Ortodoxia exista numai in adevar!

[razvan.mn]

A fost acela al intrarii in erezia ECUMENISTA a tuturor Bisericilor Ortodoxe oficiale, modificarea/"indreptarea" calendarului bisericesc/iulian fiind doar unul dintre pasii subordonati atingerii acestui maret scop masonic, pas ce a "permis" celebrarea de catre crestinii ortodocsi a praznicelor Bisericii la aceleasi date impreuna cu adunaturile eretice ale catolicilor, protestantilor, anglicanilor, in mod fals numite "biserici".

Ma veti intreba de unde cunosc acest aspect. Pur si simplu din lecturarea Enciclicei Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului emisa la 1920, Enciclica adresata "catre "Bisericile" lui Hristos de pretutindeni", indiferent de diferentele dogmatice dintre ele.

Citez mai jos textul acestei enciclice pentru lamurirea a toata lumea, impreuna cu sursa din care am preluat acest text:

"Enciclica patriarhiei ecumenice,1920,
„către Bisericile lui Hristos de pretutindeni”1
„...iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa”
1 Petru 1,22
Biserica noastră susţine că apropierea dintre nenumăratele [cate anume? cate erezii, tot atatea "biserici, nu?) Biserici Creştine şi înfrăţirea dintre ele nu este exclusă de diferenţele doctrinare care există între ele. (Cum sa consideri Biserica a lui Hristos orice erezie?? nota personala).În opinia noastră o asemenea apropiere este chiar de dorit şi necesară. Aceasta este folositoare din multe puncte de vedere pentru interesul real al fiecărei Biserici în parte şi a întregului Trup creştin, şi de asemenea pentru pregătirea şi înaintarea spre acea unitate binecuvântată care va fi completată în viitor în acord cu voia Domnului. De aceea, considerăm că timpul prezent este cel mai favorabil pentru a duce mai departe această importantă problemă şi pentru a o studia împreună.
Chiar dacă în acest caz, din pricina vechilor prejudicii, practici şi pretenţii, dificultăţile care au primejduit adesea încercările de unire în trecut pot apare ori pot fi crescute iar, cu toate acestea, în viziunea noastră, din moment ce suntem preocupaţi în acest stadiu iniţial numai de contacte şi apropieri, aceste dificultăţi sunt de o importanţă minoră. Dacă există voinţă şi intenţie bună, ele nu pot şi nu ar trebui să creeze un obstacol de neînlăturat.
De aceea, considerând un asemenea obstacol ca ne posibil şi neavenit, mai ales în viziunea plină de speranţă a „Ligii Naţiunilor”, riscăm să exprimăm mai jos, pe scurt, gândurile noastre şi părerea noastră privind modul în care înţelegem această apropiere şi contact şi cum considerăm ca aceasta să se realizeze; cu responsabilitate cerem şi invităm judecăţile şi opiniile celorlalte Biserici surori din Est şi a venerabilelor Biserici creştine din Vest şi de oriunde din lume. (Ce legatura exista intre organizatia masonica "Liga Natiunilor" - precursoarea ONU si dreapta credinta si Trupul lui Hristos, Biserica ? - Niciuna, iarasi nota personala).
Credem că următoarele două măsuri, vor contribui într-o mare măsură la apropierea care este atât de mult de dorit şi care ar fi atât de folositoare, şi credem că ambele vor fi pline de succes şi vor aduce folos.
Mai întâi, considerăm ca necesară şi indispensabilă înlăturarea şi abolirea tuturor neînţelegerilor şi amărăciunilor reciproce dintre diferitele Biserici care apar din tendinţa unora dintre ele de a momi şi a converti la propria confesiune adepţii altor confesiuni. Aceasta pentru că nimeni nu poate ignora ceea ce, din nefericire şi azi se întâmplă în multe locuri, tulburând pacea internă a Bisericilor, mai ales în Est. Multe tulburări şi suferinţe sunt cauzate de alţi creştini stârnindu-se mare mânie şi duşmănie, cu rezultate atât de nesemnificative, prin această tendinţă a unora de a face prozeliţi şi a momi membrii altor confesiuni creştine.
