Vorbirea in limbi la penticostali...

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de Heurtebise

1 Corinteni 14, 22 :"Limbile sunt spre semn nu credinciosilor, ci necredinciosilor" (adica a paganilor, a celor care aveau nevoie de semne pentru a confirma un adevar). Tot in 1 Corinteni scrie ca e vorba de "limba" sau "limbi", nu de bolboroseli gangave care n-au nici o randuiala si nici un sens; scrie in Biblie ca mai bine vorbesti pe intelesul tuturor.

Iti recomand din nou, cu blandete, dar ferm: citeste pasajele din Fapte si Corinteni.

Iar bolboroselile gangave nu au mai deloc de-a face cu Biserica Penticostala.

[Heurtebise]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Iti recomand din nou, cu blandete, dar ferm: citeste pasajele din Fapte si Corinteni.

Iar bolboroselile gangave nu au mai deloc de-a face cu Biserica Penticostala.

Parintii mei sunt penticostali, deci nu vorbesc fara sa stiu cum stau lucrurile; si ce vorbesc ei acolo nu e o limba, ci o insiruire hilara de vocale si consoane fara sens si inutila.

[Heurtebise]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Ne faci un compliment, Lacrimi. Pai despre asta e vorba, Fapte si Corinteni.

Nu trebuie sa consideram ca in studiul vorbirii in limbi am putea sa neglijam Fapte si Corinteni.
Daca am pune deoparte aceste doua carti ale Bibliei, de fapt nu am mai avea principala sursa de informatie.

Pai tocmai! Mai sunt si alte pasaje in Biblie in care Sfantul Apostol Pavel enumera darurile Duhului Sfant(printre care nu se numara si vorbirea in limbi deoarece acel dar era unul temporar) si anume in Galateni 5, 22-23

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de Heurtebise

Parintii mei sunt penticostali, deci nu vorbesc fara sa stiu cum stau lucrurile; si ce vorbesc ei acolo nu e o limba, ci o insiruire hilara de vocale si consoane fara sens si inutila.

Chiar daca parintii tai sunt penticostali, nu stii cum stau lucrurile.
Daca vrei sa stii, e o singura cale: trebuie sa citesti Fa... A, dar ti-am mai spus, am uitat.

Faptul ca pare pentru tine hilar e nesemnificativ. Au ras multi si la Cincizecime si de atunci incoace.
Este important daca Dumnezeu apreciaza.

[Doriana]

În prealabil postat de Heurtebise

Pai tocmai! Mai sunt si alte pasaje in Biblie in care Sfantul Apostol Pavel enumera darurile Duhului Sfant(printre care nu se numara si vorbirea in limbi deoarece acel dar era unul temporar) si anume in Galateni 5, 22-23

Acolo este vorba de roada Duhului Sfant, nu de daruri. Nicaieri nu spune ca darurile sunt temporare, ci doar intr-un loc spune ca vor inceta la venirea Domnului, odata cu cunostinta. Dar esti libera sa mai cauti. Eu chiar ma bucur ca studiezi.

[Heurtebise]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Da, am inteles, nu stii si nu ai nici un argument.

Asta nu e nici o rusine si nici o problema dar, te rog, nu incepe sa vorbesti impotriva vorbirii in alte limbi daca nu stii pentru ce a fost data si daca nu ai citit cum a fost ea practicata in Biserica Primara.

Vreau sa-ti spun, cu dragoste crestina, daca doresti sa polemizezi asupra vorbirii in limbi, citeste mai intai cu atentie Fapte 2, 10, 19 si 1Corinteni 14

P.S. Porunca lui Iisus din Matei 20:19, 20 "Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă..." nu are nimic de a face cu vorbirea in alte limbi

Incearca tu mai degraba sa citesti tot N.T. si sa-l intelegi integral, cu o perspectiva globala.

[Heurtebise]

În prealabil postat de Doriana

Acolo este vorba de roada Duhului Sfant, nu de daruri. Nicaieri nu spune ca darurile sunt temporare, ci doar intr-un loc spune ca vor inceta la venirea Domnului, odata cu cunostinta. Dar esti libera sa mai cauti. Eu chiar ma bucur ca studiezi.

Condiţiile principale prin care se poate cunoaşte adevărata glosolalie sau vorbirea în limbi:

1. Cel care vorbeşte într-o limbă insuflată să fie înţeles de toţi cei străini care sînt de faţă (Fapte 2, 1-13).

2. Cînd cineva vorbeşte într-o limbă insuflată între localnici, care nu cunosc lucruri străine, cum a fost cazul din Corint, este nevoie de un alt dar, de acela al tălmăcirii, fără de care vorbirea în limbi este o vorbire în vînt şi o nebunie (I Corinteni 14, 23).

3. Darul vorbirii în limbi nu a fost dat Bisericii pentru totdeauna, ci a fost dat numai la începutul creştinismului spre a trezi pe păgîni şi pe iudei ca să creadă în Hristos. Apostol Pavel a arătat că darul vorbirii în limbi va înceta în Biserică (I Corinteni 13, 8).

4. După ce am crezut în Hristos că este Dumnezeu adevărat, nu mai avem nevoie de vorbirea în limbi, deoarece limbile sînt semn, nu pentru credincioşi, ci pentru cei necredincioşi (I Corinteni 14, 22).

