Copilaria si viata lui Iuda Iscarioteanul

[zoridezi]

În prealabil postat de gavriil

Obisnuinta e greu de schimbat dar nu imposibil.
Pedeapsa stramoseasca este moartea.

Cand am zis de pedeapsa stramoseasca ma gandeam la pacatele parintilor sau ale bunicilor, strabunicilor.

PS. Inca mai sper ca e posibil.

Ideea ta suna a eugenism. O astfel de intelegere a fiintei umane a condus spre toate razboaiele secolului XX.

Sunt convins ca oamenii se pot schimba daca sunt inconjurati cu dragoste crestineasca adevarata, nu cu cea tampa care afiseaza un chip cu masca smerita si zambet dulceag.
Sunt persoane greu de suportat din cauza marilor lor orgolii, a mandriei. Pe acestia ii consider bolnavi duhovniceste.

Pedeapsa stramoseasca este moartea, cum bine preciza un coleg mai inainte. Structura genetica nu conduce in mod fatal un individ spre fapte reprobabile, ci lipsa de educatie crestina, exercitiul iubirii de Dumnezeu.

Si daca oamenii nu sunt inconjurati de dragoste adevarata si dau mereu peste cioturi, se mai pot schimba?
Dar orgoliosii oare nu sunt predispusi spre mandrie asa cum altii sunt predispusi spre pesimism, egoism si alte pacate 'morale'?
Sunt toti oamenii pe acelasi picior de plecare in 'cursa duhovniceasca' sau unii au circumstante atenuante?
Sper ca nu te-am ametit cu aceste intrebari dar chiar as vrea sa aud si parerile altora. Poate asa mi-o schimb si pe a mea si nu mai suna a eugenism (?!)

Sunt defectele de caracter mostenite sau dobandite pe parcurs? Voi ce credeti?