Sexul si mantuirea

[Jane Says]

Editat.

4. Iar când au rămas numai amândoi în cameră, Tobie s-a sculat din pat şi a zis: "Scoală, soro, să ne rugăm ca să ne miluiască Domnul!" 5. Şi a început Tobie a zice: "Binecuvântat eşti Tu, Dumnezeul părinţilor noştri, şi binecuvântat este numele Tău cel sfânt şi slăvit întru toţi vecii! Să Te binecuvânteze pe Tine cerurile şi toate făpturile Tale! 6. Tu ai făcut pe Adam şi Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor şi sprijin, şi din ei s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem un ajutor asemenea lui". 7. Şi acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoieşte deci a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună până la bătrâneţe!" 8. şi a zis şi ea cu el: "Amin!" 9. Apoi au dormit amândoi liniştiţi în noaptea aceea.

Si asta sub obladuirea Arhanghelului Rafail, ca el il condusese pe Tobie la Sara tocmai ca s-o ia de sotie, dupa voia lui Dumnezeu. Zice ca au dormit linistiti, presupun ca in acelasi pat si presupun ca nu ii chinuiau hormonii, de au dormit linistiti :)


Nu mai am de zis nimic altceva pe tema asta.

[sophia]

Concluzia ar fi ca:

(Si) atunci cand postim sau ne abtinem cu diverse alte scopuri (anticonceptie), nu mai iubim partenerul la fel. Indreptam iubirea si atentia noastra spre altcineva, in speta Dumnezeu, sau alte persoane, sau spre noi insine (= egoism). Si directia si procentul difera de la caz la caz.


Si cred ca am mai spus asta aici pe forum. Exista un autor (si teolog) american care a scris niste lucrari f.interesante. Una din ele se refera la cuplu.
Imi scapa acum numele autorului si titlul lucrarii, dar am sa caut notita.
Am citit-o si eu si am inteles multe.
Fiecare om, spune el, vine cu niste bagaje biologice/valize, in cuplu. Daca una din aceste valize este goala/se goleste, atunci se produce dezechilivrul, omul nu este fericit si cauta sa umple acea valiza. Daca partenerul nu-l ajuta in asta, nu-i ofera ceea ce el cauta si are nevoie, casnicia s-a dus. Indiferent daca partenerul este bun si ii ofera alte mii de lucruri in schimb.
E ca si cum unui insetat ii dai sa bea in loc de apa pe care el o vrea, otet, sau apa sarata/indulcita.
Unul poate sa vrea in speta:
- nevoie materiala (adica a trait in mari lipsuri si se simte linistit si fericit daca nu le mai are, daca are asigurata existenta din pdv material). Poate renunta in schimb la altele. De ex. sotul poate fi plecat, sau sa-l insele...dar ea sa fie asigurata material. E valiza care a fost goala.
- nevoie de prezenta umana, fizica, de caldura - n-a avut-o si in cuplu sotul/sotia trebuie sa fie permanent acolo. Pot trai in alte lipsuri, dar sa fie partenerul langa ei.
- nevoie de stralucire, glorie, recunoastere - sa vrea el/ea o cariera stralucita, sau partenerul, sa aiba recunoasterea lumii din jur (prin el/ea sau prin partener).
- nu mai stiu acum - poate nevoie de un anume grad de intelectualitate, cultura, talente. Cauta un partener care sa le ofere aas ceva, sau libertatea de a se manifesta ei, sau o comunicare buna in acest plan.
Erau cinci categorii.
- as adauga eu, ca parca in carte n-am intalnit asta, dar vad aici ca exista si asa ceva: nevoie de spiritualitate, credinta. Oameni care sunt fericiti cu asta si cer asta partenerului. Familii de preoti, unii sfinti casatoriti etc.

In fine daca intr-un cuplu se iuntalnesc doi oamenic are au nevoi diferite, valize goale diferite, si fiecare cauta sa-si umple golul sau, acea familie nu va functiona.

Uitam ceva:Va rog eu mult sa nu mai spuneti ca in credinta avem liberul arbitru. Nu este asa. Exista niste reguli si daca nu le indeplinim, se pare, dupa parerea voastra, ca nu suntem (buni) crestini. Noi nu putem alege in credinta, ori facem ceea ce ni se cere (de la Dumnezeu) si mai rau oameni (biserica institutie), ori nu suntem crestini (orotdoxi). Asa se spune, n-o spun eu.
Pentru mine liber arbitru inseamna sa poti alege ceva intre doua sau mai multe variante, fara ca sa faci ceva rau. Sa poti sa-ti alegi drumul, neinsemnand asta ca automat ai de ales intre alb si negru, sau bine si rau. Pot sa fie mai multe cai bune si rele.
De ex. in credinta: sa poti alege calea potrivita tie de a-ti manifesta credinta, fara ti se pune eticheta ca nu esti crestin, sau esti caldicel, sau ai facut rau. Sa poti fi fericit cu alegerea ta.

