Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[vsovivi]

În prealabil postat de AngelicaKroner

Păi citim şi ne convingem tot mai abitir că e minciună şi de partea cui se află dreptatea. Citim în Cuvântul Pucios zis "al lui Dumnezeu", căci tocmai prin "Cuvântul lui Dumnezeu" se dă pe faţă Minciuna: În loc de "Lăsaţi pruncii să vină la Mine", ce găsim? Găsim un Irod Pucios Sângeros care proclamă Stricarea Zămislirii Pruncilor în Oastea Pucioşilor:

“Apropie-te de Mine, oştire română, căci copiii care vin, nu sunt de la Mine, nu sunt cu Mine, că Dumnezeu va strica şcoala cea pământească şi va înălţa biserică dacă va fi ascultare. Dumnezeu va strica zămislirea pruncilor dacă va fi ascultare în oştirea română, căci am luat altoi pentru voi şi pun altoi de la început, ca cel născut să rămână înviat. Dacă voi reuşi, bine va fi" (Citat din Cuvântul de la Pucioasa, din data de 7-01-1966).

Nu era sigur că va reuşi, şi n-a reuşit. Pentru că nu mor caii când vor câinii. Deci pricepem bine şi cercetăm cine ne amăgeşte cu adevărat pe noi, căci Trâmbiţa a şasea Apocaliptică i-a amăgit pe toţi că Irodul Pucios, stricător al Zămislirii Pruncilor şi stricător al Celor 7 Taine ale Bisericii, începând cu Căsătoria şi cu Botezul, ar fi ... cică, Iisus Hristos:


“... Creştinilor, supravegheaţi-vă copiii, că Dumnezeu S-a hotărât ca nici un copil să nu se mai zămislească.... …Opresc căsătoria! După anul nou, trimit un număr de fecioare la mănăstire, nu voiesc să mai căsătoresc. Din toate familiile creştine, să fie o fiică la mănăstire şi feciori…” (Citat din Cuvântul de la Pucioasa, din data de 4-12-1975)

Degeaba a hotărât Irodul Pucios şi a "proorocit" să nu se mai zămislească nici unul dintre cei 11000 de prunci în judeţul Dâmboviţa. Dar ei tot s-au zămislit, din 1966 încoace, şi s-au căsătorit, şi acum - unii dintre ei - au şi ei copii. Că nu mor caii când vor câinii şi când planifică ei în proorociile lor mincinoase.

Deci, citim şi pricepem bine proorociile mincinoase ale pucioşilor şi ne dăm seama cine este amăgitorul şi uneltele peste care se arată el. Iar Vsovivi este unealta cea din urmă, care se întrevede că va ajunge, încet încet, pe măsură ce-i creşte râvna, cea dintâi.
Deci, nu ne lăsăm păcăliţi, chiar dacă ne mhinţi, mhoţule!

Ce mai e de zis când văd că te-ai luat cu MM de mână şi nu vreţi să vedeţi ci v-aţi smintit cu ironia şi batjocura ca să-i faceţi pe plac lui nenia cu pisisikaa pentru cafiaua lui tanti grijania... deci te plâng... şi nu mai am cuvinte şi speranţe la tine, e clar că vorbesc în yadar că voi nu citiţi cu bună credinţă ca să pricepeţi ci ''dovediţi'' minciunile lui nenia, şi de aia interpretările voastre sunt absurde căci voi deşi citiţi Acelaşi Cuvânt al Lui Dumnezeu, voi cu toate acestea primiţi o altă evanghelie, repede primiţi altă evanghelie: a făţărniciei şi a slujirii poftelor cele rele ca să plăceţi gLumii şi să fiţi ca ea... deci am tristeţe mare la adresa ta stimată AngelicaKroner... dar şi aşa nu-ţi pasă din moment ce poţi să vorbeşti atât de urât... că pavlovici te-a învăţat cum să batjocureşti proorocii şi sfinţii... a avut grijă ca să te înveţe.


Deci iată că tu te-ai dovedit mincinoasă dând un citat rău şi absurd, scos aşa prin trunchiere, căci citatul corect este ăsta:

''... O, apropie-te de Mine, ţară românească, că de nu Mă vei asculta, va rămâne întru tine semn de la Mine cum a rămas ca amintire din mănăstirile împăraţilor. Apropie-te de Mine, oştire română, căci copiii care vin, nu sunt de la Mine, nu sunt cu Mine, că Dumnezeu va strica şcoala cea pământească şi va înălţa biserică dacă va fi ascultare. Dumnezeu va strica zămislirea pruncilor dacă va fi ascultare în oştirea română, căci am luat altoi pentru voi şi pun altoi de la început, ca cel născut să rămână înviat. Dacă voi reuşi, bine va fi, aşa cum scrie în carte la rugăciune: ''precum în cer aşa şi pe pământ'', fără păcat. Credinţa să o păstraţi, căci multă credinţă este întinată. Crede în Dumnezeu, dar face şi păcat lumea. ''


Deci se înţelege din citat că: ''în fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea, Adevărul L-ai iubit, cele ascunse şi cele nearătate ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie'' ...