După această esenţială „restabilire” a sincerităţii şi a încrederii între Biserici, considerăm,
În al doilea rând că, mai presus de toate, dragostea ar trebui să înflăcăreze şi să întărească Bisericile, astfel încât ele ar trebui să nu se mai considere unele pe altele ca străine şi externe, ci ca înrudite şi ca fiind parte a aceleiaşi case a lui Hristos şi „împreună moştenitoare şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună părtaşi ai făgăduinţei lui Dumnezeu în Hristos Iisus” (Efeseni 3, 6).
Pentru că, dacă diferitele Biserici sunt inspirate de dragoste şi o plasează înainte de orice altceva în judecata lor despre alte Biserici şi în relaţiile lor cu ele, în locul creşterii şi răspândirii disensiunilor existente, ele vor fi în stare să reducă şi să diminueze aceste disensiuni.
Prin arătarea unui drept interes frăţesc în ceea ce priveşte condiţia, bunăstarea şi stabilitatea celorlalte Biserici; prin disponibilitatea de a arăta interes faţă de ceea ce se întâmplă în acele Biserici şi de a dobândi o mai bună cunoaştere a lor şi prin bunăvoinţa prietenească de a oferi sprijin şi ajutor reciproc, multe lucruri bune vor fi câştigate pentru slava şi folosul tuturor şi a trupului creştin. După părerea noastră, o asemenea prietenie şi o dispoziţie primitoare a Bisericilor între ele, poate fi arătată şi demonstrată în particular în următoarele moduri:
a) prin acceptarea unui calendar uniform pentru celebrarea marilor sărbători creştine în acelaşi timp de către toate Bisericile; (Deci ati observat care e scopul real al indreptarii calendarului iulian, bisericesc - concelebrarea sarbatorilor dumnezeiestii Biserici impreuna cu cei ce se inchina altor zei, precum catolicii, protestantii, anglicanii, neo-protestantii si alte adunaturi eretice, care pe drept cuvant pot fi numite sinagogile mamonei/belzebutului - iarasi nota personala);
b) prin schimbul de scrisori frăţeşti, cu ocazia marilor sărbători ale anului bisericesc, aşa cum se obişnuieşte şi cu alte ocazii excepţionale;
c) prin relaţii strânse de prietenie între reprezentanţii Bisericilor de oriunde ar fi ei.
d) Prin relaţii de prietenie între şcolile teologice şi profesorii de teologie; prin schimburile de păreri teologice şi eclesiastice şi a altor lucrări publicate în fiecare Biserică;( cu alte cuvinte prin acceptarea infestarii dreptei invataturi ortodoxe cu tot soiul de pseudo/invataturi, minciuni ale ereticilor mai sus numiti - nota personala);
e) Prin schimbul de studenţi pentru o mai completă pregătire între seminariile diferitelor Biserici; (adica prin infestarea mintii viitorilor ierarhi cu pseudoinvataturile numitelor sinagogi eretice - catolica, protestante, anglicana, neo-protestante - nota personala);
f) Prin convocarea conferinţelor pan-creştine pentru a examina întrebări de interes comun pentru toate bisericile;
g) Prin studiul istoric imparţial şi adâncit al diferenţelor doctrinare atât prin seminarii şi cărţi;
h) Prin respectul reciproc pentru obiceiurile şi practicile din diferite Biserici; (chiar n-am inteles - cum as putea respecta drept adevar mincinoasele invaturi eretice date anatemei de catre Sfintii Parinti? - nota personala);
i) Prin permiterea folosirii reciproce în comun, a capelelor şi a cimitirelor pentru funerariile şi înmormântările credincioşilor altor confesiuni care mor în pământ străin; (Canoanele 45 si 46 apostolice interzic sub pedeapsa caterisirii/ anatemizarii participarea ierarhilor/mirenilor ortodocsi la slujbe sustinute in capistile idolesti (sinagogile mamonei/belzebutului) catolice, protestante, anglicane, neo-protestante - nota personala);
j) Prin deciderea chestiunii despre căsătoriile mixte între confesiuni;
k) În ultimul rând prin asistenţa mutuală din toată inima pentru biserici în străduinţa lor pentru propăşire religioasă, caritate, etc.

(continuare)

[razvan.mn]

(urmarea mesajului anterior)

Un astfel de contact sincer şi apropiat între Biserici, va fi din ce în ce mai folositor şi profitabil pentru întregul trup al Bisericii, căci nenumăratele pericole ameninţă nu numai o anume Biserică, ci pe toate. Aceste pericole atacă chiar temelia credinţei creştine şi esenţa vieţii şi societăţii creştine. Pentru că groaznicul război mondial care tocmai a luat sfârşit, a adus la lumină multe simptome nesănătoase din viaţa popoarelor creştine şi a descoperit adesea marea lipsă de respect chiar şi pentru principiile elementare ale dreptăţii şi carităţii. Astfel aceasta înrăutăţeşte starea rănilor deja existente şi deschide altele noi şi de o mult mai materială natură, care cere atenţia şi grija tuturor Bisericilor. Alcoolismul, care creşte în fiecare zi; sporirea luxului inutil sub pretextul îmbunătăţirii vieţii şi a înveselirii ei; voluptatea şi plăcerea cu greu acoperite de cloaca libertăţii şi indecenţei din literatură, pictură, teatru şi din muzică, sub respectabilul nume al dezvoltării bunului gust şi a cultivării artei fine; zeificarea bogaţiei şi contestarea înaltelor idealuri; toate acestea şi altele asemenea, întrucât ameninţă însăşi esenţa societăţii creştin sunt de asemenea probleme actuale cerând şi într-adevăr necesitând studiul şi cooperarea comună de către Bisericile creştine.
În cele din urmă, este datoria Bisericilor care poartă numele sfânt al lui Hristos să nu mai uite şi să nu mai neglijeze nici o dată noua şi marea poruncă a iubirii(Iubirea inaintea Adevarului, Adevar Care este Insusi Domnul Iisus Hristos - fapt care arata cat de apostaziata era deja Patriarhia Ecumenica de Constantinopol la 1920 - nota personala). Nici nu mai trebuie să continue să cadă cerşind milă în urma autorităţilor politice, care, aplicând cu adevărat spiritul Evangheliei şi al învăţăturii lui Hristos, deja au alcătuit sub fericite auspicii aşa numita Ligă a Naţiunilor (ce legatura exista intre spiritul Evangheliei si crearea unei organizatii profund anti-crestine, masonice, precum Liga Natiunilor? - nota personala)cu scopul de a apăra şi cultiva caritatea şi înţelegerea între popoare.
Pentru toate aceste motive, fiind noi înşine convinşi de necesitatea stabilirii unui contact şi a unei ligi (frăţii) între Biserici şi crezând că celelalte Biserici împărtăşesc convingerea noastră ca şi participanţi, cel puţin ca început, le cerem tuturor să ne trimită, ca răspuns, o decizie cu gândurile şi părerea lor în această problemă, astfel încât, după ce s-a ajuns la acordul şi resoluţia
comune, să putem purcede împreună la realizarea ei, şi astfel „grăind adevărul în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos. Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine-încheiat prin toate legăturile care şi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi ne zideşte întru dragoste (Efeseni 4, 15-16)
Ianuarie, anul de graţie, 1920 Patriarhia Constantinopolului".

trad. Pr.conf.univ.dr. Aurel Pavel
Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu

Sursa: http://www.scribd.com/doc/18687858/E...antinopol-1920

[razvan.mn]

bisericesc (niceo-iulian)?

A se citi mai intai precedentele doua postari despre adevaratul scop al indreptarii calendarului bisericesc, in nici un caz unul astronomic, ci unul eretic, al intrarii in marea erezie a secolului XX a ECUMENISMULUI, al concelebrarii marilor praznice ale Bisericii o data cu adunaturile eretice (sinagogile mamonei/belzebutului) catolica, protestante, anglicana si neo-protestante):

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=109 ;
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=110 .

Cunoscand acum adevaratul scop al indreptarii calendarului iulian, teoretizat la Conferinta interortodoxa de la Constantinopol din mai-iulie 1923 si pus in practica mai intai de Biserica Ortodoxa a Greciei (in martie 1924) si apoi de BOR in octombrie 1924, urmate la scurt timp si de alte Patriarhii ale ortodoxiei oficiale, va voi lasa in continuare in compania parintilor romani de la Sfantul Munte Athos din acea vreme, care si-au expus ferm si fara ocolisuri, in acord cu Sfanta Traditie, punctul de vedere despre aceasta indreptare a calendarului, care n-a avut in fapt scopuri astronomice, ci scopul apropierii fata de adunaturile eretice catolica, protestante, anglicana si neo-protestante, prin erezia tuturor ereziilor, ECUMENISMUL, citez:

Această stăpânire nehirotonisită, n-au avut pe Dumnezeu în inima lor, ci duh de vicleşug (Os. 2, 14). Această stăpânire nehirotonisită, au apostasiat contra lui Dumnezeu cu toate ascultările ei (Dan. 7). Şi iată acum s-au babilonit tot pământul şi trebuie a plânge (Ams. 9; Sof.1, 21; Ioi.1, 13 şi 2, 12; Isa.13), căci din toată Sfânta Scriptură se vede că (acuma) este împărăţia răutăţilor, a celor 7 duhuri (Ams. 2, 8). Boierii ei, sânt boierii întunericului celui de miază noapte şi călătoresc jos la iad: pe împăraţi (probabil creştini- n.n.) îi nimicesc, din ţară îi izgonesc şi ei călătoresc alăturea cu Agaria – împărăţia turcilor lui Kain (Iezec. 32, 22 şi Pild. 21, 16). Vedeţi fraţilor, că arhiereii înşelându-se au dus toată lumea în rătăcire?! Căci astăzi, dacă ar voi cineva din turci sau evrei să vină la creştinătate, nu mai ştie la care să vie, căci sunt peste 400 de secte de creştini. Au 400 de Dumnezei şi de Hristoşi sunt? Numai aceia vor fi adevăraţi, care vor sta în toate aşezământurile cele drepte. Acuma arhiereii şi preoţii sunt funcţionari de stat, care afară de lege, au supus Biserica lui Hristos – statului. Ei sânt trădătorii Împărăţiei lui Dumnezeu şi noi nu trebuie să-i ascultăm, ci să fugim de ei ca de ciumă. Vedeţi, că împărăţia creştinească este mai presus de orişice împărăţie, dacă este şi împăratul creştin (Efes.6, 12-16; Filip.1, 16; Fapt. Apost.3, 4). Vedeţi de ce popii şi arhiereii lui Dia au supus Biserica lui Hristos, statului – căci ei nu cunosc nici un Dumnezeu. Apoi cum rămâne cu cuvântul Sfintei Evanghelii a Domnului nostru Iisus Hristos, cea dela Mateiu, cap. 6, ver.18 şi cap.11, ver. 23? Oameni, cunoaşteţi, că starea de lucruri în care ne găsim noi astăzi cu Biserica, este că noi numai presupunem că ar fi Domnul nostru Iisus Hristos, acel Prooroc şi Împărat şi Om, după cum scrie la Sfânta Scriptură. Şi acum, ori şi în ce fel, aceşti preoţi şi arhierei – nevrednici sunt de treapta Preoţiei lui Iisus Hristos. Căci de este Iisus Hristos Nazarineanul – Mesia, atunci ei au trădat împărăţia Mesianică, căci ei nu vor să se lupte cu stăpânirea întunericului pentru Hristos, iar pre cei ce arată Adevărul îi opresc. Iar de nu este Iisus Hristos – Mesia, atunci ei rămân vinovaţi, ca amăgitori, care amăgesc lumea de acum două mii de ani, în urma păgânilor, în numele unui om mort şi de atâta vreme aduc jertfă ca unui Dumnezeu. La rândul lor şi popii lui Dia de azi, ca şi cei de demult, care şi celorlalţi zişi dumnezei (vedeţi înţelepciunea lui Solom. 14, 15), popii cei de demult făceau acest fel de amăgeală, pentru că se hrăneau ei din jertve (vedeţi şi istoria Dumnezeului Bel). Iată că şi aceşti popi de azi, învaţă meseria cântărilor şi amăgesc pe proşti, dar ei în materie de religie nu cred nimica. Iată că lucrul lor cel rău îi arată, că nu calcă în urma Dumnezeului Celui Răstignit (Filip. 3, 19; IICor. 11, 12-14; ITim. 6, 3-5; Iud. 1, 16; 19; Isa. 1, 10). Oameni buni, vedeţi, nu cumva să ziceţi: dacă ne înşeală, ei vor da seama, nu aşa (vedeţi Ierem.14, 16). Poporul cel evreiesc, care au ascultat de arhiereii şi preoţii cei înşelaţi, iată că de acum 20 de veacuri stau în valea plângerii, lepădaţi ca nişte cai răi şi ascultători a lui Lucifer, căci toţi s-au îmbrăcat în întuneric (Iud.1, 6-7; IIPet. 2, 4-5). De aceea oameni buni, trebuie să ne trezim din nesimţire, căci este moartea minţii şi a Sufletului, mai înainte de moartea trupului (vedeţi la Mineul cel mare, 12 octombrie, Sfântul Simeon Noul Bogoslov). Trebuie să dăm război cu aceşti arhierei şi călugări vicleni, care subt formă de evlavie şi credinţă amăgesc lumea cu minciuni, şi ne batjocuresc credinţa noastră cea sfântă, a celora ce credem în Sfânta Evanghelie. Iar înţelepţia şi puternicia norodului, trebuie a da război asupra acestor vicleni, măcar că şi ei nu cred (aproape – n.n.) nimic în materie de religie (Dan. 7, 25; Iezec. 7, 25; Ierem. 23, 11-15; Malah. 2 şi Ezec. 34). Dară iată starea de lucruri în care am ajuns noi azi cu Biserica, în cap cu arhiereii şi cu călugării vicleni, ocărăşte onorul veacului acestuia, cu aşa zisa înţelepciune a civilizaţiunii moderne. Dar iată starea de lucruri îl arată mai întunecat, decât toate veacurile care s-au desfăşurat până acum, ce se vede astăzi cu Biserica, că nu numai insultă pe Domnul, dar urăşte şi înţelepciunea veacului şi desultă şi ocărăşte chipul prin urmări. Oameni credincioşi şi necredincioşi, cu dreptate este astăzi a sta pe loc, şi orişice ceremonie relogioasă de cult, să spui dreaptă ori nedreaptă, de aceşti oameni vicleni, zişi arhierei, popi, diaconi şi călugări, care atâta vreme au frământat omenirea cu minciunile lor, în numele Adevărului şi al Dreptăţii. Să ne sculăm să-i întrebăm trei lucruri deocamdată, şi să vdem: ce răspuns vor da ei în faţa a toată lumea?

1. Dacă Domnul nostru Iisus Hristos Nazarineanul, este acea piatră

Care s-au smuls din munte fără de mână de om şi care loveşte chipul lumii acesteia, cum scrie la Sfânta Scriptură, atunci să spună ei: unde este împărăţia Ei?

2. Dacă această împărăţie au fost acea Mesianică, de ce au căzut?

3. Dacă ei sunt slujitorii Dumnezeului Celui Răstignit şi adevărat,

pentru ce au venit în ascultarea oamenilor celor fără de Dumnezeu? Au doară mai tari sunt oamenii ca Dumnezeu? Căci dacă sunt oamenii mai tari decât Dumnezeu, atunci la ce ne mai foloseşte Dumnezeu?

La aceste trei întrebări să ne răspundă mai întâi Papa cel viclean ca Lucifer, şi pe urmă toţi la rând, până la monahul cel mai prost cu părul în fundul comănacului, şi fără deosebire de eresul adventiştilor şi evangheliştilor. Căci iată fraţilor, uitaţi-vă acum, să lăsăm toate cele trecute şi să vedem: ce-i astăzi cu schimbarea calendarului bisericesc? Căci după Aşezămintele Creştineşti nu se poate schimba. Dar ei, după cum vedem, cât de uşor l-au schimbat, ne condamnându-i nimeni. Şi s-au apucat de vânat oameni de rând, care ei, nu cunosc o alunecare ca aceasta. Arhiereii şi preoţii, care sunt datori a feri poporul de alunecări, dar ei îi impun în alunecări, cu ajutorul stăpânirii întunericului. Orbi la minte sunt acei oameni, care zic că aceştia sunt Apostoli ai Domnului!

