Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[vsovivi]

mariamargareta

Acest "Cuvânt" are un caracter de manifest politic.

Poate, cineștie, o fi ceva gen statutul partidului comunist... Oare mai viceversa decât viceversa puteți? Știu că puteți, vicentoarsa... viceglobulpământesc. Și apoi?

"Duhul Şfânt"

Uite ce pline de raționalitate sunteți, exact așa cum vă și pretindeți, subtile și savante dar și lingvisviste; păi astea sunt argumentele voastre? Plasarea de cornițe și de copituțe (ghilimele și sedilă)? Musteți nu puneți pe icoane sau pipă sau ..? Noroc că barbă și mustață deja au.

de la Pucioasa se face povăţuitor politic al românilor, aflaţi într-un moment de gravă criză economică şi financiară:

"Duhul Sfânt Se face cuvânt pe pământ şi Se face povăţuitorul oamenilor." [...] pe pământ nu mai este cuvântul lui Dumnezeu pe nicăieri, ci este numai cuvântul omului, fiindcă omul nu s-a deprins să ia de la Dumnezeu povaţă pentru toate câte lucrează el pe pământ. [...]Vin pe pământ cuvânt să-l fac pe om să Mă cunoască în cuvântul Meu şi apoi să Mă aştepte şi să-Mi ceară povaţa. Să se întrebe cu Mine omul, iar Eu să Mă întreb cu el, [...] Vin pe pământ cuvânt acum, la sfârşit de timp, ca să-i fac să vadă pe cei ce nu văd şi să le iau vederea lor, a celor ce zic că văd [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Probabil Domnul sau liderii pucioși or dori , după mintea voastră, ca să ție poborului pucios ședințe de învățământ politic, ori ședințe de guvern în scopul redresării economice și financiare a țării... Totuși nu rezultă din citat povățuirea politică, dar poate că o să urmeze... citatul, de unde credeți voi că rezultă. Să vedem.

Mai întâi i se oferă omului o mostră de inconsistenţă în gândire şi în exprimare, prin promovarea a două idei care se bat cap în cap:

Nu cumva se bat ideile la voi în cap? Unele cia și altele hăis ca să iasă care mai de carie, prima, din pricina probabil a inconsistenței în ale obrazului sau ale purtării cuvioase...

1. "Dumnezeul" Pucioasei poate să-i deschidă omului ochii şi chiar o face, fără probleme, de multe ori. El îi deschide ochii omului de atâtea ori cât vrea, pentru că aşa vrea El să i-i deschidă:

"Pot Eu să-i deschid lui ochii, aşa cum şi fac de atâtea ori cu omul [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

2. "Dumnezeul" Pucioasei poate să-i deschidă omului ochii, dar n-o face, ca să nu-l doară pe om deschiderea ochilor lui. El nu îi deschide niciodată ochii omului, ci aşteaptă şi iar aşteaptă ca omul să-şi deschidă singur ochii, pentru că aşa vrea El să nu i-i deschidă, şi de aceea îl pune pe om s-o facă, aşteptând îndelung ca el să şi-i deschidă:

" Aştept şi iar aştept. Îl aştept pe om să Mă cunoască în lucrările Mele şi îl rog să deschidă ochii şi să vadă. Pot Eu să-i deschid lui ochii [...] dar îl rog pe el să şi-i deschidă, ca să nu-l doară dacă umblu Eu la el şi la îndărătnicia lui şi la nevederea atât de bolnavă a trupului şi a sufletului şi a duhului lui." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Mă întreb cum ați ajuns la concluzia că din citatul și exemplul nr. 1 ar rezulta că Domnul deschide ochii omului cu forța? Păi în ambele exemple se arată că Domnul deschide ochii omului, căci El poate și o și face deci nu e rău ca să-l lase pe om orb, dar nu o face cu forța, ci dacă omul vrea să fie orb atunci de ce și pentru ce să-i ia plăcerea? Îl lasă pe om mai departe să i se bată ideile oarbe prin cap de ciudă neștiind care din ele să iasă mai întâi, dar îl cheamă totuși că poate se răzgândește orbul și poate totuși vrea să vie la Lumină și să se lase ca Lumina să-i deschidă ochii și să vadă el apoi Lumina rămânând în Lumină...

Deci mă mir din nou de exemplele voastre care nu vă susțin insinuările și ironiile ci tocmai că se bat cap în cap cu ele... dovedind clar că cineva e, nu numai orb ci și bătut în cap... firește că nu la voi mă refer ci la cel rău și ispismaș.

[vsovivi]

MM:

Apoi, "Dumnezeul" Pucioasei se lansează în sfaturi politice către poporul român, căruia i s-au anunţat recent de către guvernanţi noi curbe de sacrificiu: micşorarea pensiilor cu 15% şi a salariilor cu 25% (deocamdată atât, dar dacă va mai fi nevoie, vor veni şi cu alte "măsuri"). Prima povaţă: românii să se împace imediat cu "Dumnezeul" Pucioasei şi să nu-L mai ignore cu nesimţire, sau să-L ia peste picior, ca până acum. Să vină toţi la Pucioasa şi să bea din fântâna pucioşilor, dacă vor să aibă viaţă. Să ignore spectrul foamei şi al sărăciei şi să se împace urgent cu pucioşii, blamând cu această ocazie Biserica oficială (BOR) care I-a făcut Lui nedreptate, atunci când a clasat mişcarea pucioşilor la categoria "manifestări centrifuge, străine ortodoxiei":

"O, neam român, Îmi apropii iarăşi de tine cuvântul Meu, cuvântul Duhului Sfânt [...] şi-ţi tot dau povaţă cerească, tată. Voiesc ca tu să nu fii nevăzător şi surd la glasul Meu, care te cheamă ca să vezi şi ca să auzi şi ca să bei din fântâna Mea spre viaţa ta. De când am plămădit Eu cu cuvântul cerul şi pământul, de atunci te-am ales să-Mi fii masă şi casă acum, la sfârşit de timp. O, tu eşti acum în strâmtorare mare, tată, şi ia bine de la Mine ca să faci tu ochii mari, căci ţie nu-ţi lipseşte pâinea sau haina, ci îţi lipseşte împăcarea cu Mine, tată. O, împacă-te cu Mine, iar Eu, Domnul, te-am învăţat cum să faci ca să ne împăcăm şi ţi-am spus că nu e bună nedreptatea, căci cei ce se numesc în mijlocul tău biserica lui Dumnezeu, aceia nu-Mi deschid ca să le dau Eu pentru tine, ba Mi-au făcut şi Îmi fac nedreptate, tată." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Exact de acolo vine buba, de la nedreptate, de la neîmpăcarea cu Tatăl, de la neprimirea prorociilor, neprimirea Cuvântului lui Dumnezeu, sau n-ai citit ce s-a întâmplat pe vremea profetului Ieremia? Crezi că noi avem tratamente preferențiale? Păi dacă ne încăpățânăm să nu ascultăm atunci o s-o pățim la fel... o să ajungem sub copitele cailor și elefanților și porcilor și sub ghiarele câinilor și ispisicicilor lui nenia și în ibricul cu cafia a lui tanti grijania... Omul chiar nu vrea să se învețe minte niciodată? Păi da, că este scris în Apocalipsă că unii nu se vor pocăi și nu se vor întoarce din fărădelegi nici după ce vor veni peste ei toate câte sunt scrise acolo...

E de plâns, deci de la nedreptate și neascultare vine criza și se accentuează ea. Deci manifestările centrifuge și străine ortodoxiei vin de la distracțiile și învârtelile pe linghișpilul implantat la marginea iadului, din joaca de pbouker la granița iadului... unde fiecare își mizează sufletul la jocul savant de cărți de bucate...

Problema este că Dumnezeul Pucioasei e într-o mare dilemă de management. El nu ştie cum să înceapă şi cum să facă ceea ce vrea să facă pentru ţara română şi pentru poporul român, ca să-i călăuzească prin pustia crizei şi să-i izbăvească de crahul financiar-economic care se profilează la orizont:

"O, ţara Mea de azi, o, neam român, dau să te povăţuiesc, iar şi iar dau să te călăuzesc şi să-ţi spun ce să faci. Dumnezeu-Cuvântul este în mijlocul tău cuvântând de mai bine de cincizeci de ani, şi cu măiestrită taină lucrează El în mijlocul tău. O, cum să fac să pot să fac sfat cu tine pentru izbăvirea ta de orbire şi pentru slava ta cu Mine apoi înaintea popoarelor? O, cum să fac să Mă asculţi? Cum să fac să-Mi cunoască adevărul şi glasul Meu cel de azi mai-marii tăi care stau pe scaune de slujitori de biserică şi de legea lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii? O, cum să fac cu voi să fiţi credincioşi glasului Meu cel de la sfârşit de timp pe vatra voastră, fii români?" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Păi nu știe ce și cum să facă Domnul cu omul necredincios și rău care este o boală grea nu numai pentru cei din jur dar și pentru el însuși. Puteroareaoarea ce vine din nisisip, de acolo de unde a rodit pisisikaa și a acoperit cu ghieruțele se pare că pe om îl îmbată și-l vrăjește mai tare decât orice beutură și omul ca o drosofilă melanogangster numai și numai acolo se învârte ca să se afle și ea adică el în treabă... Și până la urmă... ce-și caută omul cu mâna lui, ce-și face omul cu mâna lui, precis o să-și și găsească ce caută fiindcă urciorul nu merge mde multe ori la apă, uneori se întâmplă de alunecă și se sparge oricât s-ar crede că e vas de maurmură cu mare prețuire și nu e ca și celelalte, niște vase din pământ amestecat cu gunoi de oi și de capre...

Deci cine poate ști cum se poate proceda cu un astfel de om? Cu omul mândru de prostia și necredința lui. Căci omul prost, parcă nici nu-i prost destul dacă nu e și fudul... căci cu ironia crede el că-i crește fudulia dar cum de nu vede că defapt cu ironia își furgăsește pălăria frecând bălăria, adică menta, caci nu degeaba e scris prin pobor că mai bine dai școala cu clisă, cu slănină, ca s-o mânce câinii, că altfel ai să ajungi să tai frunze la câini... Deci cum să facă Domnul cu neamul cel mândru, viclean și desfrânat și care se îmbată mereu de putoareoare pentru puteroareoare? Cum să facă cu ei să nu-și taie ei singuri craca de sub picioare?

După o matură reflecţie, se pare însă că a găsit ce căuta: dacă cei vizaţi n-au putere să facă ceea ce vrea El să le facă, atunci le va da El putere. Plângând, la picioarele turmei încăpăţânate de români, o va face:

"O, de atâtea ori Mi-am îndreptat cu duioşie spre voi cuvântul Meu cel de azi. N-aveţi putere de credinţă, dar vă pot da Eu, fiilor, căci turma română are lipsă mare de Dumnezeu pe pământul ei când Eu, iată, sunt în mijlocul ei plângând la picioarele ei ca să-şi deschidă inima şi cămara cunoştinţei şi ca să-L cunoască pe Dumnezeu." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Da, asta ar fi pilda de scăpare, ca să plângem și să ne rugăm cu umilință ca să-și deschidă toți creștinii și toți românii inima căci altfel mergem fărăndoială și fărăgreș direct la țintă, în capcană... direct în iad...
Deci soluția ieșirii din criză este să ne umilim și să urmăm pe Dumnezeu.

"Dumnezeul" Pucioasei se autodeclară Păstor cârmuitor de corăbii, iar corabia Lui este "România", pe care o păstoreşte pe păşunea valurilor pământului, dar care se scufundă (nu în păşune, nu în valuri de pe pământ, nu în valuri de pe mare, ci în datorii) văzând cu ochii:

"V-aş întreba pe voi ca să-Mi răspundeţi apoi, aveţi ceva de câştigat că nu Mă primiţi cu povaţa slavei cuvântului Meu, care curge râu al vieţii în mijlocul acestui pământ binecuvântat din vecii, aparte binecuvântat pentru vremea Mea cea de acum ca să vin cuvânt pe pământ în casa aceasta şi să cârmuiesc cu glasul Meu de Păstor blând şi smerit corabia aceasta prin valurile de pe pământ?" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Da, se scufundă din pricina datoriilor căci de 60 de ani de crunt torționarism și de închinări la faraon, și la uneltele lui ademenitoare, datoriile poporului față de Dumnezeu cresc neâncetat... se umple corăbioara de nisisip și pe dedesubt sunt plăgi mari și grele de plumb. Deci se scufundă văzând cu ochii și nimeni nu știe ce e de câștigat de se tot aruncă de pe toate televiziunile noi și noi lopeți de nisisip în ochii căpitanului de vas și în ochii poborului că cică criza vine de la cine a făcut împrumutul? Chiar cine a făcut împrumutul dar și risisipa? Dar nu de bani e vorba ci de păcatele acumulate de 60 de ani și de atâta nedreptate ce șade ca niște munți de nisip pietrificat pe corăbioara care abea mai rezistă și nici ea nu mai știe încotro merge ci iată că se învârte în jurul insulei șerpilor. Dar cine sunt șerpii? Deci ce aveți de câștigat din neprimirea proorociilor? Ceva precis aveți voi de câștigat sau mai degrabă de pierdut că altfel pentru ce Saule, Saule? Sigur că e greu să recunoști că și totuși există Dumnezeu. Și bun este Domnul și nu omul, nu omul rău și necredincios... și lacom la toate și plin de cinism și prefăcut și fățarnic și ursuz și bețiv și plin de nebunia de pe urmă cu care se ispistește ca o fericire pentru viitor... Deci nu omul necredincios și nerecunoscător și nemulțumitor e bun ci Domnul, numai Domnul. Defapt a cui crezi tu că ești? Cine crezi tu că te-a făcut pe tine?