5. Chiar la începutul creştinismului darul vorbirii în limbi a fost unul din darurile cele mai mici în Biserică faţă de cel al proorociei (predicii), al tălmăcirii, al dragostei şi altele care erau superioare. Despre aceasta zice Sfîntul Apostol Pavel: De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător (I Corinteni 13, 1).

Le-am copiat din predica Parintelui Cleopa ca tot mi-a cerut "penticostalulmantuibil" un argument oricat de fragil; eu cred ca am adus un argument mai mult decat solid.

[Doriana]

În prealabil postat de Heurtebise

Condiţiile principale prin care se poate cunoaşte adevărata glosolalie sau vorbirea în limbi:

1. Cel care vorbeşte într-o limbă insuflată să fie înţeles de toţi cei străini care sînt de faţă (Fapte 2, 1-13).

Uneori da, uneori nu:

"Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine."

În prealabil postat de Heurtebise

2. Cînd cineva vorbeşte într-o limbă insuflată între localnici, care nu cunosc lucruri străine, cum a fost cazul din Corint, este nevoie de un alt dar, de acela al tălmăcirii, fără de care vorbirea în limbi este o vorbire în vînt şi o nebunie (I Corinteni 14, 23).

Partial adevarat:

"dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu"

deci, cand nu e talmacitor, Sf Ap pavel recomanda sa se vorbeasca incet, in rugaciune, nu in fata multimii.

În prealabil postat de Heurtebise

3. Darul vorbirii în limbi nu a fost dat Bisericii pentru totdeauna, ci a fost dat numai la începutul creştinismului spre a trezi pe păgîni şi pe iudei ca să creadă în Hristos. Apostol Pavel a arătat că darul vorbirii în limbi va înceta în Biserică (I Corinteni 13, 8).

Am mai vorbit despre asta.
"Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa."

Acolo scrie ca si cunostinta [stiinta] se va sfarsi. Daca pentru tine s-a sfarsit cunostinta, ce pot sa spun...Sa inteleg ca a venit Cel ce este desavarsit ?

În prealabil postat de Heurtebise

4. După ce am crezut în Hristos că este Dumnezeu adevărat, nu mai avem nevoie de vorbirea în limbi, deoarece limbile sînt semn, nu pentru credincioşi, ci pentru cei necredincioşi (I Corinteni 14, 22).

Si despre asta am mai vorbit. Dau copy-paste sa nu ma mai repet:
Limbile sunt un semn pentru necredinciosi; pentru cei credinciosi sunt ceva obisnuit, credinciosii nu au nevoie de semne ca sa creada.

În prealabil postat de Heurtebise

5. Chiar la începutul creştinismului darul vorbirii în limbi a fost unul din darurile cele mai mici în Biserică faţă de cel al proorociei (predicii), al tălmăcirii, al dragostei şi altele care erau superioare. Despre aceasta zice Sfîntul Apostol Pavel: De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător (I Corinteni 13, 1).

E intr-adevar darul cel mai mic si tocmai de aceea cel mai frecvent .Iar dragostea este mai mare ca el. Asta nu inseamna ca a disparut.

În prealabil postat de Heurtebise

Le-am copiat din predica Parintelui Cleopa ca tot mi-a cerut "penticostalulmantuibil" un argument oricat de fragil; eu cred ca am adus un argument mai mult decat solid.

Chiar imi pare rau pentru parintele Cleopa...

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Heurtebise

Parintii mei sunt penticostali, deci nu vorbesc fara sa stiu cum stau lucrurile; si ce vorbesc ei acolo nu e o limba, ci o insiruire hilara de vocale si consoane fara sens si inutila.

Si chiar daca e asa, ei tot nu se raporteaza la acest citat, care e destul de clar:"Sint multe feluri de limbi in lume, totusi niciuna din ele nu este fara sunete intelese."(I Corinteni 14,10)

Eu as fi curioasa sa vad ce s-ar intampla daca ar veni cate un translator adevarat, reprezentant al fiecarei limbi de pe Terra...si astfel sa se poata spune clar: E urdu; e un dialect de prin India; e suedeza, finlandeza, un dialect african...ceva ca sa se poata vedea daca e vorbire in limbi( cunoscute pe acest glob, pentru ca asta inseamna limbi, atat) sau bolboroseala=deci nicio limba!

In fine, concluzia e foarte clara, se vorbea in limbi daca erau mai multi din cei prezenti, care vorbeau si alte limbi, si darul consta ´tocmai in faptul ca cel strain poate intelege mesajul!

Ceea ce e foarte ciudat, e ca ei au inteles citind Bibilia, ca Sfintii Apostoli pareau beti pentru toti cei prezenti, ori cei care au crezut acest lucru, erau numai cei care stiau doar ebraica, atat...si logic de altfel, ca eu daca l-as auzi pe sotul meu vorbind instant in Urdu, as crede ca e beat...pentru ca nu cunosc aceasta limba, insa el nu are ce sa imi transmita daca ar vorbi aceasta limba, pentru ca noi vorbim aceeasi limba, deci nu sunt o straina, si nici nici un vorbitor de Urdu nu e prin preajma ca sa se poata spune ca e minune...simplu ca buna ziua!

[Doriana]

"Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos.
Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei.
Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh;
Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.
Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte"