Se poate pierde mantuirea?

[Traditie1]

Aproape orice om crede nestramutat ca el se va mântui. Paradoxal, acesta este tocmai semnul faptului ca îl asteapta osânda, dupa cum credinta ca vei fi osândit e semnul ca te apropii de mântuire. Cei care într-adevar s-au mântuit, sfintii, credeau toata viata ca se vor osândi.



Credinta ca ne vom mântui e o simpla proiectie a imaginatiei noastre egoiste de a crede ca Dumnezeu sau universul (pentru ca si ateii sunt încredintati ca vor avea o soarta buna) ne e dator cu ceva.


Omul care într-adevar vrea sa se mântuiasca pune cruce vietii sale pe pamânt, face totul ca sa dobândeasca ceea ce doreste, sacrifica totul, indiferent ca e vorba de relatii, familie, cariera etc si mai greu chiar de atât, traieste în fiecare secunda cu trupul si mintea rastignita. Si din acest sacrificiu permanent se naste frica de Dumnezeu, nemultumirea si ura de sine, convingerea ca vom merge în iad.


Multumirea de sine e semnul unei caderi sau împietriri duhovnicesti (vorba unui parinte).