Cea mai penibila ipostaza din viata voastra

[Daniel777]

În prealabil postat de forfota

Eiii, ce sa-ti raspund? Iertare! Poate m-am grabit ca sunt cu timpul limitat.

Unii spuneau pe aici ca situatiile penibile intaresc smerenia.
Eram de parere ca nu intaresc smerenia, ci din contra, situatiile penibile se nasc ori din ingamfarea noastra, ori din naivitatea noastra si nu au nimic in comun cu smerenia.

Smerenia inseamna sa te supui vointei Domnului, sa te smeresti in inima ta si sa renunti la voia ta in favoarea vointei divine!

Acum este mai clar?

Situatiile penibile nu se nasc din ingamfarea noastra,ci sunt situatii care vin din afara,incontrolabile. A fi crestin ,inseamna sa nu mai avem logica?Daca te grabesti,nu mai scrie...

[forfota]

În prealabil postat de Daniel777

Situatiile penibile nu se nasc din ingamfarea noastra,ci sunt situatii care vin din afara,incontrolabile. A fi crestin ,inseamna sa nu mai avem logica?Daca te grabesti,nu mai scrie...

Scriu cand vreau, cand pot si ce gandesc!

Te grabesti cumva sa devii penibil? Nu e nicio virtute in a fi penibil!

[forfota]

În prealabil postat de Daniel777

Situatiile penibile nu se nasc din ingamfarea noastra,ci sunt situatii care vin din afara,incontrolabile. A fi crestin ,inseamna sa nu mai avem logica?Daca te grabesti,nu mai scrie...

De multe ori situatii penibile se nasc din ingamfarea noastra. ne grabim sa aratam cat de destepti suntem fara a fi atenti la context.

[Daniel777]

În prealabil postat de forfota

De multe ori situatii penibile se nasc din ingamfarea noastra. ne grabim sa aratam cat de destepti suntem fara a fi atenti la context.

Pai bine,se nasc uneori si din ingamfarea noastra,iar momentul penibil ne smereste,ne aduce la realitate.Si devenim smeriti....,fara voie...

[sophia]

N.am inteles bine intrebarea. Caci eu vad o diferenta.
Cine te considera penibil? Tu insati, sau cei din jur?
Cei din jur te considera deseori penibil, fara ca sa fii intr-adevar.
Se poate insa si sa fii tu insuti prea sensibil si sa te simti tu rau, desi ceilalti nu gandesc/percep asa.

Permisul auto

(Dan Puric)

Dumnezeu, iubindu-mă, mă tot pune la felurite încercări ca să nu mă plictisesc.Aşa a fost şi cu şoferia. Ne-am luat şi noi maşină.Atunci mi-a zis soţia că ar fi bine să-mi iau permis şi eu, că cine ştie, s-ar putea să fie nevoie vreodată să şofez.Pentru mine, lucrul astă a venit prea tarziu, şi m-am dus la prima lecţie de şoferie cu emoţii de liceean, la un PECO, unde trebuia să mă întâlnesc cu instructorul.
Tremuram rău pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, şi îl aşteptam. Cel mai bun
lucru era că omul nu mă cunoştea.A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceauşescu, căreia, când i-a pus o frână, chiar în faţa mea, i-au sărit şuruburile pe jos. Le-a adunat
tacticos şi le-a pus la locul lor, ignorându-mă.Era mecanicul absolut, la întâlnirea cu imbecilul absolut.

Locul mortului.

Nea Ilie era plin de vaselină şi avea un fes slinos pe cap. M-a citit
din prima, şi-a dat seama cu cine are de-a face.Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus:
,,Vai, maestre, ce onorat sunt să vă fiu eu instructor!"
Când mi-a zis, fără să se uite la mine:
,,Bă, asta e cheia!", am îngheţat.
,,Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frâna este mama, iar
acceleraţia este copilul tâmpit care aleargă până ce dă cu capul în
prima maşină"
Absolut genial!
Apoi îmi spune scurt: ,,Treci în locul meu!"
Eu, speriat: ,,Lasă-mă, nene, că n-am mai pus în viaţa mea mâna pe aşa ceva".
El: ,,Bă, tu nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să te
conducă toţi tâmpiţii?"
Şi atunci m-am gândit să strig şi eu la poporul român:,,Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?"

Era o adevarată resuscitare, domnule! Şi îmi tot repeta:
,,Hai, hai, învaţă să conduci!"
Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct în trafic.Şi eu trebuia să am mâna pe volan, pe chei, pe schimbătorul de viteze, trebuia să mă uit în cele două oglinzi, dar şi în ochii lui.
,,Unde te duci, măăă? Nu vezi unde mă bagi? O calci pe baba aia! Nu te
uiţi în spate? Vezi, băă, că intră ălă în tine!"
Şi m-a ţinut aşa, de îngheţam şi transpiram tot, doua zile la rând! Nu mai eram sănătos! Nici un rol, în viaţa mea, nu m-a solicitat atât de mult, şi nu m-a adus într-o asemenea stare.
În a treia zi s-a liniştit de tot.Stătea bătrânul cu o mână pe volan şi cu fesul pe ochi.
Dormea, domnule!
,,Înseamnă că am început să conduc bine", mi-am zis.

Crucea Sfântului Andrei.

Nu l-aţi văzut pe Puric, disperatul, între Maestrul său dormind şi traficul din Bucureşti.
Si, târându-mă încet-încet, am trecut pe lângă un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:
,,Bă, vezi? Aici e o fostă elevă de-a mea!"
Mie mi-a îngheţat coloana vertebrală.
,,În cimitir?"
,,Pai da! Nu e singură, e cu soţul!"
,,Cum a ajuns acolo?"
,,Tot aşa, bă, ca şi tine, nu a oprit la Crucea Sfântului Andrei, aia pe unde trece trenul. Păi, băă, când vezi o cruce, nu te opreşti să te închini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, că tot acolo ajungi!"