[AngelicaKroner]

[quote=vsovivi;246464 Cu omul mândru de prostia și necredința lui. Căci omul prost, parcă nici nu-i prost destul dacă nu e și fudul... căci cu ironia crede el că-i crește fudulia dar cum de nu vede că defapt cu ironia își furgăsește pălăria frecând bălăria, adică menta, caci nu degeaba e scris prin pobor că mai bine dai școala cu clisă, cu slănină, ca s-o mânce câinii, că altfel ai să ajungi să tai frunze la câini... Deci cum să facă Domnul cu neamul cel mândru, viclean și desfrânat și care se îmbată mereu de putoareoare pentru puteroareoare? Cum să facă cu ei să nu-și taie ei singuri craca de sub picioare?


[/QUOTE]

Nu era nevoie să-ţi faci autocritica, pentru că oricine se prinde imediat ce vede cum scrii. Stâlceşti cuvinte şi faci pe nebunul, ca să fii cât mai convingător. Nu te mai strădui. Se vede de la o poştă. Iar de la putoareoare şi puteroreoare se mai şi simte.

[AngelicaKroner]

În prealabil postat de vsovivi

Da, asta ar fi pilda de scăpare, ca să plângem și să ne rugăm cu umilință ca să-și deschidă toți creștinii și toți românii inima căci altfel mergem fărăndoială și fărăgreș direct la țintă, în capcană... direct în iad...
Deci soluția ieșirii din criză este să ne umilim și să urmăm pe Dumnezeu.



Da, se scufundă din pricina datoriilor căci de 60 de ani de crunt torționarism și de închinări la faraon, și la uneltele lui ademenitoare, datoriile poporului față de Dumnezeu cresc neâncetat...

Dacă tu crezi că plângând la Zidul Plângerii şi postind trei zile pe săptămână în loc de două, şi bând apă în loc de untdelemn, ai să rezolvi criza, apăi spune-le şi celorlalţi, spune-le şi grecilor, ca să stea linştiţi săracii, să numai facă lupte de stradă. Dumnezeul Pucios este cu noi! Rămâne acum să dovedim că şi noi suntem cu El, postind de trei ori pe săptămână. Cine vrea poate posti mai mult, nu cred că e interzis, ba e un bonus.
Dar de ce-L faci pe Dumnezeu stăpân nemilostiv cu cei datornici? Păi El i-a iertat pe toţi de datorie, iar acum tu faci datoria la loc? Şi creşte neÂncetat? (învaţă să scrii româneşte, parcă n-ai terminat şicoala elementară)
Vsovivi, Vsovivi, pentru ce Mă prigoneşti?

[AngelicaKroner]

În prealabil postat de vsovivi

Puteroareaoarea ce vine din nisisip, de acolo de unde a rodit pisisikaa și a acoperit cu ghieruțele se pare că pe om îl îmbată și-l vrăjește mai tare decât orice beutură și omul ca o drosofilă melanogangster numai și numai acolo se învârte ca să se afle și ea adică el în treabă... Și până la urmă... ce-și caută omul cu mâna lui, ce-și face omul cu mâna lui, precis o să-și și găsească ce caută fiindcă urciorul nu merge mde multe ori la apă, uneori se întâmplă de alunecă și se sparge oricât s-ar crede că e vas de maurmură cu mare prețuire și nu e ca și celelalte, niște vase din pământ amestecat cu gunoi de oi și de capre...

Ai băut gaz, cumva, de ai eructaţiile astea? Ia o pastilă, repede până nu ţi se suie la cap.

[vsovivi]

mariamargareta:

"Dumnezeul" Pucioasei le va impune românilor legea Sa, fie cu povaţa, fie cu forţa – asta va depinde de felul cum vor reacţiona beneficiarii ei.

Cu forța firește... că doar și dragostea și smerenia are o anumită forță și nu doar mândria, disprețul și batjocura. Dar unii preferă probabil să fie de partea lui Vader și a șobolanilor violet.

Iar a doua povaţă pentru români, ca să scape ei de zilele cele grele care vin şi iar vin, este să postească trei zile pe săptămână: luni, miercuri şi vineri. Aceste zile nu sunt nişte zile oarecare, ci sunt "fiinţe în cer":

"O, Eu nu vreau să-ţi fie ţie rău, ţara Mea de azi, dar cu cine să Mă pot înţelege pentru tine în mijlocul tău? Nu te teme de zile grele, ci teme-te de depărtarea ta de Mine, tată. Te povăţuiesc spre legea Mea, că vreau să te aşezi întru ea, iar dacă tu nu vrei, Eu vreau aşa şi te aduc la voia Mea, căci în mâna Mea stă toată voinţa. O, nu dispreţui certarea când ea te încearcă cu toate greutăţile ei! Învaţă-te să te întorci la străbunii tăi cei sfinţi! Ei nu spurcau cu nimic, cu nimic zilele de post şi de sărbători şi ziua odihnei Mele. O, nu te teme că-ţi va fi greu, ci teme-te de greul şi de durerea care se urcă la Mine de la tine când văd că în neamul Meu român se calcă peste legea cea sfântă, cea din părinţi, şi scris este că cei ce calcă legea sunt pedepsiţi de ea. Îndeletniceşte-te să fii cuminte şi să posteşti cele trei zile din săptămână, luni, miercuri şi vineri, căci aceste zile sunt fiinţe în cer şi sunt lovite de pe pământ şi sunt numai şi numai răni pe ele, cele mai rănite fiinţe dintre cele din cer." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Probabil voi n-ați auzit nici până azi de sfânta Vineri; ei bine tot așa, precis este în Cer și sfântul Miercuri și Cuviosul Luni.

Cine să fie, cine să fie "fiinţele" lovite şi rănite şi mutilate din cer, care poartă numele de "Şfânta Luni", "Şfânta Miercuri" şi " Şfânta Vineri"? Dacă scormonim prin arhivele "Cuvântului" Pucios, vom descoperi cu surprindere că aceste fiinţe "au viaţă" şi "au sex". "Şfânta Lună" e bărbat, "Şfânta Mercur " e tot bărbat, iar "Şfânta Venus" e femeie (pardon, fecioară, zeiţa dragostei, frumuseţii şi fertilităţii la pre-creştinii romani) :

Deci nu ești mulțumită că pui cornițe și copituțe (ghilimele și sedile) acum pui și pleiada de zeități romanice pe capul Joițicii? Păi nu exagerzi tu trăgând interpretarea de coadă ca să-ți iasă exagerarea? Păi Luna e una și ziua de post de Luni e altceva, de ce le-ai unit? Și nu știam că oamenii posteau pentru Venus sau că zeitățile romane ar fi postit, eu știam că în cinstea lor se dădeau serbări porno și se făceau orgii și se sacrificau copii, tauri, berbeci, pentru satisfacții... Deci ce vrei să insinuezi când ai scris în loc de Luni, Lună și în loc de Vineri ai scris Venus... Că ce? Ai vrut după ce le-ai pus cornițe și copituțe cuvintelor în semn de protest acum le-ai pus și gene false și le-ai dat cu ruj? Păi ști ce le mai lipsește? Să le pui ochelari de sudură sau să le pui „pistrui” din ăia cu botox. Defapt nu asta faci de atâta vreme? isPiscălești și faci tot felul de măști de carnaval... ceva gen Rio. Râios de Jeganeiros.

“Daniele, să întrebi familia aceasta friptă (Nicolae Emil, de la Căprioru, n.r.) dacă ei au ţinut cu desăvârşire legea Domnului Iisus Hristos, şi dacă ei ziua de vineri o păstrează să nu spele rufele, că această zi e puternică întru toate. Aceşti credincioşi fripţi, au spălat vinerea. Să întrebaţi în adunare dacă gospodinele credincioase ţin această zi de post. Lunea, miercurea şi vinerea, nu spălaţi. Ţineţi minte că nu e zi fără viaţă. Lunea e bărbat, miercurea e bărbat, şi vinerea e femeie. Le veţi vedea la cer. Daniele, nimeni nu poate cerceta şi judeca lucrul acesta” (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 20 noiembrie/3 decembrie 1973)

Da, sunt ființe; zilele săptămânii au viață. Fac parte din Creație. Sunt parte bărbătească și parte femeiască... așa cum a fost făcut omul la început, după Chipul lui Dumnezeu. Dar n-ai cum să cercetezi și să judeci fiindcă n-ai cum. Dar de ce o fi interzis să speli rufele în zi de post? Poate ca să nu ți post în subteran pentru ca să te pregătești defapt pentru slava deșartă de la oameni... ci mai bine speli marți și joi sau sâmbătă până la apus ca să te pregătești prin post pentru slavă de la Dumnezeu.

În cele trei zile de post nu se va posti oricum, ci cu mare stricteţe. Untdelemnul va fi interzis. Cei care nu vor posti vor primi boli şi durere în trup, ca formă văzută a răzbunării duhurilor pitoniceşti de la Pucioasa care îşi iau nume de îngeri şi de sfinţi.

Ce ști tu de duhurile pitonicești? De ce crezi că a numit sf. Pavel așa duhul acela rău? Duh pitonicesc? De la șarpele cu numele pyton? Ce crezi tu că a vrut să spuie sfântul apostol? Și apoi ce ști dumneata despre șarpele pyton? Eu cred că mai degrabă tu ai duh ispititonicescăpărător, fiindcă pare că prea vrei ca să îmbogățești tu pe careva sau ai grijî mare să nu se dezbogățească cumva, să sărăcească... ori poate te pregătești asiduu ca să reeditezi revista arici pogognici și cutezătorii, ei fi știind dumneata că se întoarce napoi comunismul la putere și vrei să te pui la adăpost.

Iar îngerii de la pucioasa deocamdată n-au strigat după nimeni ca să se dea ei buni... să se dea ei mari... ci mai degrabă tu îți bați din gură aici că ai prins dumneata șpilul în texte și că ai zis că nu te lași tu păcălită și furgăsită și vrei să mă convingi și pe mine că a venit antichristul pe pământ și că rezultă din texte că defapt el e antichristul... deci tu îmi pari că ei fi posedată de un duh bidonicesc și în cap îmi pare rău că trebuie să ți-o spun dar îmi pare că ai pierdut posesia în favoarea unui duh cam vidonicesc. Deci nu arunca pe altul ce tu însăți lași impresia că ai fi stăpânită de ele... Nu da vina pe îngeri sau pe demoni. Că ei, demonii nu au putere dacă tu nu-i stârnești prin păcate și prin pofte ca să-i pui să te ajute la strâns, la strâns paie... Deci nu-ți mai hrănii demonii și ei nu o să mai aibă nicio putere asupra ta. Duhul pitonicesc o să plece rușinat și o să-ți descleșteze strânsoarea lațului în carea te sufocă exact ca Vader.


continuarea mai jos

[vsovivi]

Răzbunarea a rămas arma pucioşilor:

"O, nu trebuie neamul creştinesc să mănânce pe cele oprite pentru zilele acestea, nu trebuie. Nici măcar untdelemn nu trebuie în bucate în zilele pentru postire, darămite altfel de hrană oprită pentru zilele în care sfinţii şi părinţii au scris post de bucate! O, nu te teme că mori de foame, fiu român! Tu de neascultare mori dacă mori. Mâncarea cea fără de socoteală sfântă îţi aduce boli şi durere în trup şi în viaţă, căci sfinţii şi îngerii se răzbună pentru ranele Mele de la om, iar tu ştii aceasta, dar nu mai vrei să asculţi, tată." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Păi se răzbună, se răzbună, că ce și cum să facă? Se răzbună sfinții și îngerii pe păcate, căci multe nedreptăți au fost făcute împotriva celor nevinovați și durerile astea statornicite ce s-au înstăpânit se fac răni în coastele Minelui și dacă omul se unește tot mai mult cu păcatele, își face casă în duhul pitonicesc, în șarpele boua, cam ce crezi că o să i se întâmple omului aceluia rău până la urmă? Dar nu brusc, și nu se va vedea... așa că degeaba vin unii tot mai aproape de locul unde se răzbună Domnul pe păcate, crezând că ei nu o s-o pățească de la prea multe îmbucate și mușcate și de la zilele de post aruncate, că răzbunări tot o să-și ieie fiecare pe spate căci altfel nu se poate cu cel ce nu-și cere degrabă și serios ca zilele să-i fie iertate că prea a lovit cu nedreptate înfigând cuțitul pe la spate în rănile de la cruce lăsate... Deci altfel nu se poate decât răzbunate. Deci nu-ți fă probleme că dreptatea și legile vor fi până la urmă cu siguranță aplicate, mai devreme sau abea în eternitate. Mai bine mai târziu decât niciodată, mai bine mai devreme decât preatârziu, dar nu trebe să poarte nimeni de grijă ca să-și primească altul ce merită ci să porți grija ca să împlinești tu cele ale dreptății... adică să nu te scuturi de cruce și de jug... că dacă omul, fratele tău îți dăruie jug și cruce... nu degeaba ți-a zis Domnul să-l rabzi cu stoicism și cu bucurie... findcă numai așa ai să te mântuiești... altfel te fraierești cu siguranță... cu siguranța și cu poliția lui nenia și a lui tanti grijania.

"Dumnezeul" Pucioasei le cere românilor ca nu cumva se răzvrătească împotriva cârmuitorilor ţării (regimul Boc şi preşedintele Băsescu, doi corifei simpatizaţi şi susţinuţi propagandistic de pucioşi în ultimii ani) care tocmai au anunţat noi măsuri draconice care vor mutila veniturile populaţiei. Robirea financiară a ţării în faţa străinilor este prezentată ca un rău necesar:

"O, neam român, te aduce Domnul din spate la voia Lui, dar nu ridica glas de cârtire, nu te ridica cu cârtire peste cei ce stau sus la cârmă, care ar fi să se îndatoreze pentru tine la neamuri străine, ca să te robească ele apoi la voia lor. O, fii înţelept, neam român, căci nimeni, nimeni nu e bun pentru tine, nimeni decât Dumnezeu. Hai, tată, să ne sprijinim noi între noi prin greu şi prin lipsuri, şi să nu-ţi fie greu să te aşezi în legile Mele sfinte, căci ele te vor scoate din toate strâmtorările care vin." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Da, cineva trebuie să tai pisikaa în două! Dacă nu, ea o să facă pui. Pui de baltă... exact ca în ultimii 20 de ani.

Dacă românii vor asculta de "Dumnezeul" Pucioasei şi nu se vor răzvrăti împotriva liderilor lor, îi aşteaptă nu numai ieşirea din recesiunea economică, ci şi o închinare care le va veni de la toate neamurile. Neamurile vor veni la români cu daruri (cel mai probabil, darurile vor fi în euro şi în dolari, căci cu aurul, tămâia şi smirna nu prea ar avea românii ce face, că din acestea mai au şi ei):

"O, dacă tu, neam român, vei vrea şi Mă vei asculta, vei fi tu cel mai slăvit neam de pe pământ, căci harul Meu şi Duhul Meu Se va coborî peste tine şi te va umbri şi vor veni spre tine neamuri, precum este scris, şi vor lua din slava Mea cu tine şi te vor dărui cu daruri, tată, aşa cum este scris de cea aleasă pentru slava Mea, şi iată, de aceea te povăţuiesc să te împaci cu Mine şi să te înveţi să faci voia Mea, o, ţara Mea de azi." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Chiar au românii aur, tămâie și smirnă? Oare cei trei magi or fi fost români? Dar nu e suficient ca poborul să rabde măsurile pentru ieșirea lui din criză ci trebuie să și asculte pe Dumnezeu și abea atunci neamurile vor vedea că neamul român este cel mai slăvit neam de pe pământ...
Deci fără ascultarea de prooroci și fără pace de la Cuvântul lui Dumnezeu ce poate să ne aștepte? Frig până în mai a fost, îngheț, și dumneata n-ai crezut ci ai zis că se încalzește mediul, inundații au fost, secete au fost... ce poate să urmeze din pricina celor învârtoșați la inimă ca să se îngâmfe și întăriți la cerbice ca să se mândrească? Dar nu se știe ce câștig pot să aibă ei, cei ce nu primesc proorociile? Nu este scris că să luăm aminte? Probabil că unii când se zice Să luăm aminte, ei atunci în loc să se smerească ei cred că trebuie să se mândrească și să se încăpățâneze ca să facă ei voia lor și nu care cumva să facă voia Domnului... așa cum a pățit Domnul cu poporul Său pe vremea lui Ieremia profetul... N-au crezut și s-au ascuns sub fusta lui faraon... dar la noi unii se ascund în jobenul lui fanfaron.

[mariamargareta]

Ultimii evadaţi din "raiul" pucios abia se credeau scăpaţi de "iubirea" mincinoasă a liderilor pucioşi, când s-au pomenit copleşiţi de ameninţări, de blesteme şi de "vizite canonice" ale unor comandouri de hărţuire, trimise de foştii lor stăpâni cu misiunea precisă de a-i înfricoşa de moarte. Acum, nu numai prin "Cuvinte în şoaptă" , ticluite de mintea creaţă a Mihaelei şi destinate "răzvrătiţilor" şi "neascultătorilor" şi "duşmanilor lui Dumnezeu", încercau liderii pucioşi să-i facă pe aceştia măcar să tacă (dacă tot nu mai vor să se întoarcă la jug), ci inclusiv prin emisari persuasivi şi bine instruiţi, trimişi rând pe rând, ba la atelierul Zidarilor din Bucureşti, ba la cele trei fete cucuiete de la Coşereni, ba la răzvrătitul Ionică de la Măneşti. Pe scurt, liderii pucioşi s-au decis să-i sperie de moarte pe toţi cei care îşi dobândiseră libertatea. Probabil că următorul pe listă va fi bravul Iliuţă, retras la casa bătrânească a părinţilor de la Maluri. "Măcar să tacă, nenorociţii ăştia, să nu mai spună şi altora ceea ce ştiu, dacă tot nu vor să se mai întoarcă din mocirla lumii la noi, la şfinţenie", acesta era cuvântul de ordine primit de emisarii pucioşi de la stăpânii lor, cu care urmau ei să-i convingă pe "rebeli" să nu cumva să dezvăluie mârşăviile la care au fost fie "beneficiari", fie martori oculari: unii zece, alţii douăzeci, alţii treizeci de ani de-a rândul.