Adică toţi copiii ce merg la oaste nu merg la oastea şi armata Domnului ci devin spahii şi ienicieri în legiunile antichristului, şi cum se face asta? Păi prin şcolile care scot învăţături mincinoase, ateiste, necredincioase, false, pline de ură şi îndoială faţă de Credinţă, şi acest lucru înseamnă zămislire de prunci fără Dumnezeu care nu sunt de la Mine, şi iată că Domnul opreşte zămislirea de fii şi fiice ai Babilonului, dar cum o opreşte? Care este procedeul? Săvârşind mişelie aşa ca Irod? Aşa cum susţi dumneata? Nicivorbă ci prin altoi şi pentru o viaţă fără păcat căci ei nu vor mai muri, deci iată cum pe copiii ucişi de antichrist Domnul vrea să-i învie spre viaţă veşnică:

''...căci am luat altoi pentru voi şi pun altoi de la început, ca cel născut să rămână înviat.'' ''Dacă voi reuşi, bine va fi, aşa cum scrie în carte la rugăciune:''precum în cer aşa şi pe pământ'', fără păcat. ''

Apoi în legătură cu Tainele, iar înţelegi viceversa şi numai ca să vă arătaţi absurdul dar nu vă e ruşine că vă arătaţi ruşinea minciunilor pe care le propagaţi printr-o miştocăreală pironică?


“... Creştinilor, supravegheaţi-vă copiii, că Dumnezeu S-a hotărât ca nici un copil să nu se mai zămislească.... …Opresc căsătoria! După anul nou, trimit un număr de fecioare la mănăstire, nu voiesc să mai căsătoresc. Din toate familiile creştine, să fie o fiică la mănăstire şi feciori…” deci aşa opreşte taina căsătoriei care e numai pentru zămisleirea pruncilor celui rău : trimit un număr de fecioare la mănăstire, nu voiesc să mai căsătoresc. Din toate familiile creştine, să fie o fiică la mănăstire şi feciori…''

Păi nu vezi cum opreşte Domnul Căsătoria? Trimite ficele şi feciorii la mănăstire ca să rămâie feciori şi fecioare dar nu oricum ci numai aşa ca Preasfânta Maria şi ca şi Iisus Hristos căci Tatăl aşa doreşte ca să fie oamenii toţi ca Iisus Hristos şi nu altfel... Deci cum opreşte căsătoria dacă zice ca în familiile creştine să fie o fiică sau un fiu care îmbrăţişează viaţa sfântă? Păi nu e împotriva familiei ci împotriva familiilor care sunt numai şi numai pentru gLume şi nu se unesc pentru Dumnezeu, căci iată că nici un rod al lor nu îl lasă să meargă la mănăstire, nu-l lasă să aibă viaţă sfântă ci când aud în familia de azi de Mănăstire, de călugărie, de viaţă feciorelnică, cum că ai vrea să ajungi ca Iisus Hristos, ca sfintele sau sfinţii, cum aud imediat te privesc altfel şi te trimit la nebuni... nu că n-ai fi... dar eşti un nebun pentru Hristos.

Deci vezi dumneata ce înseamnă:

''Lăsaţi copiii să vină la Mine?'' Să-i laşi să ducă viaţă sfântă ca urmând lui Hristos să ajungă vii şi să nu mai moară în păcatele lor şi ale părinţilor lor şi ale şcolilor gLumii cu toate armatele şi oştirile lor păgâne pline de necredinţă că or să păţească aşa cum au păţit ''mănăstirile'' de împăraţi... că niciuna nu a rămas... ci numai mănăstirile săracilor ce s-au sfinţit rămân în veşnicie.

Deci lor le este oprită căsătoria, căci monahii şi monahiile sunt căsătoriţi cu Dumnezeu! iar dacă se căsătoresc cu cineva, după ce au depus voturile şi au jurat credinţă, atunci săvârşesc adulter, căci se reîntorc la gLume...

Aşa că dacă nu ştii ce vrei, nu eşti suficient de credincios, nu jura că o să păţeşti ca Petru cel ce s-a mândrit şi apoi s-a lepădat, iar dacă juri atunci trebuie să fii conştient că nu vei mai avea relaţii cu alte femei sau bărbaţi şi nu vei mai avea copii decât fraţi şi fii duhovniceşti...

Ştiu că e greu de ales, de aceea mai bine stai mult şi nu juri până eşti sigur că aia e ceea ce vrei... viaţă duhovnicească... iar dacă nu crezi şi nu te simţi fericit atunci pleci că nu se supără Dumnezeu, căci e mai bine să pleci decât să huleşti!

Da, da, ''bine'' de tot ''pricepeţi'' voi proorociile... şi de aia a şi zis Nichita Stănescu aşa ''nu mor caii când vor câinii'' că nu pricepeau ei, ăia unii dăştepţi din conducere, nu pricepeau iubirea poetică şi patriotică a lui ci îi doreau moartea că nu se închina la ispisisikaa...

Dar expresia are două sensuri, una e pentru perioada comunistă, când câinii erau securiştii cu mapa, iar caii erau cei de sub jug cu sapa, dar acum e invers, caii sunt caii lui antichrist, Apocaliptici şi câinii credinţei degeaba vor să moară caii blestemelor căci ei nu mor aşa cum vor câinii, căci este scris nu aruncaţi mărgăritarele voastre înainte porcilor sau a câinilor căci le vor călca în picioare şi se vor întoarce ca să vă rupă...

