Crucea lui Iisus sa intre in tine!

[mishi55]

În prealabil postat de kiralina

Si totusi,dracul te poate omori,sunt multe cazuri in care cei posedati nu castiga lupta cu necuratul.......nu e atat de ilogic sa te poata omori in somn un drac ce e calare pe tine,esti neputincios,cum te aperi,te poate strange de gat,de pilda,nu te mai trezesti.o fi el un tolerat,dar sunt convinsa ca si dracii astia incalca destule reguli divine,sau cel putin incearca!

Daca vorbim de cei posedati, probabil ca uneori se poate intampla sa-i si omoare. Dar tot daca e ingaduit de Domnul. Nu stim noi de ce. Sfintii parinti scriu despre acestea.
Dar aici, in aceste postari, nu cred ca e vorba de persoane posedate, demonizate. Sunt incercari. Incercari ingaduite.
nu e atat de ilogic sa te poata omori in somn un drac ce e calare pe tine,esti neputincios,cum te aperi,te poate strange de gat,de pilda,nu te mai trezesti.
Este ilogic. Pentru ca nu suntem neputinciosi. Avem credinta in Dumnezeu, avem mila Lui, si El nu va da nimic peste puterile noastre - decat daca, lepadandu-ne de El, refuzam noi ajutorul Lui.
Si apropo, duhovnicii vostri ce zic despre aceste incercari? Nu v-au dat ceva "medicament" pentru boala asta? Sa nu credeti ca puteti trece prin asemenea incercari fara ajutorul si rugaciunile duhovnicului.
Nu deznadajduiti! Incercarile vin, dar Domnul nu va paraseste. Nu deznadajduiti, ca atunci dati putere celui rau.

[kiralina]

În prealabil postat de mishi55

Daca vorbim de cei posedati, probabil ca uneori se poate intampla sa-i si omoare. Dar tot daca e ingaduit de Domnul. Nu stim noi de ce. Sfintii parinti scriu despre acestea.
Dar aici, in aceste postari, nu cred ca e vorba de persoane posedate, demonizate. Sunt incercari. Incercari ingaduite.
nu e atat de ilogic sa te poata omori in somn un drac ce e calare pe tine,esti neputincios,cum te aperi,te poate strange de gat,de pilda,nu te mai trezesti.
Este ilogic. Pentru ca nu suntem neputinciosi. Avem credinta in Dumnezeu, avem mila Lui, si El nu va da nimic peste puterile noastre - decat daca, lepadandu-ne de El, refuzam noi ajutorul Lui.
Si apropo, duhovnicii vostri ce zic despre aceste incercari? Nu v-au dat ceva "medicament" pentru boala asta? Sa nu credeti ca puteti trece prin asemenea incercari fara ajutorul si rugaciunile duhovnicului.
Nu deznadajduiti! Incercarile vin, dar Domnul nu va paraseste. Nu deznadajduiti, ca atunci dati putere celui rau.

explica-mi cum te poti apara cand se pune ceva pe spatele tau cand dormi ,si tu,culmea,mai poti simti si asta?cum?esti la cheremul acelei entitati.eu am avut cateva episoade scurte,cum au venit,asa s-au dus!posibil sa fi fost ingaduite pentru un proces de cunoastere,altfel,ar fi continuat,ca la catisma!nu va doresc sa dormiti si sa simtiti un bolovan pe voi!nu v-ati gandit niciodata ca dracii incearca uneori sa faca mai mult decat le este permis?

[mishi55]

În prealabil postat de kiralina

explica-mi cum te poti apara cand se pune ceva pe spatele tau cand dormi ,si tu,culmea,mai poti simti si asta?cum?esti la cheremul acelei entitati.eu am avut cateva episoade scurte,cum au venit,asa s-au dus!posibil sa fi fost ingaduite pentru un proces de cunoastere,altfel,ar fi continuat,ca la catisma!nu va doresc sa dormiti si sa simtiti un bolovan pe voi!nu v-ati gandit niciodata ca dracii incearca uneori sa faca mai mult decat le este permis?

De aparat, in sensul de lupta fizica, nu ai cum. Te agati cu gandul de rugaciune, de o icoana, ceri cu disperare (chiar si in gand, ca de obicei nici sa strigi nu poti) ajutor de la Maica Domnului, de la Domnul, de la un sfant la care ai evlavie... Te agati cu gandul de ajutorul pe care stii ca il vei primi, ca Domnul nu te lasa...

Cat despre faptul ca dracii incearca uneori sa faca mai mult decat le este permis - oho! ba bine ca nu! Dar tu chiar crezi ca L-ar putea insela pe Domnul? Ei au putere numai cat li se ingaduie. Atat! Ar face ei mai mult, dar n-au cum! nu pot face, asta e!
Puterea lor e nelimitata doar asupra celor care li s-au supus de buna voie, care au facut legamant, care fac cele ale diavolului, care lucreaza cu el (farmece, vraji, ghicitorii, si altele, multe); au putere asupra celor care si-au vandut sufletul pentru a castiga ceva.

In rest, chiar si cei mai slabi in credinta, avem ajutor de la Domnul, avem mila Lui, numai sa cerem si sa o facem cu tot sufletul!
In ce ma priveste, nu ma bizui ca as putea lupta: ma bizui ca voi avea ajutor! Asa cum s-a si intamplat, si nu o data.

[colaps]

În prealabil postat de mishi55

Asa cum s-a si intamplat, si nu o data.

Ai avut si tu asemenea episoade?

[mishi55]

În prealabil postat de colaps

Ai avut si tu asemenea episoade?

Da!
S-a intamplat sa am o data o mare cadere din credinta. Si am umblat o vreme in ratacire. Dar s-a intamplat ca am avut parte de mila lui Dumnezeu, si oameni de suflet, crestini, m-au scos din ratacire, m-au ajutat sa-mi vad caderea si, atunci cand, iesind din "groapa" si realizand cat de rau gresisem, am cazut in alta - in disperarea ca greseala mea nu poate fi iertata... Atunci au fost aproape de mine, m-au "purtat" inapoi in biserica, m-au sustinut.
Dupa marturisirea pe care o facusem, dupa lungile discutii cu preotul si cu alti crestini din biserica, urma sa mi se faca o slujba de intoarcere in biserica. Parca traiam un vis.
Ei, si in aceasta perioada, in care asteptam sa mi se faca acea slujba, am avut "vizite", pentru ca, repet, diavolul nu renunta usor la prada pe care a avut-o in gheare.
Nu vedeam nimic, dar auzeam si simteam. Era o prezenta de intuneric. Noaptea, simteam cand venea, pentru ca ma cuprindea o groaza de nedescris in cuvinte. Am cunoscut senzatia parului ridicandu-se in cap (ceea ce crezusem, pana atunci, ca e doar o figura de stil din carti)... Apoi, se intampla sa ma trezesc cu acea greutate pe piept, apasandu-ma, sufocandu-ma, nelasandu-ma sa ma misc macar un pic. Am cerut sfat. S-au rugat pentru mine. Cu doua zile inainte de acea slujba, seara, a venit iar - dar a avut grija sa-si faca aparitia cat mai inspaimantator pentru mine: simteam cum mi se racesc mainile (de spaima), auzeam apropiindu-se... simteam neputinta de a ma mai misca. Iar punctul culminant a fost atunci cand am auzit (in minte, in gand, nu in urechi!) cum spune: "Am venit sa te omor!" Bineinteles ca ma ingrozisem! Nu cred ca mai actionam atunci rational, cred ca mai degraba instinctual, dar ma rugam in gand, chinuindu-ma sa strig si nereusind... intr-un tarziu, am simtit cum incep iar sa ma misc, cum pot sa respir, cum mainile isi pierd raceala. In sfarsit, cam astea au fost, atunci.