Omul ăsta m-a creştinat pe mine, teologul lui peşte.

Avea dreptate! Când vezi Crucea Sfântului Andrei, te uiţi în dreapta şi nu crezi nici măcar în ăla de-ţi face semn cu steagul, că e ţara plină de proşti.Vei învaţa să conduci când vei şti să te fereşti de proşti, nu când vei şti legea."

[Daniel777]

Deci transformarea unui moment de penibil intr-o invatatura folositoare si intr-o smerenie a sufletului.Domnule scotian,aici m-ai ajutat.

În prealabil postat de Daniel777

Deci transformarea unui moment de penibil intr-o invatatura folositoare si intr-o smerenie a sufletului.Domnule scotian,aici m-ai ajutat.

ca Cel de Sus ne ajuta pe toti in momente cand nu ne gandim si intr-un mod pe care noi poate nu il intelegem.Dumnezeu sa fie alaturi de dvs

[eodor nastasa]

În prealabil postat de Scotianul

Permisul auto

(Dan Puric)

Dumnezeu, iubindu-mă, mă tot pune la felurite încercări ca să nu mă plictisesc.Aşa a fost şi cu şoferia. Ne-am luat şi noi maşină.Atunci mi-a zis soţia că ar fi bine să-mi iau permis şi eu, că cine ştie, s-ar putea să fie nevoie vreodată să şofez.Pentru mine, lucrul astă a venit prea tarziu, şi m-am dus la prima lecţie de şoferie cu emoţii de liceean, la un PECO, unde trebuia să mă întâlnesc cu instructorul.
Tremuram rău pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, şi îl aşteptam. Cel mai bun
lucru era că omul nu mă cunoştea.A venit cu o Dacia de pe vremea lui Ceauşescu, căreia, când i-a pus o frână, chiar în faţa mea, i-au sărit şuruburile pe jos. Le-a adunat
tacticos şi le-a pus la locul lor, ignorându-mă.Era mecanicul absolut, la întâlnirea cu imbecilul absolut.

Locul mortului.

Nea Ilie era plin de vaselină şi avea un fes slinos pe cap. M-a citit
din prima, şi-a dat seama cu cine are de-a face.Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi spus:
,,Vai, maestre, ce onorat sunt să vă fiu eu instructor!"
Când mi-a zis, fără să se uite la mine:
,,Bă, asta e cheia!", am îngheţat.
,,Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frâna este mama, iar
acceleraţia este copilul tâmpit care aleargă până ce dă cu capul în
prima maşină"
Absolut genial!
Apoi îmi spune scurt: ,,Treci în locul meu!"
Eu, speriat: ,,Lasă-mă, nene, că n-am mai pus în viaţa mea mâna pe aşa ceva".
El: ,,Bă, tu nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să te
conducă toţi tâmpiţii?"
Şi atunci m-am gândit să strig şi eu la poporul român:,,Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?"

Era o adevarată resuscitare, domnule! Şi îmi tot repeta:
,,Hai, hai, învaţă să conduci!"
Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct în trafic.Şi eu trebuia să am mâna pe volan, pe chei, pe schimbătorul de viteze, trebuia să mă uit în cele două oglinzi, dar şi în ochii lui.
,,Unde te duci, măăă? Nu vezi unde mă bagi? O calci pe baba aia! Nu te
uiţi în spate? Vezi, băă, că intră ălă în tine!"
Şi m-a ţinut aşa, de îngheţam şi transpiram tot, doua zile la rând! Nu mai eram sănătos! Nici un rol, în viaţa mea, nu m-a solicitat atât de mult, şi nu m-a adus într-o asemenea stare.
În a treia zi s-a liniştit de tot.Stătea bătrânul cu o mână pe volan şi cu fesul pe ochi.
Dormea, domnule!
,,Înseamnă că am început să conduc bine", mi-am zis.

Crucea Sfântului Andrei.

Nu l-aţi văzut pe Puric, disperatul, între Maestrul său dormind şi traficul din Bucureşti.
Si, târându-mă încet-încet, am trecut pe lângă un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:
,,Bă, vezi? Aici e o fostă elevă de-a mea!"
Mie mi-a îngheţat coloana vertebrală.
,,În cimitir?"
,,Pai da! Nu e singură, e cu soţul!"
,,Cum a ajuns acolo?"
,,Tot aşa, bă, ca şi tine, nu a oprit la Crucea Sfântului Andrei, aia pe unde trece trenul. Păi, băă, când vezi o cruce, nu te opreşti să te închini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, că tot acolo ajungi!"

Omul ăsta m-a creştinat pe mine, teologul lui peşte.

Avea dreptate! Când vezi Crucea Sfântului Andrei, te uiţi în dreapta şi nu crezi nici măcar în ăla de-ţi face semn cu steagul, că e ţara plină de proşti.Vei învaţa să conduci când vei şti să te fereşti de proşti, nu când vei şti legea."

Genial instructoru', dar nici Puric, nu-i de lasat.
Si, penibilul, ei bine, este o stare de fapt...intre oameni, asa ca, nu va mai scoateti ochii de pomana, si mai ales, pe gratis.

[forfota]

Pe bune daca gasesc ceva penibil in textul oferit de "Scotianul". Este o situatie normala, unde necunoscutul isi manifesta spectacolul. Instructorul ala chiar era bun! Iar maestrul Puric, un "puric" la volan (ca incepator).