Despre vraji si necazuri de la diavol. Povestea mea

[Catisma]

În prealabil postat de claudiuremus

Daca ai cunostinta despre tot ce mi-ai raspuns,atunci esti cu siguranta pe drumul cel bun.In legatura cu acel aspect,,ma lasa sa-mi incarc bateriile",iarta-ma dar lucrurile stau altfel:nu el te lasa sa-ti incarci bateriile,ci el este dezorientat,derutat,atat stie sa faca,atata putere are,tu ai inceput deja sa joci in terenul lui.

Păi e logic, Claudiu, că altfel m-ar omorî dacă ar veni noapte de noapte, dar nu-l lasă Dumnezeu. Asa că mai am momente de respiro, după care calvarul o ia de la capăt. Sunt entităti logice ca oricare alta si extrem de viclene; asta o spun părinti avansati, nu noi.

Eu nu joc în terenul nimănui. Îmi duc doar chinul înainte, ca un bou la jug si sper să se termine într-o zi. Experienta asta sigur mi-a pus în lumină viata altfel; cu sigurantă, prioritătile mele sunt altele si lucruri pe care le consideram importante înainte nu mai au acum nici o relevantă. Cel mai important e să dorm, să fiu sănătoasă si să-mi văd de viata mea. Nici nu stim cât de pretioasă e fiecare clipă si ce dar mare e de la Dumnezeu. Le luăm pe toate ca lucruri firesti: că suntem sănătosi, că mergem pe picioarele noastre, că putem pune capul pe pernă seara, oricât de mult, poate, ne-am bătut joc de ziua respectivă, că ne putem trezi dimineata si bucura de un geam deschis si de razele soarelui, de frunze, de păsări, că interactionăm cu oamenii si ne purtăm cu ei mai bine sau mai rău, că putem mânca, dormi, sau pierde timpul când dorim. Si tot nu suntem multumiti. În schimb, strâmbăm din nas, cârtim mereu si ne acrim singuri, în loc să ne folosim talantul si să lucrăm cu ce avem si să-i multumim lui Dumnezeu că ne putem bucura de viată, asa cum este.

Stai linistit că nu citesc Moliftele Sfântului Vasile... Crede-mă, când ai probleme, citesti tot ce poti si încerci să te informezi cât mai mult.

Am să încerc să merg si la Sihăstria, mi-ar plăcea foarte mult. As mai avea si altele dar, vorba ta - mai precis, vorba Părintelui Arsenie Boca :) - nu o să-mi spun planurile aici, tocmai pentru că diavolul mă aude si va încerca să-mi pună piedici. :)

Mă gândeam aseară când ai mentionat că te-a ajutat Maica Domnului. S-a milostivit de tine, esti un fericit! Eu încă sunt în stadiul în care simt că sunt absolut singură, si dacă n-ar fi credinta, as spune că nu mă aude nimeni. Relatia mea cu divinitatea e subredă rău; vai de capul meu. Dar nu disper, am mai spus si o mai spun...

„Tine-ti minea în iad si nu deznădăjdui”, stim bine cine zicea asa.

Doamne-ajută.

[Catisma]

O mică rectificare apropo de prietena X. ... Spuneam că nu stiu dacă si vedea lucruri, dar am pierdut din vedere că ea văzuse pe „cineva” care mă arătase pe mine, atunci, la masă. Auzea si vedea fel si fel de chestii, ziua în amiaza mare, cum s-ar spune...

Nu mă gândesc la ea la modul obsesiv. Mi-e milă de ea si-mi pare rău cum a ajuns. Dar se vede treaba că paranormalul si credinta adevărată „nu se pupă” si s-a lăsat atrasă si captivată de o zonă care o fascina, până a devenit captivă.

Bineînteles, în toată această poveste, continui să propun o lectură crestină si nimic altceva. Apropo de comentariul referitor la faptul că problema mea e una complexă, atât de natură duhovnicească, cât si psihică, pot spune că eu cred că e o afirmatie valabilă, în măsura în care, desigur, aceste „atacuri” speculează fondul uman existent si tot ceea ce înseamnă el. Se joacă dracul cu omul? Cu slăbiciunile, cu înclinatiile, cu gândurile*, cu patimile lui? Solicită resorturile intime ale omului? Apasă pe pedale? O, da.

