Pierderea credintei la vreme de necazuri

[anita]

În prealabil postat de almaris

A fi credincios nu inseamna neparat ca trebuie sa iti mearga bine, eu am inteles asta destul de tarziu. Prin unele locuri din lume, faptul ca nu iti merge bine dupa ce ai primit "credinta" e semn ca e ceva in neregula cu tine, nu lasi pe Domnul "sa lucreze", nu ai "abandonat viata de pacat" si altele de gen.

In realitate lucrurile stau altfel, Mantuitorul Cristos a desfiintat fara drept de apel credinta prosperitatii, in care toate merg bine, aratand foarte clar ca intre cel care crede si cel care nu crede nu trebuie sa existe diferente la acest nivel.

Mantuitorul Insusi a demonstrat in nenumarate randuri ca desi ar fi putut sa traiasca asemenea unui bogat, a ales sa duca o viata de om simplu muncitor.

Asa este ,credinta nu iti asigura prosperitate ,dar Dumnezeu nu ne lasa la greu ,caci a spus "Cautati imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate se vor adauga voua"
Sa nu uitam ca dreptul Iov a avut de toate ,dar pentru darnicia lui.
Poate unii nu sunt bogati ,credinciosi fiind , pentru ca nu le este de folos ,sau mai mult s-ar pierde .
Pe de alta parte ,imi amintesc de primul psalm unde zice "Fericit barbatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor" si " toate cate va face va spori"(am citat din memorie)
Poate ca Zoridezi are alte necazuri ,nu neaparat materiale.