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Uitam ceva:Va rog eu mult sa nu mai spuneti ca in credinta avem liberul arbitru. Nu este asa. Exista niste reguli si daca nu le indeplinim, se pare, dupa parerea voastra, ca nu suntem (buni) crestini. Noi nu putem alege in credinta, ori facem ceea ce ni se cere (de la Dumnezeu) si mai rau oameni (biserica institutie), ori nu suntem crestini (orotdoxi). Asa se spune, n-o spun eu.
Pentru mine liber arbitru inseamna sa poti alege ceva intre doua sau mai multe variante, fara ca sa faci ceva rau. Sa poti sa-ti alegi drumul, neinsemnand asta ca automat ai de ales intre alb si negru, sau bine si rau. Pot sa fie mai multe cai bune si rele.
De ex. in credinta: sa poti alege calea potrivita tie de a-ti manifesta credinta, fara ti se pune eticheta ca nu esti crestin, sau esti caldicel, sau ai facut rau. Sa poti fi fericit cu alegerea ta.

Pai intr-un fel ceea ce vrei tu exista, in unele cazuri.

De exemplu poti sa te calugaresti sau sa te casatoresti sau chiar nici una din cele doua toate caile sunt bune.

Dupa aceasta alegere mai ai si altele, tot cu variante, unele pot fi bune, altele pot fi rele, adica mai multe bune, mai multe rele.

In alte cazuri nu ai decat doua variante. Ai ramas insarcinata, poti sa pastrezi copilul sau sa faci un avort. Nu exista a 3a posibilitate: il pastrez dar nasc peste doi ani.
Nu traim in Matrix.

Daca dupa asta tanjesti, e clar ca ai anumite frustrari, ai de facut niste alegeri car stii ca sunt bune dar nu te poti impaca cu ele pentru ca sunt alte lucruri care te trag de la bine si nu poti renunta la ele.

Desigur, poti sa-ti manifesti credinta in multe feluri, inclusiv sa stai acasa la TV cand crestinii sunt la Liturghie, din motive subiective, ca de exemplu nu vezi utilitatea practica a Liturghiei pentru ca esti botezat, nu esti ateu, n-ai omorat pe nimeni (dar pana acolo....) deci dupa propriile standarde credinciosul perfect mai ales intr-o lume care, nu-i asa, da dovada de atata necredinta ...

Si da, poti fi fericit cu alegeri de genul asta atat timp cat traiesti inchis ca intr-o colivie in propriile pareri.

In momentul in care scoti capul si incepi sa afli de fapt cam ce zice Biserica in chestiunile in care te credeai atat de intelept si profund si vezi ca nu zice ca tine, plus ca majoritatea credinciosilor dezaproba alegerile tale, ai doua optiuni:

1. sa realizezi ca este ceva gresit la tine si sa schimbi ceea ce este de schimbat

2. sa sustii ca ceea ce invata Biserica este absurd, ca deh..este asa si pe dincolo, o institutie mai degraba omeneasca decat divina, sa sustii ca cei care vor sa te invete de bine sunt absurzi, extremisti, nerealisti, ca n-au urcat pe culmile experientei de viata pe care esti tu, etc.

In primul caz, esti pe drumul cel bun, nelinistile au sa dispara si cu timpul alegerile bune pe care trebuie sa le faci vor fi o sursa de fericire si nu de frustrare.

In al doilea caz, frustrarile vor ramane chiar si se vor amplifica.
Alegerile posibile in aceasta situatie?

a) Sa-i ignori pe ceilalti si sa te inchizi in continuare in mintea ta unde toate hotaririle sunt bune si totul e perfect - mai greu pentru ca realitatea te ajunge din urma si-ti arata sistematic ca totusi ceva nu e in regula.

b) Sau, sa porti razboaie nesfarsite cu ei, incercand sa le demonstrezi ca griul tau este de fapt alb curat, iar ei nu sunt decat niste idealisti stupizi.

c) Sau, poti sa-ti cauti o mica secta care impartaseste cvasi-perfect modul tau de gandire, unde moralitatea e stransa doar in jurul unor chestiuni de baza, in rest poti sa gandesti/sa faci ce vrei si cum vrei.
Totusi, ca si la punctul a) nu stiu daca ai sa poti ignora realitatea care o sa-ti spuna totusi mereu ca ceva nu e in regula la tine..

