![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Si ce anume au reusit? Poate ca sa-si dea seama ca in Romania ca si peste tot, orfelinatele vor sa scape cit mai repede de copiii cu probleme psihice si genetice si cei care doresc sa-si ia crucea in spinare sunt priviti ca niste fazani. Eu unul, cunosc trei familii cu copii adoptati si toti trei au probleme. Unul dintre ei a ajuns la 27 de ani, l-a bagat pe taica-su in mormint udpa lungi suferinte iar pe maica-sa o bate regulat si da cu mobila de pamint. Liceul l-a terminat cu mult chiu si cu vai iar acum sta degeaba( doar vara il mai trimiteau la tara sa pazeasca livada si gradina de hotii din sat), este neangajabil, si ocazional ii ajuta pe vecini la reparatii auto in fata blocului sau se joaca cu pustanii din cartier Last edited by andreicozia; 28.04.2010 at 16:31:49. |
#2
|
|||
|
|||
![]()
Pe mine m-a surprins / socat / pus pe ganduri, cazul unei femei care a ales sa adopte un copil handicapat fizic si psihic cu care umbla pe la medici si kinetoterapeuti desi stie ca nu are sanse sa il vindece vreodata si ca starea lui se va inrautati progresiv, constituind o suferinta pentru el insusi si pentru parintii adoptivi care il iubesc si ingrijesc.
N-am cuvinte. Sefa mea, care ii cunoastea inca de acum cativa ani, cand copilul a fost adoptat (fiind clare de pe atunci problemele si ea fiind cea care a urmarit cazul pe parcursul timpului), a spus ca aici e vorba de o mare poveste de dragoste. Atat. Parintii aceia-si aduna cununi in cer. Ce parere mai am eu sau altul despre testele genetice si cat de bine sau rau e, nu mai are nici o importanta, dupa faza asta care mi se pare the golden standard ca atitudine fata de fiinta umana.
__________________
„Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5) |
#3
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Am inteles ca mama lor biologica a fost prezenta la ziua lor de nastere. Nu cred ca te obliga nimeni sa infiezi un copil cu probleme evidente. Nu cred te impiedica nimeni sa alegi sau sa te interesezi care ii sunt parintii si ce e cu ei. Citat:
Eu nu cred ca din cauza ca au fost adoptati fac ceea ce fac. Depinde si la ce varsta au fost adoptati, dar cred ca cea mai importanta este educatia de dupa. Ce sa-i faci, nu se descurca unii cu proprii copii biologici, dar ce sa mai zici cu cei care au deja un anumit handicapat moral/spiritual mostenit din familia lor biologica. |
|