_______________


*„Nu este de mirare că puterile văzduhului au astfel de cunostinte, când vedem că foarte adesea, oameni cu simtul observatiei mai dezvoltat cunosc starea noastră lăuntrică după chipul si manifestările din afară. Cu atât mai mult pot observa acestea ele, care, duhuri fiind prin natura lor, fără îndoială că sunt mai pricepute si mai pătrunzătoare decât oamenii.” (Avva Serenus - din „Convorbirile duhovnicesti” ale Sf. Ioan Casian)

[Catisma]

...Să stiti că poate să sune si soneria. (N-am avut asa ceva, slavă Domnului...)

Iarăsi, din părintele Argatu:

„7) Poate auzi soneria de la usă:

a) Dacă sună o dată, este un hot. Este bine să aprinzi luminile, să faci zgomot, ca să fugă.

b) Dacă sună de două ori, este de la diavol. Îl alungi cu tămâie, rugăciuni, semnul Sfintei Cruci. Zici de 3 ori: „În numele Mântuitorului Iisus Hristos, pleacă de la mine si de la casa mea. Pe pustiu să te duci si aici să nu te mai întorci.

c) Dacă sună de trei ori, este un înger. Fii atent, că îti aduce ceva, te avertizează de ceva.

Punctele b) si c) se referă la faptul că soneria sună singură, nu sună o persoană. [...]”.

Adaug o mică întrebare retorică: când am zis eu că la mine, bătăile în usă erau la usa de la intrare?

Doamne-ajută.

[CosboCan]

Revin, Catisma, la ideia initiala, invartitul in cerc... Mai multe rugaciuni, mai multe acatiste si paraclise. Fara indrumare duhovniceasca... Imprimi tensiune si viteza excesiva punctului de pe cerc, pentru a reveni de unde ai plecat.

Castiga aghi, pentru ca bati pasul pe loc. Datorita vitezei te prinde mai rar, uneori mai poti dormi, dar jocul ii place, fi sigura de asta. El stie ca in felul acesta te vei dezintegra, e o chestiune de timp.

Castiga si casa. Caramida intai fiind, are cinstea de a nu fi lasata singura trei zile. Batranii neamului ar fi gelosi pe ea.

Sunt si altii, mai incercati ca mine, care-ti recomanda saltul la o manastire. Cartile sunt bune, ti-au dat sensul. Se afla si in manastiri destule, dar o manastire numai cu volume ar fi un non sens. Manastirile au ceva in plus: calugarii si viata subtire, duhovniceasca. Un alt univers care te asteapta, pentru pasul tau spiritual inainte. Pentru iesirea din cerc. Pentru a urma sensul, pe care l-ai aflat deja.

Cartea parintelui Argatu nu est un retetar. Nu este Sanda Marin. Duhovnicii de la Vervent (de exemplu) ti-o vor putea traduce. Sau translator fiind, o vei putea talmaci, dupa ce un "Vervent" va deveni a doua caramida importanta in viata ta.

Iti multumesc pentru cele scrise, iarta-mi insistenta, promit sa nu mai revin. Multa bafta in crucea minunata pe care Iisus ti-a dat-o. Fara ea, repet, nu ai fi ajuns aici. Si ajunsa aici, fara ea, nu vei continua, asa cum se asteapta de la tine.

[Catisma]

În prealabil postat de CosboCan

Revin, Catisma, la ideia initiala, invartitul in cerc... Mai multe rugaciuni, mai multe acatiste si paraclise. Fara indrumare duhovniceasca... Imprimi tensiune si viteza excesiva punctului de pe cerc, pentru a reveni de unde ai plecat.

Castiga aghi, pentru ca bati pasul pe loc. Datorita vitezei te prinde mai rar, uneori mai poti dormi, dar jocul ii place, fi sigura de asta. El stie ca in felul acesta te vei dezintegra, e o chestiune de timp.

Castiga si casa. Caramida intai fiind, are cinstea de a nu fi lasata singura trei zile. Batranii neamului ar fi gelosi pe ea.

Sunt si altii, mai incercati ca mine, care-ti recomanda saltul la o manastire. Cartile sunt bune, ti-au dat sensul. Se afla si in manastiri destule, dar o manastire numai cu volume ar fi un non sens. Manastirile au ceva in plus: calugarii si viata subtire, duhovniceasca. Un alt univers care te asteapta, pentru pasul tau spiritual inainte. Pentru iesirea din cerc. Pentru a urma sensul, pe care l-ai aflat deja.

