafara. NU exista absolut nici o deosebire.
Mandria spirituala este chiar mai periculoasa pentru ca se joaca direct du Dumnezeu.