Spuneţi că v-au sechestrat Sfânta Scriptură şi banii ce aţi avut în cărţi. Bine fraţilor, primarul şi jandarmul, sunt unii turci, dar nici turci, căci nici turcii nu fac aşa. Care vasăzică, Sfânta Scriptură de cetit pe bani e sfântă când te duci la ei, dar când este vorba să mai şi faci ce scrie în ea, te opresc. Da, ciudat lucru fraţilor, nu vă miraţi de voi că primarul v-au sechestrat Sfânta Scriptură şi ce aţi avut în cărţi, căci primarul este ajutorul stăpânirii întunericului, adică: lumesc (vezi la epistola Sfântului Apostol Iacov: cap.4, ver.4). Şi vă miraţi de noi duhovnicii, pentru că nu primim în Sfântul Munte această schimbare necanonică? Mie mi-au poruncit să pun Sfânta Scriptură în foc, iar la un bătrân i-au luat vre-o două scripturi şi nu i le-au mai dat, probabil că i le-au pus pe foc. I-au mai luat şi opt poli de aur, şi pe urmă i-au dat o cârcă, şi pe uşă afară! Oameni, feriţi-vă, căci aceştia nu sunt arhierei şi preoţi – aceştia sunt lupi! Şi trebuie să fugim de dânşii ca de ciumă, căci nu-s după Scriptură (Fapt. Apost. 20, 20-30; IPetru; Tit. 1, 7-11; Mt. 10, 7-10; Iud. 1, 3-13).

"...Oameni, treziţi-vă, că Biserica voastră este pustie, urlă lupii în ea! Căci voi căutaţi de politică, nu de Biserică, că s-au pustiit. Iată sabia lui Dumnezeu şi focul vine ca să cucerească tot pământul. Cine au făcut una ca aceasta? Voi aţi făcut, prin voi, căci voi votaţi pentru stat, nu pentru Biserică şi nici măcar votul universal nu-l aveţi, şi nici nu cunoaşteţi însemnătatea şi puterea lui. Şi de veţi tăcea, vine întărirea răutăţii şi pustiirea Bisericii. Iar aceşti preoţi şi arhierei pe care vi i-au dat statul, nu sunt canonici, ci sunt ai lui Eroboam (III Împăr. 12, 31, 32). Vedeţi, că popa trebuie să fie ales de poporul credincios (Canon 13, Laodichia).

(continuare)

[razvan.mn]

...bisericesc (niceo-iulian) ? (II)

(urmarea postarii anterioare)

Alegerile cele făcute de boierii cei necredincioşi, nu sunt alegeri, ci sunt caterisite (Canon 3, Soborul al 7-lea). Vedeţi că nu aveţi popi în Biserică? Unde vi-i Biserica cea Sobornicească şi Apostolească? Aţi făcut-o primărie şi Europă, dar va sta şi cârciumă, cum scrie la Agafanghel, şi peşteră de ucigaşi de Suflete (Nomocanon, 74). De la monahi, ce vă aşteptaţi? Aceştia sunt morţi demult, au pierdut dreptul de vot (monahal) şi sunt nelucrători. Voi, mirenii, învârtiţi şi lucraţi toată politica în mijlocul pământului şi voi aveţi a da seama înaintea lui Dumnezeu pentru pustiirea Bisericii. Călugării rămân vinovaţi, căci nu vor să spuie rătăcirea voastră şi mânia lui Dumnezeu, căci ei sunt străjeri la uşa Bisericii (Iezec. 33, 7). Iată, călugării au început a vă îmboldi. Iată: Boldurilii, Trâmbiţa sihaştrilor, apărută la Atena, opera monahului Arsenie Cotea din anul 1925, care nu dă alarmă regulat, căci şi el este opocit, trezit din somn cu focul în Biserică. El este şeful străjerilor, care toţi dorm. Dar măcar trâmbiţa care sunteţi voi, treziţi-vă, şi vedeţi Biserica în flăcări. Nu staţi cu gura căscată şi cu mâinile subţioară, puneţi-vă la lucru, nu vă temeţi, Biserica lui Hristos nu va arde. Va arde toată materia care nu este a lui Dumnezeu. Adică, materia fiarei aceleia, cu 7 capete, care este răutatea. Oameni, întoarceţi-vă la Dumnezeu, păziţi legea Lui, cum scriu Canoanele şi toată Sfânta Scriptură. Retrageţi-vă votul din stat, aşezaţi-vă societate prin vot universal şi împingeţi-le spre unire, aşezaţi-vă oameni aleşi la treapta Preoţiei şi ascultaţi de ei. Cinstiţi Sfintele Icoane cum se cuvine şi Sfintele Posturi, şi Sfintele Praznice, conform calendarului Iulian, cum şi toată Rânduiala Sfintei Biserici Soborniceşti şi Apostoleşti a Răsăritului, şi nu vă luaţi după mulţimea fărădelegilor, nici nu vă înfricoşaţi de armele lor, că nici mulţimea nu va birui, nici armele lor, ci singur Adevărul. Daţi lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu şi ce-i a statului, daţi statului. Şi aşa zicând, singur voi scăpa de rătăcirea lumii, căci ea se omoară cu armele ei şi cursa se va sfărâma, şi noi ne vom izbăvi. Nu vă temeţi în acest mare război, căci pentru credincioşi – este Învierea lui Hristos. Să auzim (şi să deosebim – n.n.) glasul trâmbiţii şi a aleşilor, de glasul “oilor” fiarei celei cu 7 capete, căci fiara merge la pieire şi gloria ei cade: pentru necredinţă, necunoştinţă şi neascultare de Dumnezeu. Vedeţi gloria evreilor (IICorinf.3, 14-18; Apoc. 13, 9, 10; Plângerea lui Ierem. 4, 2-6; Os. 3, 4); vedeţi şi gloria Europei (Apoc. 12, 3-6)".