Problema este că voi nu ştiţi cine sunt mărgăritarele voastre... şi asta e problema... şi numai o să vă treziţi la sfârşit când o să fiţi întrebaţi:

''-Da' de ce nu ai grijit de mărgăritale tale?'' de ce le-ai băgat în oastea lui Irod? Sau voi nu ştiţi că Irod nu a vrut să dea slavă Lui Dumnezeu ci a vrut să i se dea slavă doar lui? Şi nu era un rege oarecare, şi nici un om prost aşa ca mine care mereu mă închin mie, ci el era însăşi regele lui Iuda sau a lui Israel, era regele poporului Domnului, poporul cel vechi care nu L-a ascultat ci L-a părăsit... aşa ca mulţi dintre noi... că nu e suficient să-L asculţi o dată sau de două ori ci trebuie să-L urmezi în veşnicie urcând cu El Golgota şi trecând cu El prin moarte fără să te nemulţumeşti, sau revolţi şi fără să blestemi pe fratele tău mai puţin înţelept... ci să iubeşti cu sfinţenie feciorelnică până la sfârşit, întotdeauna... nu de la tine ci cu dragostea lui Dumnezeu... şi aşa să rabzi, să rabzi, să rabzi... mie îmi cer şi nimănui altcuiva... dar nu pot... căci iar caut să plac oamenilor... şi devin un milog urât cu multă milă spurcată de sine însuşiri... şi apoi mă răybun şi merg la răzebel, răzbeu... şi beu şi beu şi nu mă mai satur.

[vsovivi]

Dar totuşi dacă nu vă supăraţi vă întreb şi eu ceva: Pentru ce vă străduiţi cu atâta cerbicie ca să înţelegeţi viceversa? Ce câştig câştigaţi?

Sau chiar nu se vede de la voi cât de frumoase şi drepte sunt Cuvintele Domnului? Sunt mai mult decât stelele Cerului, mai mult decât tot agurul gLumii... păi voi chiar nu vă daţi seama cât de mari sunt ''Cuvintele Mele''? Adică voi chiar nu observaţi slava cea mare din Cuvântul lui Dumnezeu?... chiar nu vreţi să vedeţi şi să credeţi apoi în APA VIEŢII?

Pentru ce? Cine v-a vrăjit pe voi? Cafiaua lui tanti grijania sau v-a speriat ispisikaa lui nenia căci v-a ''proorocit'' că o să-i dea drumul din lesă şi o să mai şi trimită eretele său cel dresat de pe umărul drept ca să vă ia de sus ca viespele din văzduh, ca viesii stârniţi? Şi viespii mâncă mai ales carne, carne de frate. Deci ce se întâmplă cu voi? Ce aţi păţit?

Nu vă mai doare oareoare durerea lui Dumnezeu?

[mariamargareta]

În prealabil postat de vsovivi

Ce mai e de zis când văd că te-ai luat cu MM de mână şi nu vreţi să vedeţi ci v-aţi smintit cu ironia şi batjocura ca să-i faceţi pe plac lui nenia cu pisisikaa pentru cafiaua lui tanti grijania...

Deci iată că tu te-ai dovedit mincinoasă dând un citat rău şi absurd, scos aşa prin trunchiere, căci citatul corect este ăsta:

''... O, ... ţară românească, ...copiii care vin, nu sunt de la Mine, nu sunt cu Mine, că Dumnezeu ...va strica zămislirea pruncilor ... Dacă voi reuşi, bine va fi... ''


...
şi iată că Domnul opreşte zămislirea de fii şi fiice ...

Apoi în legătură cu Tainele, iar înţelegi viceversa şi numai ca să vă arătaţi absurdul dar nu vă e ruşine că vă arătaţi ruşinea minciunilor pe care le propagaţi printr-o miştocăreală pironică?


“... Creştinilor, ... Dumnezeu S-a hotărât ca nici un copil să nu se mai zămislească.... …Opresc căsătoria! După anul nou, trimit un număr de fecioare la mănăstire, nu voiesc să mai căsătoresc. ..."

Păi nu vezi cum opreşte Domnul Căsătoria? Trimite ficele şi feciorii la mănăstire ... Deci cum opreşte căsătoria dacă zice ca în familiile creştine să fie o fiică sau un fiu care îmbrăţişează viaţa sfântă? ...

Deci lor le este oprită căsătoria, căci monahii şi monahiile sunt căsătoriţi cu Dumnezeu! iar dacă se căsătoresc cu cineva, după ce au depus voturile şi au jurat credinţă, atunci săvârşesc adulter, căci se reîntorc la gLume...

...

Da, da, ''bine'' de tot ''pricepeţi'' voi proorociile...
...
... şi aşa să rabzi, să rabzi, să rabzi... mie îmi cer şi nimănui altcuiva... dar nu pot... căci iar caut să plac oamenilor... şi devin un milog urât cu multă milă spurcată de sine însuşiri... şi apoi mă răybun şi merg la răzebel, răzbeu... şi beu şi beu şi nu mă mai satur.

Cu adevărat minţi, atunci când spui că numai pucioşii care se duc la mănăstire sunt îndemnaţi să renunţe la Taina Căsătoriei şi la zămislirea de prunci. Poruncile acestea împotriva firii se vor a fi universale, după cum şi doctrina pucioasă doreşte să cuprindă lumea toată şi să subjuge toate popoarele lumii sub ascultarea “poporului român creştin pucios”. Încă din 1976 “Dumnezeul” Pucios se arată pe faţă supărat pe căsătorii şi nu le mai “binecuvintează” prin Taina Nunţii:

“ Uitaţi-vă şi nu mai doriţi, fecioarelor, căsătorie, că Dumnezeu s-a supărat şi nu mai face căsătorii.”(Citat din Cuvântul Pucios, de la data de 23 februarie 1976)

Credinţa în Dumnezeu se probează de acum încolo printr-un criteriu nou, universal: ea se dovedeşte prin faptul că nu-ţi mai doreşti căsătorie şi nici copii, care sunt roadele căsătoriei:

“ …Dacă ai fi credincios, nu ai mai dori să te căsătoreşti şi nici fii şi fiice nu ai mai dori. ” (Citat din Cuvântul Pucios, de la data de 23 iunie 1977)

Interzicerea căsătoriei ca Taină a Bisericii se motivează de către pucioşi prin faptul că ea legitimează păcatul:

“ Copilaşii Mei, Dumnezeu a interzis căsătoria pentru păcat…”(Citat din Cuvântul Pucios, de la data de 25 iunie 1979)
“ Domnul a oprit căsătoria pentru că numai e timp de întinare şi de pofte trupeşti,…” (Citat din Cuvântul Pucios, de la data de 1 mai 1982)

De altfel, toţi simpatizanţii pucioşilor au renunţat la a se mai căsători, de atunci şi până astăzi, deşi niciunul dintre ei nu a îmbrăcat haina monahală. Deci, nu intrarea în mânăstire conducea la această renunţare, ci porunca în sine. În plus, mulţi dintre cei căsătoriţi deja au divorţat pe motive de evlavie, încălcând astfel canoanele. Alţii au continuat să fie împreună, dar au renunţat la naşterea de prunci. Nici un prunc nu s-a mai născut în familiile de pucioşi de atunci şi până astăzi. Nici un botez nu s-a mai înregistrat în familiile pucioase. Două Sfinte Taine ale Bisericii au fost retezate de la rădăcină prin această doctrină diavolească.

[vsovivi]

Draga mea, dacă mai vrei să citeşti din Cuvântul lui Dumnezeu atunci să mori din dragoste rănită ! Uite aşa!

Şi dacă ochii tăi vreodată vor mai plânge atunci viaţa merge înainte...

Iar dacă te doare iar ,
atunci cântă cu amar...

Iar dacă te doare des,
coboară din cireş...

Iar dacă te doare mult
Abea atunci te ascult...

da, da te ascult.

Şi dacă totuşi vei pleca... atunci voi rămâne singur cu timpul... sau cine ştie?.. Ce se va alege de primăvară... şi de tine... şi apoi de mine... şi apoi de dragostea noastră? Deci îţi spun bun rămas dar nu te bucura... că de mine tot n-ai să scapi. Rămân aici să te-aştept, cu acelaşi dor... în garsoniera mea... sau poate că până la urmă chiar o să vin după tine... căci tu şi numai tu eşti primăvara mea. Numai tu.

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Cu adevărat minţi, atunci când spui că numai pucioşii care se duc la mănăstire sunt îndemnaţi să renunţe la Taina Căsătoriei şi la zămislirea de prunci. Poruncile acestea împotriva firii se vor a fi universale, după cum şi doctrina pucioasă doreşte să cuprindă lumea toată şi să subjuge toate popoarele lumii sub ascultarea “poporului român creştin pucios”.

...........
Două Sfinte Taine ale Bisericii au fost retezate de la rădăcină prin această doctrină diavolească.

Da, da, ''eu mint'';
aşa îmi repeţi întruna fiindcă tu vrei mereu să pleci...
dar acolo unde vei ajunge să te gândeşti... la ''minciunile mele'' că aşa susţi mereu pe sute de pagini, că te mint, şi că minte şi Domnul şi că mint şi eu... şi că toţi te mint...
Dar o să vezi dumneata cum o să subjuge pe toată gLumea această taină minunată a dragostei... feciorelnice şi fără de păcate.

Toate popoarele şi toţi împăraţii gLumii şi toţi vor cădea răniţi sub ascultare... şi vei cădea şi tu cu siguranţă şi vei muri din dragoste rănită, căci vor lăsa ei toate tainele lor doar pentru una, pentru una: Taina Vieţii Veşnice... Taina Dorului... şi a fiorului... Cuvântului.

[mariamargareta]

216. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de artistul plastic Marian Zidaru (I)

(Interviu luat artistului în anul 1992, luna noiembrie, în urma expoziţiei sale “Noul Ierusalim” de la Galeria Simeza din Capitală.
Cu această ocazie, artiştii Victoria şi Marian Zidaru au afirmat că au avut experienţa Revelaţiei Duhului Sfânt, care a motivat prezenţa lor la această expoziţie ca un prilej de a mărturisi şi a propovădui tuturor chemarea la comuniune cu cei care au gustat părtăşia acestei revelaţii.
Observaţiile din paranteze aparţin autoarei acestui articol.)

Reporter: În primul rând vă rugăm să faceţi o mică prezentare a expoziţiei de faţă.

Marian Zidaru: Este o expoziţie care încearcă să lămurească relaţia directă dintre artă şi divinitate.

(Observaţia 1: M.Z. teoretizează încercând să apropie forţat două entităţi care îi sunt lui foarte dragi: Divinitatea şi arta. Realitatea este că între artă şi Divinitate nu există absolut nici o legătură directă, în afară de efortul pe care îl face uneori arta de a copia Divinitatea – deşi arta modernă nu mai copiază de mult Divinitatea, considerând că s-a maturizat îndeajuns, ca să creeze şi să inventeze singură. Arta este în esenţă cea mai profundă expresie a creativităţii umane. Pe de o parte, ea urmăreşte să comunice semenilor un sentiment, o idee, o senzaţie sau o trăire personală, specifică fiinţei umane. Pe de altă parte, arta este pentru om o formă de completare a actului cunoaşterii [cunoaşterea artistică]. Dumnezeu nu comunică prin artă, ci prin cuvânt, iar creaţia sa este consecutivă cuvântului Său: „Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină! Şi a fost lumină.” – Facerea 1,3. Singura „creaţie artistică” a lui Dumnezeu ar putea fi considerată fiinţa umană, căci pe Adam l-a plămădit Dumnezeu „cu mâinile Lui”, dar aceasta este o excepţie motivată, care nu-L face neapărat pe Dumnezeu un „Artist” printre artişti. Arta este deci specifică omului, în pasiunea şi efortul lui de a-L copia pe Creator. Omul spune în sinea lui: Dacă Ziditorul a făcut lucruri atât de frumoase în natură, de ce n-aş putea face şi eu? Dar, întrucât el nu le poate face la fel, prin cuvânt poruncitor, începe să reproducă stângaci cu mâinile ceea ce vede: peisaje, plante, animale, feţe de oameni, etc. După ce se satură de a copia natura, începe să inventeze şi astfel descoperă arta abstractă. Dar Divinitatea nu face artă. Ea creează pur şi simplu, odată pentru totdeauna, apoi Îşi susţine creaţia Sa în viaţă, prin pronia divină. Dumnezeu le-a făcut pe toate bune foarte de la început şi nu are nevoie de retuşări ale creaţiei Sale, nici de reproduceri stângace.)

Arta, fiind o formă de manifestare a lui Dumnezeu, are datoria să fie purtătoare de cuvânt a lui Dumnezeu.

(Observaţia 2: M.Z. sugerează că, la nevoie, Dumnezeu S-ar putea oricând exprima prin artă, şi chiar o face, deci a ajuns şi El oarecum la nevoie. Dacă s-ar putea admite o oarecare legătură indirectă şi univocă între arta omului şi Divinitate, în sensul că, în perioada copilăriei ei, arta copia Divinitatea, este imposibil să admitem că Dumnezeu, epuizând mijloacele Sale de a fi convingător, apelează in extremis la artă, ca să-l convingă pe om că are nişte datorii faţă de sine, faţă de semeni, faţă de natură şi faţă de Dumnezeu. Or, Zidaru vrea să introducă un concept nou, revoluţionar, în teologie şi în religie: Dumnezeu are nevoie acum, la sfârşit de timp, de artă, pentru a comunica cu omul, căci cuvântul Lui nu mai este de ajuns. În concepţia lui M.Z., versetul biblic care spune că pietrele vor striga [“Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.” – Luca 19,40] trebuie înţeles că “sculpturile din piatră, făcute de artiştii creştini, vor striga la oameni ca să-i trezească la credinţă”. Dar Zidaru n-a inventat el această “concepţie artistică” despre propovăduire, prin sculpturi în piatră sau în lemn. El a preluat pur şi simplu o “proorocie de-a Verginicăi”, pe care apoi s-a străduit să o pună şi în practică: “Astăzi vorbeşte Domnul cu omul, şi mai târziu vor vorbi pietrele şi lemnele şi te vei îngrozi, că nu vei şti ce înseamnă această zi care vorbeşte prin piatră şi prin lemne.” [Citat din Cuvântul Pucios, de la data de 25-03-1978]. Verginica a repetat “proorocia” şi la puţin timp înainte de a muri: “... O, iubite fiu din vremea de astăzi, întoarce-te la începutul legii lui Dumnezeu [...] pentru că mult s-a grăit şi mult am trimis acest cuvânt în faţa voastră, că nici un profet nu a primit cât aţi primit voi astăzi, şi iată că Domnul dacă nu va reuşi cu voi, pietrele vor rosti contra voastră” [Citat din Cuvântul Pucios, de la data de 15-01-1980]. Când Marian Zidaru a început să sculpteze pietre şi lemne, aşa cum îi cereau proorociile Verginicăi [dar şi nevoile financiare tot mai mari ale obştei condusă cu mână de fier de Mihaela], a venit şi Mihaela cu o “proorocie” care confirma că sculpturile lui Marian, lemnele şi pietrele, “vorbeau” în numele “Domnului”, propovăduind întregii lumi “Cuvântul de la Pucioasa”: “Pace vouă! Şi vom sta la masă cu cerul în ziua aceasta de praznic ceresc, căci sfântul şi marele Haralambie se bucură cu voi şi face biruinţă mare pentru voi şi va lucra prin voi minuni mai mari decât oricând, căci iată, pietrele vorbesc şi munţii mărturisesc şi înălţimile se pleacă la glasul Domnului Iisus Hristos. Amin.” [Citat din Cuvântul Pucios, de la data de 23-09-1992]. Pietrele n-au fost însă totdeauna docile şi mărturisitoare ale “lucrării”. Ba, chiar s-au întors împotriva Noului Ierusalim de la Pucioasa. Când arhiereul Irineu, cel care era numit de ei cândva “martorul cel credincios”, s-a lepădat de pucioşi, aceştia l-au acuzat că a luat pietre în mâini cu care a lovit în “lucrare”, făcând-o “sectă rea”. În ripostă, pucioşii nu recunosc că sunt sectă şi îi aruncă lui Irineu în faţă cuvinte aspre, copiate din Biblie: “Înapoia mea, satano!”: “Eu rostesc lucrare de Duh Sfânt peste tine, Israele nou, Israele român. [...] Să nu te superi, tată, pe cel ce-l vezi că aruncă cu pietre în tine, căci pietrele din mâna lui nu le-a luat cu inima lui. Iată, a venit vremea să-l vezi pe cel ce este numit martorul Meu în mijlocul bisericii lumii că dă cu pietre în tine. Nu te supăra pe el, nu te supăra pe nimeni, tată. Era scris în cartea Mea de azi şi trebuia să se vadă împlinit acest cuvânt. Este scris în carte că "păstorii de azi vor face dosare şi vor duce în judecată oiţele Mele cele bune zicându-le „sectă rea“". Nu te nedumeri dacă chiar prin mânuţa şi prin guriţa aceluiaşi martor se rostesc aceste cuvinte spuse de Mine din vreme, că Eu am spus să te ridici şi să spui: „Înapoia mea, satano, căci aceste cuvinte sunt satane!“. Tu eşti poporul Meu, nu eşti sectă, iar aceste cuvinte sunt satane, şi tu să spui: „Înapoia mea, satano!“. Aşa să spui acestor vorbe lumeşti, şi să nu faci altfel ca să te descurajezi pe drumul tău cu Mine.” [Citat din Cuvântul Pucios, de la data de 11-06-1995])

[vsovivi]

Păi dacă Arhiereul Irineu, a trebuit să facă ascultare de cei ce i-au pus înainte să semneze ca la PCR şi apoi să-şi şi dovedească prin faptele lor cu mâna lui fidelitatea căci l-au şantajat pe bază de jurământ şi apoi l-au pus să-l reînnoiască socotind ei că l-ar fi călcat, când defapt Arh. Irineu nu a călcat jurământul Arhieresc, ci sub ascultare de maimare s-a dus prima oară de a sfinţit locul sfânt, căci tronul Arhieresc al locului era vacant şi în cazul acesta, tu ca păstor te poţi duce să păstoreşti oile fără păstor măcar până se va alege un nou Arhiereu.

Deci cine a rostit cuvintele sataniceşti şi a dat cu pietre în cel ce este mai mare decât un prorooc, mai mare ca Moise? Cine a dat cu pietre în sfânta Verginica zicând că e sectă rea? Arh. Irineau care a fost trimis sub ascultare apoi de către cei ce au judecat strâmb? El a lovit asemenea sf. Pavel? Sau cine a scos pe gură cuvintele şi vorbele gLumii? Deci pentru ce îl osândiţi mereu şi îl scoateţi ca vinovat când el n-are nici o vină căci a trebuit să facă ascultare de maimare şi de instanţă, instanţa lor pe care nu o mai judec... şi asta s-a întâmplat că niciunii nu au vrut să creadă... decât el şi inima lui preabună.

''Să nu te superi, tată, pe cel ce-l vezi că aruncă cu pietre în tine, căci pietrele din mâna lui nu le-a luat cu inima lui.''

Iar pietrele şi lemnele care vor striga la voi nu sunt nicidecum statui sau arta gLumii, nicivorbă, ci pietrele şi lemnele care vor striga sunt puterea lui Dumnezeu căci Dumnezeu a dat apă din piatră din stânca de la Rifidim şi a vorbit prin asină şi atunci puteţi fi siguri că din pietre şi lemne îşi poate ridica fii şi fice dacă voi veţi tăcea şi nu vă veţi pocăi...

Aşa că ''...nu vă mai îngâmfaţi în inimile voastre căci şi din bolovanii aceştia (lovind sfântul Ioan în nişte pietre de râu) poate Dumnezeu să ridice fii... lui Avraam, ci faceţi roade vrednice de pocăinţa voastră''

Deci când se referă la pietre şi lemne, Dumnezeu se referă la cele mai neînsemnate lucruri care par uscate şi moarte şi nefolositoare care dacă nici n-ar exista, atunci nimeni nu le-ar simţi lipsa... căci ce sunt alea nişte lemne şi beţe şi bolovani şi pietre care găseşti câtevrei pe marginile râului?

Deci:
''Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.'' (la prooroci şi ucenici şi sfinţii şi următori ai Lui Iisus Hristos se referă, la toată cirta şi iota Cuvântului lui Dumnezeu, care este plinită şi nu doar pălăvrăgită în deşertăciunea deşertăciunii deşerţilor...)