Zilele trecute, Mihaela şi Nicuşor l-au trimis cu această "misiune şfântă" pe Bogdan la casa lui Ionică din Măneşti. Bogdan şi cu fratele său Mihai sunt vecini cu Ionică, dar de obicei nu prea îşi vorbesc unii cu altul. Ionică e un bun meseriaş, muncitor, serios şi tăcut, preocupat să-şi ocrotească mama sa bătrână şi să lucreze pământul în mica ei gospodărie, în timp ce Bogdan şi Mihai sunt doi tineri neinstruiţi, flecari şi uşuratici, care cred că tot ce zboară se mănâncă. Ionică e consecvent în hotărârea lui de a nu se mai întoarce în viaţa lui la pucioşi, pe care îi detestă acum pe faţă şi îi consideră nişte înşelători josnici, după toate câte i-au făcut în mai mulţi ani când l-au ţinut rob pe "plantaţiile" lor de suflete; Mihai şi Bogdan sunt doi târâie-brâu, risipiţi ca pleava-n vânt şi docili ca lătrăul care se întoarce de bunăvoie la vărsătura sa: de mai multe ori au fost ei alungaţi de la Pucioasa de către liderii pucioşi, pe motive mai mult sau mai puţin închipuite (dar în mod sigur exagerate), şi tot de atâtea ori cei doi fraţi pătaţi de spectrul "păcatelor" necredinţei în lucrare şi neascultării de Fraţi s-au întors cu coada între picioare, atunci când au fost rechemaţi urgent de către denigratorii lor (liderii pucioşi), ca să-i sărute mâna Mihaelei şi ca să pună osul la treabă, atunci când avea ea o stringentă nevoie de mână de lucru neplătită. Mihai s-a revoltat de mai multe ori pe nedreptăţile liderilor pucioşi şi chiar a avut unele manifestări de frondă, inclusiv prin faptul că la un moment dat şi-a luat serviciu în lume (ceea ce la pucioşi este strict interzis), dar Bogdan a continuat să-i aduleze din toată inima pe Fraţi, preferând să stea fără nici o ocupaţie pe spinarea părinţilor bătrâni din Măneşti, să taie frunză la câini şi să aştepte spăsit ca liderii pucioşi să-l ierte şi să-l cheme din nou "la izvor", unde se găseşte oricând un blid cald de linte.

Bogdan era aşadar tipul linguşitorului şi adulatorului perfect, un watchdog considerat de lideri ca fiind cel mai potrivit pentru a-l trimite într-o misiune de intimidare la Ionică. După o pisălogeală de instructaj, în care Mihaela l-a învăţat pe Bogdan frază cu frază ce trebuie să-i spună lui Ionică pentru a-l pune la punct, emisarul belicos s-a înfiinţat la poarta casei acestuia. Într-o tiradă bâlbâită de circa două ore, în care frazele învăţate pe de rost de la Mihaela se amestecau cu ţipete şi zbierete de porc înjunghiat, de au sărit toţi vecinii pe la garduri ca să vadă "ce dracu' se-ntâmplă?", Bogdan şi-a dezlănţuit furia chioară pe Ionică în aşa hal încât acesta s-a temut la un moment dat că va fi luat şi la bătaie. Cei care ştiu că Bogdan are şi el ceva probleme psihice, ca mulţi alţi adepţi pucioşi care şi-au pierdut echilibrul mintal odată cu adeziunea la secta demonică de la Pucioasa, nu se vor mira de ce aud acum. Bogdan nu e la prima sa ieşire din minţi. Probabil că importanţa "misiunii şfinte" şi frica malefică de a nu uita vreuna din frazele ameninţătoare pe care le-a învăţat de la Mihaela, ca să i-o servească lui Ionică, l-au făcut să fie atât de agresiv. Asta şi explică de ce a fost în stare să vorbească două ore încontinuu, ca o moară stricată, fără a mai fi în stare să recepţioneze nici măcar un cuvânt din reacţia timidă a lui Ionică. Miza "acţiunii" era uriaşă, în viziunea pucioşilor: Ionică se declarase recent în mod public a fi unul (poate credea el că e chiar singurul ??!!) dintre cei care furnizează date concrete şi informaţii proaspete pentru blogurile şi forumurile demascatoare care inflamează în ultima vreme Internetul cu ştiri-bombă despre secta "Noul Ierusalim". Ionică trebuia deci adus urgent la tăcere, până nu era totul prea târziu, până nu spunea tot ce ştie. Nu ştiau atotştiutorii "profeţi" pucioşi că, în ceea ce priveşte multiplele surse de informare ale acestor bloguri şi forumuri, Ionică era abia a patra, poate chiar a cincea sau a şasea "roată" la căruţă. Dacă ar fi cu adevărat prooroc, Mihaela ar şti că prima "roată" este acolo unde nici măcar prin gând nu-i trece că ar putea fi. Iar când va afla, va spune că visează cel mai urât coşmar din viaţa ei.

[vsovivi]

mariamargareta

Săracii lideri pucioşi, care mănâncă pâine fără să o muncească şi au maşini luxoase, pământuri, case, castele şi hambare pe care nu le-au cumpărat din banii lor, ci din banii însuşiţi după ce au mâncat casele văduvelor, le propovăduiesc altora sărăcia lucie:

Mai mai că-mi vine să le plâng pe văduvele alea cu casele mâncate, și să mă aprind de mânie din pismă văzând bogăția acumulată, nu pe banii lor... dar pe banii cui? Au furat? Au tâlărit? Păi au primit așa cum primește orice primitor și nici măcar nu au primit de la bogați ci tot de la săraci, deci iată cum săracii au primit de la alți săraci și împreună au ajuns cu toții bogați, unii în Cer. Dar pe alții însă îi doare dar nu de grijile altora ci din minteres... și atunci amestecă minciuna cu ironia ca să le iasă comedia.

"O, nu te teme de sărăcie, ci teme-te de bogăţie, tată, căci bogăţia piere! O, nu te teme de lipsuri, ci teme-te de toate cele stricate şi vinovate, [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Deci vezi ce-și strânge omul? Pe cele stricate și vinovate și-și zice că ele îi dau liniște și sănătate... cu care să se dea mare la alții că iată dovada că e om de societate... exact ca pisisicile aristocrate... dar nu alea din desene animate... ci alea ce se cred savante căci omul doar lui nenia îi dă întietate fiindcă are ciucurii auriți la hainele lor sulimenizate ca să te sperie dacă poate cobindu-ți câte un blestem pe la spate... că fariseul altceva... ce altceva poate?

După ce liderii pucioşi au elogiat gestul închinării cârmuitorilor politici la străini, pentru a ieşi cumva din recesiune, acum mustră poporul pentru că îi copiază pe străini în portul lor. Ei i-ar vrea pe români ba îmbrăcaţi în iţarii şi iile strămoşilor, ba în tunicile şi rochiile cu trenă ale prinţilor şi prinţeselor (cârmuitori care nici n-au existat în istoria românilor, până a nu fi aduşi la tron prinţi străini):

Interesantă paranteză, probabil ai uitat brusc istoria neamului, păi de la Menumorut și Glad și Gelu am avut numai port cu tunici și rochii lungi cu trenă și pline au fost pământurile de prinți și prințese și de neamuri boierești care aveau același port... dar acum e la modă haina din piele... din pielea goală... că în asta vor să ne integrăm... în absolut, în absolut nimic... adică să preluăm moda goilor pușcă care mușcă din momeala din cârșig ca să cârâie apoi. Și să rânjim într-o beție distractivă de priviri haotice. Ce fain. Ca în rai... pardon, ca în iad.

"Stau în sfat cu voi, fii români, şi vă rog pe voi să deschideţi cartea istoriei şi să staţi o clipă faţă în faţă cu străbunii acestui neam şi întrebaţi-vă apoi dacă arătaţi ca ei, ca fii ai lor, ca urmaşi ai lor. O, frumos şi creştinesc şi iubit de Dumnezeu a fost portul românului! De ce, de ce, tată, l-aţi părăsit şi n-aţi iubit să fiţi frumoşii Mei? Iată cum vă luaţi după străini! Aţi pierdut mândria aceea sfântă de a fi frumoşi ca sfinţii, ca străbunii, o, fiilor. Eu, Domnul, v-aş vrea pe toţi împodobiţi cu strai plăcut lui Dumnezeu, v-aş vrea prinţi şi prinţese după port şi n-ar mai fi nici un neam mai frumos pe pământ ca şi neamul Meu român, pe care Tatăl l-a hărăzit al Meu acum, la sfârşit de timp, şi iată, Eu vin în mijlocul lui cuvânt şi îl povăţuiesc pe el spre iubirea Mea cea de sus pentru el." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Poporul român este hărăzit de către "Dumnezeul" Pucios să fie Buricul Pământului, adică "întâiul pe pământ", căruia i se vor închina toate neamurile care vor veni şi îi vor rezolva atât sărăcia, cât şi toate lipsurile (sau invers, că e totuna):

"O, trezeşte-te, tată, şi arată-te întru toate neam al lui Dumnezeu, căci Eu sunt Împăratul făpturii şi te vreau întâiul pe pământ înaintea Mea, ca să se închine Mie şi ţie neamurile, tată, dar ascultă-Mă şi nu te teme de sărăcie şi de lipsuri dacă Mă asculţi!" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Păi e chiar buricul pământului România, că doar v-am dezvăluit taina de la Pătlăgeanca TulCea ce se află la răsărit de Glodeni. Acolo e Raiul cel din vechime sădit de Dumnezeu în Eden, adică ceea ce s-a ales de el din pricina neascultării omului... Dar Raiul de la Dumnezeu închis pentru omul rău prin Heruvimi cu săbii de foc rotitor Îl va așeza Domnul acolo unde va voi... căci la sfârșit va fi ca la început. Și omul va fi reașezat în Raiul desfătării... căci deajuns cât va fi suferit omul până atunci. Așa sper, nu știu, habar n-am, dar bunătatea Lui Dumnezeu spre asta îmi trimite gândurile deductive... dar cum oare va intra omul acolo dacă nu va asculta până la sfârșit și nu-și va face canonul de ispășire a păcatelor și nu se va lepăda de păcate ci va iubi mai degrabă mândria lui și slava lui de la oameni? Cum va reintra omul în Rai dacă defapt e cam ieșit omul din Dumnezeu și din toate mințile? Se bucură și el aici cât mai are vreme să se distreze că apoi gata pauza... la fund... napoi în smoală.

"Dumnezeul" Pucioasei le pregăteşte românilor o surpriză cu iz tradiţional românesc: le va da viaţă din costiţa Lui:

"Eu, Domnul Dumnezeul tău [...] Voiesc să-ţi dau din costiţa Mea viaţă [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Păi da, așa cum unii din costița lor răutăcioasă dau altora moarte, tot așa Domnul, din costița Lui iubitoare ne dă viață... și nu oridecare ci sfântă și veșnică.

Neamul român cel bolnăvior are în mijlocul lui salvare de la "chibuţul" de la Pucioasa, care este ridicat acum la rangul de cuibuţ, în care liderii pucioşi, fii ai "Cuvântului" Pucios din zilele acestea de pe urmă, se ascund de vrăjmaşi şi de otrava lor:

"O, Mi-e tare milă de tine când te văd înţepat de vrăjmaş şi de otrava lui, şi aş vrea să te înviorez, neam român, şi în chip curat să am ucenici de la Mine pentru tine ca să-ţi fac bine prin ei din partea Mea, dar vrea-vor cei ce stau păstori peste tine, vrea-vor ei să Mă creadă şi să Mă asculte ei pentru viaţa ta, pentru mila Mea de tine? Tu eşti cuibuţul Meu cel de azi. Vin în mijlocul tău cu cuvântul Meu cel de azi şi te găsesc tare bolnăvior. Stau înaintea ta cuvânt prin fiii cuvântului Meu cel din zilele acestea." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Păi hotărăște-te la ce instigi confundând kibuțul cu cuibuțul, dar să știi că aici spiritele sunt pătimașe, în problemele astea spinoase.