În prealabil postat de sophia

Concluzia ar fi ca:


Si cred ca am mai spus asta aici pe forum. Exista un autor (si teolog) american care a scris niste lucrari f.interesante. Una din ele se refera la cuplu.

Ar fi interesant de stiut cine este acest telolog. Ii poti gasi numele si titlul cartii? Mie mi-a lasat impresia mai mult de psihologie, decat de teologie. Dar poate e doar o impresie...

[sophia]

@AlinB - nai inteles nimic din ce spuneam eu si persisti exact in ceea ce spuneam eu in explicatii (adica etichete si cataloghizari).
Si prima chestie pe care ti-o spun este: cele doua cai, casatorie si calugarie, nu exista de fapt in credinta.
Casatoria, familia este de fapt, prin canoane si cerinte (umane) incomatibile cu credinta.
In casatorie, ca sa poti s-o traiesti ca lumea, nu poti trai credinta (trebuie post, abstinenta, nu ai voie sa te opresti de la copii, sau dimpotriva sa-i ai daca vrei, ca este pacat). Se spune ca trebuie sa te rogi neincetat si sotul/sotia te opresc de la asta, de aceea trebuie abstinenta. Sau relatiile sunt murdare. Nu este clar. Dar post si abstinenta trebuie oricum.

In calugarie nu poti avea familie,din aceleasi motive (te opreste de la credinta, sau este murdar).

Daca alegi o cale, asa cum de fapt a lasat Dumnezeu, moderata, sa poti si trai si te ruga, se cheama ca nu esti crestin ortodox, sau ca esti caldicel (si asta este spus cu dispret).

Prin prisma acestor reguli nu poti fi fericit nici in familie si nici in credinta.
Ca monah iti liseste familia, ca familist traiesti cu teama ca daruind un pic sotului, neglijezi credinta.
Este un chin continuu pentru toti. Cum o dai, nu este bine.
Variantele puse de tine la sfarsit sunt scuza-ma...idioate.

Dar tu de fapt cum traiesti, sau cum ti-ai dori sa traiesti? Monah, sau casatorit si cat post si cand/cum sa-l tii? Cu copiii mi-ai raspuns deja.
Ti se pare ca drumul ales de tine este bun? Este alb negru, sau de mijloc?

[IOANA17]

Si folosirea anticonceptionalelor este tot o metoda abortiva .:)
ascultati conferintele d-nei doctor cristina todea despre avort.PENTRU FLORIN IONUT

[Jane Says]

Mai Sophia iarta-ma dar tu esti cea care nu intelege nimic

[sophia]

@Anca-Miha - de data asta iti raspund

Ca sa spun si celorlalti. Am gasit notitele.
Il cheama Gary Chapman. Lucrarea se numeste "Cele 5 limbaje ale iubirii". El este teolog de profesie (dar nu ortodox). S-a dedicat mai apoi salvarii familiilor, ca sa se evite divortul. L-as defini ca duhovnic-psiholog.
A mai scris si alte lucrari in acest sens. Da-i un google.

@Jane Says - ce n-am inteles? Eu n-am facut decat sa rezum ce spuneti voi aici pe forum si ce scriu multi. N-am pus nimic de mine inventat.

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Il cheama Gary Chapman. Lucrarea se numeste "Cele 5 limbaje ale iubirii". El este teolog de profesie (dar nu ortodox). S-a dedicat mai apoi salvarii familiilor, ca sa se evite divortul. L-as defini ca duhovnic-psiholog.
A mai scris si alte lucrari in acest sens. Da-i un google.

http://en.wikipedia.org/wiki/Gary_Chapman_(author)

E protestant, ei nu au duhovnici, dar daca tu asa iti definesti duhovnicii, chiar nu ma mira deloc directia gandirii tale.

De altfel viziune respectivului nu este deloc duhovniceasca ci specific consumista, spiritualitatea fiind se pare la ei tot un fel de bun de consum..

[Jane Says]

În prealabil postat de sophia

@Jane Says - ce n-am inteles? Eu n-am facut decat sa rezum ce spuneti voi aici pe forum si ce scriu multi. N-am pus nimic de mine inventat.

Pai rezumi distorsionat.
De ce nu citesti carti despre Taina Casatoriei, ca e un topic in care au fost sugerate titluri de carti. Si rezuma pe urma de-acolo..