[vsovivi]

Deci nu-l mai osândiţi mereu pe Arh. Irineu Pop Bistriţeanul pentru că a fost şantajat şi băgat sub jurământ ca şi cum nu şi l-ar fi ţinut, dar el şi-a ţinut jurământul faţă de Cuvântul lui Dumnezeu căci el a crezut şi a fost martor şi a sfinţit Hrisovul şi Cetatea Lui Dumnezeu, la fel şi pe cel faţă de mai mare căci toate le-a făcut sub ascultare, la fel şi faţă de popor şi sunt convins că pururea se roagă pentru ei...

[AngelicaKroner]

În prealabil postat de vsovivi

Deci nu-l mai osândiţi mereu pe Arh. Irineu Pop Bistriţeanul pentru că a fost şantajat şi băgat sub jurământ ca şi cum nu şi l-ar fi ţinut, dar el şi-a ţinut jurământul faţă de Cuvântul lui Dumnezeu căci el a crezut şi a fost martor şi a sfinţit Hrisovul şi Cetatea Lui Dumnezeu, la fel şi pe cel faţă de mai mare căci toate le-a făcut sub ascultare, la fel şi faţă de popor şi sunt convins că pururea se roagă pentru ei...

Evident că se roagă, ca să le vină mintea la cap!



Nu te teme, că nu-l osândeşte nimeni, îndată ce a acţionat ca un înşelat. Alta era dacă el ar fi acţionat în deplină cunoştinţă de cauză.

[mariamargareta]

216. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de artistul plastic Marian Zidaru (II)

Faptul că Dumnezeu se manifestă în România şi coboară cuvânt spre a ne redeschide inimile înspre calea mistică este un lucru normal pe care Dumnezeu are libertatea să-l facă. Expoziţia de faţă mărturiseşte despre un loc ce se află la Pucioasa, mai precis localitatea Glodeni, unde din 1955 există o revelaţie mistică, în sensul că diverse persoane, de-a lungul timpului, au recepţionat cuvântul lui Dumnezeu. Începutul acestei lucrări s-a făcut prin manifestare directă şi primul vas prin care Dumnezeu a lucrat a fost sfânta Virginia. Îi spunem noi sfânta Virginia pentru că a dus o vieţuire sfântă. Fiind fecioară, i s-a arătat Mântuitorul nostru Iisus Hristos spunându-i că o va vindeca pe mama ei, care la vremea aceea era foarte bolnavă, dacă îi va dărui ceva. La vârsta de paisprezece ani ea a avut un accident la ochiul stâng şi şi-a pierdut vederea, însă cu acest ochi nu mai vedea în dimensiunea pământească, ci vedea, de fapt, în dimensiunea cerească.

(Observaţia 3: Aici putem aprecia că este vorba de o interpretare artistică, desigur, demnă de un artist. Ca să nu le spună lucrurilor dureroase pe nume, şi anume că Verginica era chioară de-a binelea, M.Z. dă un sens poetic, duhovnicesc şi o funcţionalitate benefică ochiului care, de altfel, ori nu mai exista, ori era ca şi inexistent. Dar lucrurile n-au stat chiar aşa cum le interpretează el. Mai precis, copilei Verginica i s-a arătat mai întâi o arătare care s-a recomandat a fi Maica Domnului cu Pruncul Iisus în braţe, care i-a vorbit şi i-a promis că Pruncul ei îi va vindeca mama. A doua zi, Pruncul Iisus a venit singur, fără Maica Lui, şi i s-a arătat din nou Verginicăi, dar acum arătarea devenise de pe o zi pe alta om mare, avea chip de sfânt, barbă şi era înconjurat de raze strălucitoare. El i-a promis un târg: ca să-i vindece mama de boală, Verginica trebuia să plătească un preţ, destul de piperat de altfel. După repetate negocieri, au convenit ca preţul plătit de copila Verginica să fie lumina ochiului stâng, despre care arătarea care se recomandase a fi Domnul Iisus-matur pretindea că are mare nevoie, ca să se folosească de ea ca de un ochean, cu care să-i spioneze pe oameni direct din ceruri, fără a mai fi nevoit să coboare pe pământ. În final, arătarea i-a făcut totuşi o mare concesie Verginicăi, anunţând-o că o mai păsuieşte câţiva ani şi că va veni să-i ia ochiul abia când ea va împlini 14 ani)

În 1955, după un post de patruzeci de zile, pe care i-l ceruse Domnul, ea a fost împărtăşită, în noaptea de Paşti, de Sfinţii Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan şi din acel moment asupra ei s-a coborât cuvântul Domnului. În noaptea în care a început această lucrare, acest cuvânt suna aşa: ”Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Iată Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, Cel ce M-am răstignit pentru păcatele lumii şi sunt în duh, nu sunt în trup. Nu acest trup este Dumnezeu, ci Cel care vorbeşte prin acest trup; acesta este un vas pe care l-am ales ca să-Mi conduc poporul pe aceste ultime căi spre mântuire”.