Hristos a inviat!

[Rodica50]

Vezi parintele Cleopa si te vei lamuri... este tratat subiectul foarte bine...

[razvan.mn]

Rodica,

Tie inca nu-ti vine sa crezi ca parintele Cleopa este unul din acei calugari inselati care au vandut Biserica lui Hristos statului (stilului nou), pomeniti de acei parinti de la Sfantul Munte Athos citati in mesajele imediat anterioare celui postat de tine - ca drept dovada, ca toti innoitorii/reformatorii din Biserica, asemenea parintelui Cleopa, macar de ar fi gandit o indreptare/innoire cat de mica sunt blestemati si dati vesnicei anateme prin Enciclica de la 1848 semnata de Patriarhii: Constantinopolului, Alexandriei, Ierusalimului si Antiohiei impreuna cu Sfintele lor Sinoade. Iata textul intreg al acestei enciclice Sinodale:


Enciclica (Circulară) din anul 1848:

Către ortodocşii de pretutindeni!

„Ţinem mărturisirea curată după cum ne-au predat-o aceşti Sfinţi Părinţi, respingând orice înnoire (reformare), ca o născocire a diavolului. Cel care primeşte înnoire/indreptare nu mai predică întreagă şi curată Credinţa Ortodoxă, care este asigurată şi pecetluita din vechime şi care nu primeşte nici micşorare, nici adăugare, nici schimbare.

Dacă cineva ar îndrăzni să schimbe, sau să sfătuiască, sau să gândească una ca aceasta, singur s-a lepădat de Credinţa lui Hristos şi singur a căzut în veşnica anatemă, pentru că a hulit împotriva Duhului Sfânt, zicând cum că nu se grăieşte adevărat în cărţi şi la Sfintele Soboare ecumenice (a-toată-lumea).

Toţi care au primit înnoiri (reforme), sau eretici sau schismatici, de bunăvoie s-au îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină, fie că sunt papi, fie că sunt patriarhi, fie că sunt clerici, fiecă sunt laici (mireni), sau îngeri din Cer”.


-Antim, din mila lui Dumnezeu arhiepiscopul Constantinopolului şi patriarh ecumenic,
-Ierothei, din mila lui Dumnezeu papă şi patriarhul Alexandriei şi a tot Egiptul,
-Metodie, din mila lui Dumnezeu patriarhul Antiohiei,
-Chiril, din mila lui Dumnezeu patriarhul Ierusalimului împreună cu ale lor sfinte Sinoade.

Parintele Cleopa a facut parte dintr-o biserica aflata in erezia serghianismului - inchinarea fata de autoritatile statului mai presus de inchinarea fata de Dumnezeu - Patriarhia Bucurestilor, inchinata de patriarhul rosu Iustinian Marina puterii comuniste de la Bucuresti.

[glykys]

În prealabil postat de razvan.mn

Parintele Cleopa a facut parte dintr-o biserica aflata in erezia serghianismului - inchinarea fata de autoritatile statului mai presus de inchinarea fata de Dumnezeu - Patriarhia Bucurestilor, inchinata de patriarhul rosu Iustinian Marina puterii comuniste de la Bucuresti.

Parintele Cleopa nu a facut decat sa apere Biserica si Ortodoxia!
Nu calendarul mantuieste, ci ASCULTAREA DE BISERICA! Asa zicea parintele Cleopa, Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze in rand cu dreptii!