"Dumnezeul" Pucioasei, în nedumerirea Sa, apelează din nou la paradigma "iubirea naşte credinţă", din care iese ascultarea care îi îngenunchează pe cei tari la cerbice şi care nu I se supun Lui:

"O, aşa dau Eu să lucrez în mijlocul tău, neam român, dar tu, tată, nu mai eşti învăţat să stai în cuib şi să primeşti viaţă, şi cum să fac Eu cu tine, oare, să te aduc la viaţă, să te scot din primejdie şi să te aduc la iubire, la credinţă şi la ascultare pentru acestea, o, neamul Meu cel de azi?" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 9-05-2010)

Bun comentariul... bun de tot. Păi dumneata chiar se pare că dinpăcate orbești pe zi ce trece tot mai tare și mai tare: „şi să te aduc la iubire, la credinţă şi la ascultare pentru acestea” e vorba după cum se vede de o motivație a ascultării deci exact invers ar fi că iese, adică ai motiv ca să asculți și ascultând iese credința și iubirea... de mai mare.

continuarea mai jos

[mariamargareta]

Două au fost în principal obiectivele lui Bogdan.

Primul, în deschidere, a fost acela de a-l descoase pe Ionică dacă nu cumva el este sursa care a ciripit despre evadarea celor trei graţii (Georgiana, Vali şi cu Ina) din "raiul" pucios. Şi mai ales de unde s-a aflat că nea' Nicolae şi cu tanti Geta fac presiuni uriaşe asupra fetelor ca să se întoarcă, speriaţi de blestemele liderilor pucioşi că "dacă Vali va pune mâna pe sapă în grădina lui taică-su (nea' Nicolae), toată recolta lui se va arde şi pământul lui se va pârjoli" şi deci vor muri cu toţii de foame:

"Aduc aminte de pilda cea din sfinţi a ucenicului care căuta cu ajutor pentru cel după trup frate al lui şi căruia îi mergea tot mai rău, până ce Eu, Domnul, am descoperit că unde intră lucrul ucenicului Meu, arde acolo unde nu găseşte bun pentru Mine locul, şi atunci s-a oprit pârjolul din casa celui ajutat şi a venit în loc bunăstarea şi facerea de bine pentru sfinţi. Eu, Domnul, voi fi şi le voi ajuta celor ce nu ştirbesc cu nimic calea Mea de azi şi pe ucenicii Mei de pe ea, căci sunt Cel ce pot tot ceea ce voiesc, iar duhul credincioşiei celor ce Mă însoţesc va fi pentru izbânda Mea şi a celor ce au la Mine mijlocitor dintre ei. Amin." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 25-04-2010)

Celor care înţeleg mai greu vorbirea în pilde a duhului pitonicesc de la Pucioasa ar trebui să li se tâlmăcească. Ucenicul "care caută cu ajutor pentru cel după trup frate al lui" este fosta uceniţă pucioasă Vali, care s-a oferit să muncească pe pământul tatălui ei (nea' Nicolae), considerat a fi "frate" pucios, ca să nu-i mănânce pâinea degeaba. Dar acestuia "îi mergea tot mai rău" (asta fiind "proorocia" liderilor pucioşi despre ce va păţi nea' Nicolae dacă va îndrăzni să o lase pe Vali la munca câmpului, în loc de a o trimite pachet înapoi la Târgovişte, unde ar fi să lucreze o muncă ceva mai elevată, la una dintre maşinile de cusut ale liderilor pucioşi).

Urmează "descoperirea" tainei, adică tălmăcirea încâlcită a pildei celei limpezi: " unde intră lucrul ucenicului Meu, arde acolo unde nu găseşte bun pentru Mine locul ". Altfel spus, şi mai pe înţeles, unde va lucra cu sapa şi cu grebla uceniţa Vali, pe locul de grădină al tatălui ei, va arde şi pământul de sub ea, şi recolta lui nea' Nicolae se va pârjoli, pentru că "locul lui nea' Nicolae" nu e bun pentru Dumnezeu (numai locul de la Târgovişte, sau cel de la Pucioasa e bun. Acolo să lucreze Vali, nu aici; şi pentru liderii pucioşi să lucreze, nu pentru cei după trup ai ei).

Urmează îndată şi îndemnul, şi soluţia salvatoare pentru a scăpa de pârjol: dacă nea' Nicu consimte să nu se lase ajutat de Vali la munca câmpului, iar Vali nu mai are încotro şi se va întoarce la Târgovişte, nea' Nicu va scăpa de toate belelele care atârnă deasupra capului lui ca sabia lui Damocles, iar peste casa lui se vor prăvăli, în loc de sabie şi pârjol, bunăstarea şi facerea de bine:

"[...] atunci s-a oprit pârjolul din casa celui ajutat şi a venit în loc bunăstarea şi facerea de bine [...]" (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 25-04-2010)

După îndemn, urmează promisiunea ajutorului: dacă nea' Nicu şi tanti Geta vor pune piciorul în prag şi o vor trimite pe Vali înapoi (implicit, şi pe celelalte două "răzvrătite", căci liderii pucioşi ştiu bine că cele trei graţii, Aglaia, Euphrosyne şi Thalia, sunt mereu nedespărţite), înseamnă că ei au lucrat bine, ca să nu li se ştirbească fetelor calea pucioşească pe care porniseră cu ani în urmă. Drept răsplată, li se garantează că "Dumnezeul" Pucios le va ajuta lor să ducă la bun sfârşit această lucrătură:

" Eu, Domnul, [...]le voi ajuta celor ce nu ştirbesc cu nimic calea Mea de azi şi pe ucenicii Mei de pe ea [...] " (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 25-04-2010)

În fine, "pilda" se încheie cu repetarea unei minciuni gogonate pucioşeşti, dar cu mare priză la naivii care şi-au lăsat câte o progenitură în custodia sclavagistă a liderilor pucioşi: Toţi care vor avea un reprezentant din familie trimis la una dintre "mănăstirile" mixte pucioşeşti (e vorba de Glodeni-Pucioasa şi Valea Voievozilor-Târgovişte) vor fi mântuiţi necondiţionat, şi ei şi tot neamul lor cel adormit până la Adam. Ce credinţă, ce fapte bune? Legea cea nouă de la Pucioasa declamă că simplul fapt de a avea un "mijlocitor", donat ca "sclav" în ascultarea liderilor pucioşi, garantează mântuirea întregului neam ( viu şi adormit) care a făcut "donaţia":

" [...] duhul credincioşiei celor ce Mă însoţesc va fi pentru izbânda Mea şi a celor ce au la Mine mijlocitor dintre ei. Amin." (Citat din "Cuvântul" de la Pucioasa din data de 25-04-2010)

Concluzia pildei? Bate şeaua ca să priceapă calul şi iapa, şi să-şi trimită urgent mânza înapoi la jug.