(Observaţia 4: M.Z. reproduce această proclamaţie destul de aproximativ, poate din memorie. Textul pe care pucioşii îl promovează ca autentic este însă substanţial diferit şi arată aşa: “... Pace vouă! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ ca să-Mi culeg un popor şi să-i vorbesc tainele cele pentru vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi am venit să vorbesc pe pământ, să-Mi gătesc calea celei de a doua arătări, aşa precum este scris în cartea Mea. Nu acest trup sunt Eu. Aceasta este o trâmbiţă din care Eu trâmbiţez în vremea aceasta ca să vestesc peste voi toate câte vor fi în zilele ce vin.” [Citat din Cuvântul Pucios, de la data de 30-04-1955]. Cu litere aldine s-au evidenţiat porţiunile care coincid cât de cât. Să observăm că, în timp ce textul oficial promovează o singură cale spre mântuire – calea pucioasă, desigur – M.Z. încă mai oscilează, vorbind despre mai multe căi, ca şi când mântuirea ar putea veni eventual pe mai multe cărări. De asemenea, M.Z. preferă s-o numească pe Verginica vas, în timp ce liderii pucioşi o numesc trâmbiţă.)

Dumnezeu anunţa atunci că vremea sfârşitului este aproape, că este momentul să aleagă un “Nou Israel” şi să hotărască un “Nou Ierusalim”. Israel fiind de fapt poporul cel credincios, iar Ierusalimul, cetatea desăvârşirii Domnului. De-a lungul timpului, Domnul a descoperit prin această lucrare că vremea împlinirilor s-a apropiat, că România va intra într-o perioadă de strălucire şi de glorie.

(Observaţia 5: Această “proorocie”, care datează de pe vremea Verginicăi, nu s-a mai împlinit deşi au trecut de atunci zeci de ani. România a trecut prin profunde transformări după 1989, dar schimbările în bine sunt doar la nivel declarativ. Oamenii nu trăiesc mai bine, ci mai prost. Siguranţa zilei de mâine sau a persoanei au dispărut. Indicele de sănătate al populaţiei a căzut dramatic, iar populaţia este în scădere ca număr. Emigraţia, imigraţia şi şomajul au ajuns la cote alarmante. Datoria externă este acum uriaşă, deşi în 1989 era zero. Fabricile au fost distruse, făcute una cu pământul, iar mijloacele fixe au fost furate sau vândute la fier vechi. Viitorul ţării este amanetat. Pe plan spiritual s-a înregistrat un mic reviriment, dar mai mult statistic decât în realitate. Ofensiva sectelor şi a altor culte a devenit agresivă, iar oamenii sunt debusolaţi şi devin uşor victime falselor minuni şi amăgirilor care le promit dialogul zilnic şi întâlnirea rapidă cu Dumnezeu. Unde este strălucirea şi gloria, promise cu emfază la Noul Ierusalim? Putem concluziona fără teamă că această “proorocie” este o mare minciună.)

Anunţă, de asemenea, că momentul reîntoarcerii unsului său, regele Mihai, s-a apropiat şi că numai prin reîntoarcerea acestui uns al lui Dumnezeu ne putem realiza idealurile, adică ascultarea de Dumnezeu.

(Observaţia 6: Nici această “proorocie”, care anunţă venirea regelui – dar nu ca turist, sau ca pensionar, aşa cum lasă aici să se înţeleagă, din precauţie, Marian Zidaru, – ci ca rege pe tron, de unde să îndrepteze lucrurile care deja o luaseră razna şi să-i ajute pe români să-şi “realizeze idealurile”, nu s-a mai împlinit şi nici şanse să se împlinească nu se mai întrevăd. Regele s-a întors, totuşi. Sunt românii mai ascultători de Dumnezeu acum, când regele este rezident permanent în România? Aş! Deci, şi această “proorocie” pucioasă s-a dovedit a fi o mare minciună.)

În jurul acestei “lucrări” – petrecute la Pucioasa – s-au adunat numeroase familii de credincioşi care ascultau cuvântul şi nu descopereau altceva decât îndemnul spre credinţa cea adevărată, Biserica Creştin-Ortodoxă.

(Observaţia 7: M.Z. se fereşte să identifice credinţa cea adevărată cu credinţa semenilor lui din Biserica majoritară, Biserica Ortodoxă Română – BOR, ci alege intenţionat pentru biserică o denumire convenţională, ambiguă, inexistentă ca instituţie, pe nume Biserica Creştin Ortodoxă –BCO. El reproduce involuntar ceea ce a învăţat de la liderii lui, şi anume mentalitatea şi dorul mocnit de a se desprinde de “tutela” BOR şi a înfiinţa o Biserică separată, schismatică).

La început aveau acces toţi creştinii, unii chiar cu ţigara în gură, fiecare după nivelul de înţelegere al vieţii creştine. Apoi, Domnul a început să selecteze acest popor. Mai întâi a spus că bine ar fi ca omul să se elibereze de patimi, să nu fumeze, să nu bea ţuică, să trăiască curat, şi la aceste porunci, mulţi au plecat de la lucrare, bârfind-o. Apoi Domnul a cerut să nu se mai mănânce carne şi atunci au căzut iarăşi mulţi. De curând Domnul a cerut ca toţi martorii acestui cuvânt să trăiască în curăţenie.

(Observaţia 8: M.Z. se contrazice aici, căci puţin mai înainte a spus că “Domnul, mai întâi” le dăduse unele porunci, printre care aceea ca “să trăiască curat”, iar acum spune că “de curând Domnul le-a cerut să trăiască în curăţenie”, ceea ce înseamnă de fapt acelaşi lucru.Înseamnă că ori le ceruse în două rânduri să instituie aceeaşi jertfă – ceea ce e greu de crezut – ori M.Z. face o confuzie temporală între “mai întâi” şi “de curând”).