[colaps]

În prealabil postat de mishi55

Da!
S-a intamplat sa am o data o mare cadere din credinta. Si am umblat o vreme in ratacire. Dar s-a intamplat ca am avut parte de mila lui Dumnezeu, si oameni de suflet, crestini, m-au scos din ratacire, m-au ajutat sa-mi vad caderea si, atunci cand, iesind din "groapa" si realizand cat de rau gresisem, am cazut in alta - in disperarea ca greseala mea nu poate fi iertata... Atunci au fost aproape de mine, m-au "purtat" inapoi in biserica, m-au sustinut.
Dupa marturisirea pe care o facusem, dupa lungile discutii cu preotul si cu alti crestini din biserica, urma sa mi se faca o slujba de intoarcere in biserica. Parca traiam un vis.
Ei, si in aceasta perioada, in care asteptam sa mi se faca acea slujba, am avut "vizite", pentru ca, repet, diavolul nu renunta usor la prada pe care a avut-o in gheare.
Nu vedeam nimic, dar auzeam si simteam. Era o prezenta de intuneric. Noaptea, simteam cand venea, pentru ca ma cuprindea o groaza de nedescris in cuvinte. Am cunoscut senzatia parului ridicandu-se in cap (ceea ce crezusem, pana atunci, ca e doar o figura de stil din carti)... Apoi, se intampla sa ma trezesc cu acea greutate pe piept, apasandu-ma, sufocandu-ma, nelasandu-ma sa ma misc macar un pic. Am cerut sfat. S-au rugat pentru mine. Cu doua zile inainte de acea slujba, seara, a venit iar - dar a avut grija sa-si faca aparitia cat mai inspaimantator pentru mine: simteam cum mi se racesc mainile (de spaima), auzeam apropiindu-se... simteam neputinta de a ma mai misca. Iar punctul culminant a fost atunci cand am auzit (in minte, in gand, nu in urechi!) cum spune: "Am venit sa te omor!" Bineinteles ca ma ingrozisem! Nu cred ca mai actionam atunci rational, cred ca mai degraba instinctual, dar ma rugam in gand, chinuindu-ma sa strig si nereusind... intr-un tarziu, am simtit cum incep iar sa ma misc, cum pot sa respir, cum mainile isi pierd raceala. In sfarsit, cam astea au fost, atunci.

Si de cand ai inviat in dreapta-credinta, ai mai avut asemenea atacuri ?

[mishi55]

În prealabil postat de colaps

Si de cand ai inviat in dreapta-credinta, ai mai avut asemenea atacuri ?

O vreme, destul de lunga, nu s-a mai intamplat. Chiar era uimitor de "liniste".
Apoi, sporadic, se intampla sa ma trezesc cu greutatea pe piept, dar senzatia de teama parca nu mai era chiar atat de puternica; intr-un fel ciudat, ma temeam, dar, in acelasi timp, stiam ca se va termina, ca voi iesi, ca voi respira. Sau ma trezeam cu senzatia de imobilizare, fara greutate pe piept, dar fara posibilitatea de a misca mana pentru a ma inchina. Ma incordam din toate puterile, fara vreun folos. Dar gandul "urla" dupa ajutor. Si, pe cat puteam, faceam cruce cu limba. Uneori puteam chiar sa "soptesc" rugaciunea.
Deci, rar de tot, dar s-a mai intamplat.

[mishi55]

În prealabil postat de colaps

Si de cand ai inviat in dreapta-credinta, ai mai avut asemenea atacuri ?

Tu tot intrebi, dar nu zici: tie ti s-a intamplat? Ai avut asemenea experiente?
Impartaseste si tu. Nu stii cum poate fi de folos.

[Catisma]

În prealabil postat de mishi55

se intampla sa ma trezesc cu acea greutate pe piept, apasandu-ma, sufocandu-ma, nelasandu-ma sa ma misc macar un pic... ma rugam in gand, chinuindu-ma sa strig si nereusind... intr-un tarziu, am simtit cum incep iar sa ma misc, cum pot sa respir.

Asa este. De câte ori n-am avut incidente din astea...

[mishi55]

În prealabil postat de Catisma

Asa este. De câte ori n-am avut incidente din astea...

Se intampla asemenea lucruri. Povesteste cineva ceva, si te regasesti in trairea acelei persoane. Asta ne face uneori sa ne simtim bine, ca si cum am regasi pe cineva din familie. Si e bine ca e asa. Uneori e destul un cuvant al cuiva, ca sa ne simtim mai bine, sa ne simtim ajutati, intariti. Uite, mai e cineva care a patit asa.

Sa ne ajute Domnul pe toti, sa ramanem pe cale! Si din orice cadere sa ne ridicam !