Rugaminte de rugaciunea la Dumnezeu pentru schimbarea guvernului si presedintelui

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Langu

Ramane ca intotdeauna,si in tara am muncit,in ´90 am ramas fara serviciu si eu si sotia,fabrica la care lucram functiona doar 3 luni pe an inca din ´79 si atunci m-am gandit ca singura solutie era productia de legume(haina se mai carpeste,stomacul nu) si asa am imprumutat bani,am facut niste sere si la inceput duceam zarzavaturile la piata cu un carucior al unui vecin iar cunoscutii radeau de mine.Dupa 4 ani am ajuns cel mai bun producator din oras,cu doua masini,un bar,un magazin la tara si angajati.Din prost si nebun ajunsesem Dom´inginer.Si cata scarba simteam,asa cum simt si acum cu atatia domni,ca a ajuns domnia ca si prostia,pe toate drumurile.Si nu-ti mai povestesc cum am fost tratat cand sustineam pe Coposu si pe Ratiu.Asa ca suntem unde suntem pt.ca vrem,pt.ca ne complacem.

Ohhh, cam aceeasi situatie, numai ca in alt domeniu.

Munceam in scoala pe branci pentru acelasi salariu ca oricare dintre colegii mei care lasau copiii singuri in clasa si se adunau la barfa intr-o salita. Cand vedeau ca vrei sa faci o activitate erau super priceputi la sabotat, iti luau elevii de la activitati (ca sa-i trimita sa le plateasca facturile etc.). In fine, nu are rost sa spun mai mult.
Am facut tot ce mi-a stat in putinta ca pe baza a ceea ce stiu sa plec. In Franta nu e roz totul, dar intre colegi ma simt respectata si apreciata pentru ceea ce fac. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a rasplatit rabdarea si increderea ca voi gasi o solutie mai buna!

"Maseria, bratara de aur!"

[Langu]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Ohhh, cam aceeasi situatie, numai ca in alt domeniu.

Munceam in scoala pe branci pentru acelasi salariu ca oricare dintre colegii mei care lasau copiii singuri in clasa si se adunau la barfa intr-o salita. Cand vedeau ca vrei sa faci o activitate erau super priceputi la sabotat, iti luau elevii de la activitati (ca sa-i trimita sa le plateasca facturile etc.). In fine, nu are rost sa spun mai mult.
Am facut tot ce mi-a stat in putinta ca pe baza a ceea ce stiu sa plec. In Franta nu e roz totul, dar intre colegi ma simt respectata si apreciata pentru ceea ce fac. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a rasplatit rabdarea si increderea ca voi gasi o solutie mai buna!

"Maseria, bratara de aur!"

Adevarat,din pacate au ramas putini meseriasi adevarati si multi "smecheri meseriasi" dar sa nu disperam eu incerc de fiecare cand merg acasa sa schimb in bine tot ce pot,chiar daca pt.unii fac pe ridicolul.Va veni ziua cand se va schimba si acasa lucrurile in bine.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Langu

Va veni ziua cand se va schimba si acasa lucrurile in bine.

Asa mi-am spus mereu din '90 incoace, pana mi-am dat seama ca se va intampla, dar nu in timpul vietii mele.

[Langu]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Asa mi-am spus mereu din '90 incoace, pana mi-am dat seama ca se va intampla, dar nu in timpul vietii mele.

Speranta este cea care trebuie sa moara ultima,daca nu mai avem speranta nu vom reusi nimic si vor creste buruienile.Daca am ceva care ma caracterizeaza este incapatanarea,nu mai dau batut nici pe patul de moarte,daca-l mai apuc.Daca tot nu-i schimbam,macar sa-i sicanam.Nu dispera,in urmatorii 10 ani lucrurile se vor schimba mult la noi in tara.Toate cele bune!