Cartea parintelui Argatu nu est un retetar. Nu este Sanda Marin. Duhovnicii de la Vervent (de exemplu) ti-o vor putea traduce. Sau translator fiind, o vei putea talmaci, dupa ce un "Vervent" va deveni a doua caramida importanta in viata ta.

Iti multumesc pentru cele scrise, iarta-mi insistenta, promit sa nu mai revin. Multa bafta in crucea minunata pe care Iisus ti-a dat-o. Fara ea, repet, nu ai fi ajuns aici. Si ajunsa aici, fara ea, nu vei continua, asa cum se asteapta de la tine.

Am fost la o mănăstire deja si am vorbit acolo cu părintele staret, cum spuneam... Dânsul e unul din cei care au mentionat faptul că as avea nevoie de un om care să „lucreze” alături de mine, ca să spun asa, însă că e foarte greu, că monahii nu au timp. Mă rog, să zicem că e un episod si am să mai încerc si la alte mănăstiri.

Nu i-am numărat, însă am vorbit cu mai multi părinti. Părintele meu mi-a dat binecuvântare să mă sfătuiesc si să fac tot ce m-ar putea sfătui si altii. Cartea părintelui Argatu nu e un retetar, dar oferă o orientare. Fiul părintelui, cu care am vorbit (e cel de la Boroaia, Anita), mi-a spus să fac ceea ce recomandă părintele în carte si mi-a mai dat si Sfintia Sa câteva sfaturi utile.

Eu nu mă învârt mai mult decât pot si, oricum, ceea ce fac acum nu diferă extraordinar de mult fată de ce fac de mult. Având în vedere că e dificil să treci prin povestile astea după 5 ani de stres continuu si să dai numai de oameni care, chiar dacă înteleg, fie nu au timp, fie nu vor să se implice din varii motive, eu zic să sunt relativ linistită, ca moral.

Pentru genul ăsta de problemă, în mod normal ar trebui să se roage si să tină toată familia post - sau cel putin persoana care-mi este cea mai apropiată din casă - în cazul meu, mama. Din păcate, nu se poate. Nu e vorba de cărămizile casei, sunt alte probleme în care nu vreau să intru si care au întotdeauna eficientă în a bloca pe cineva, când ar dori să facă cu totul altceva.

Asadar, tot ce-mi rămâne e să mă duc singură - după conversatiile pe care le-am avut deja cu părinti - la mila Domnului, efectiv. Căci numai în El am nădejde. Vă asigur, e foarte dificil să întâlnesti binevoitori peste tot, însă să nu se implice nimeni. Evident că regimul de post si rugăciune dă peste cap viata normală a oricărui om. Îi înteleg. Personal, în naivitatea mea, mă gândeam că dacă as fi fost monah sau părinte, as fi făcut lucrul ăsta imediat, în sensul că as fi ajutat persoana, rugându-mă si tinând post în acelasi timp cu ea.

Îmi pare rău de tot că la mine în familie situatia este de asa natură încât nu putem face asta. Dar, chiar si asa, cum spuneam mai devreme, necazul ăsta a adus-o si pe mama la oarecari obicei de rugăciune, care era zero barat, până acum. Nemaivorbind de faptul că nu merge la biserică. Nu pot împinge oamenii de la spate si la drept vorbind, nici nu vreau, nu vreau să-i smintesc/dezgust, sper că-i aduce Dumnezeu singur, si cred că-i aduce, inclusiv prin necazuri de genul ăsta. Dacă n-a tinut cont foarte mult, 5 ani de zile, ultimele două luni cu sigurantă au făcut-o pe mama să ia o carte de rugăciuni si să citească în fiecare seară. Nu cred că poate să-i dăuneze lucrul ăsta (atâta timp cât nu se roagă noaptea, dar am mai spus, eu evit să-i spun (recent a fost pură disperare)). Iarăsi am mai spus, anul trecut a făcut un pas urias, s-a spovedit pentru prima oară. Necazurile astea au încrengături diverse si ating pe toti din jurul nostru, dar cu mila lui Dumnezeu cred că sunt si consecinte bune. Asa ne scutură el, cum spuneai chiar tu, CosboCan si sunt total de acord.

Sunt de acord că găsirea UNUI singur om care să mă îndrume, în loc de plimbarea asta brauniană de la un părinte la altul ar fi preferabilă. Asta si caut si asta si sper să găsesc. Nu stiu, dar am senzatia că sunt absolut singură în terenul ăsta. Sunt constientă că si acest fapt, prin el însusi, e o ispită si o „invitatie” spre deznădejde, dar cred că tocmai cu nădejdea în El, am să răzbesc. Sunt prea multe pilde frumoase pe care le-am citit ca să mă mai convingă cineva de contrariu, acum.

As vrea să se înteleagă clar că psihic vorbind, nu mă agit mai mult decât necesar. Dar de stat cu mâinile în sân si a nu merge la Masluri sau a nu mă ruga, nu cred că poate fi vorba. Când te doare măseaua, te tratezi... Încă nu pot pleca din Bucuresti, n-am să spun aici când o să pot, dar între timp, nu mă culc pe-o ureche (că nici nu pot). Poti să stai si să zaci asa, trezit de 1000 de ori pe noapte si să te uiti în tavan si să te sucesti de pe-o parte pe alta până dimineata, iar a doua zi iarăsi să nu faci nimic. Eu nu vreau să ajung să iau pilule, ca singura iesire (oare?) din impas.

NUMAI cu Dumnezeu. Nu stiu ce se întelege din ce spun eu, însă am mai spus si pe un alt thread, să nu ne închipuim cumva că ne „luptăm” noi sau avem vreun merit în necazurile de acest gen, că e mare sminteală. „Fără de Mine nu puteti face nimic.” Trebuie să fim constienti că nu suntem apti pentru astfel de „meciuri” si să privim totul cu smerenie si răbdare în marea Lui milă. Merg înainte... foarte încet (NU agitat), dar trebuie mers înainte. Eu cred că tocmai în asta constă încercarea pe termen scurt (sau lung, stie Dumnezeu), până găsesc pe cineva: să nu depun armele si să-mi fac pravila după putinta mea putină, cu smerenie si realizarea faptului că sunt mică si cu totul la mila Lui.

Încă o dată, sper să găsesc pe cineva care să aibă timp de mine.

Doamne-ajută-mă si ne ajută pe toti.

P.S. Nu-i nici o supărare pentru „insistentă”; eu vroiam să-mi cer scuze pentru ceva: că tot tutuiesc aici - nu-mi place, pentru că nu stii niciodată vârsta si pregătirea persoanelor cu care vorbesti, dar spatiul ăsta virtual te face să „scurtezi” lucrurile. Considerati că nu am tutuit pe nimeni.

Numai bine.

[Catisma]

Revenind la duhovnici, foarte multi îti spun: „mergeti înainte si nu vă pierdeti nădejdea” si cam asta e tot. Chiar mă uitam zilele astea, la biserica unde mă duc, am surprins întâmplător - vorbeau foarte aproape de mine - un schimb de cuvinte între un părinte si o enoriasă, care-i spunea niste lucruri foarte asemănătoare cu ale mele (sărăcuta, la ea se pare că sunt niste tracasări în timpul zilei). Atunci chiar am rămas pe loc si m-am străduit să aud, să văd ce o va sfătui părintele. I-a spus lucrurile clasice, că dracul caută să ne inducă în eroare si să ne sperie, că nu trebuie luat în serios, etc, etc. Altceva nimic.

Chiar o să caut să-mi amintesc cu câti părinti am vorbit si sfaturile si părerile pe care le-am primit - de altfel, foarte bune - dar care s-au oprit acolo, nimic concret. „Vă trebuie un om”; da, nimic de zis, dar nu iese nimeni în fată. Sau măcar să-mi recomande pe cineva. Bun, nu-i nimic, o să caut eu...

O văd pe femeia aceasta - e tânără, nu cred că are mai mult de 30 de ani - cum vine în biserică si se uită cu niste ochi care pe mine, personal, mă dor, pentru că în afară de „aveti nădejde”, altceva nu i s-a mai spus si vine, săraca, la Molifte, altceva nu stie ce să facă. Se vede clar că suferă, e si speriată si îndurerată - o văd, efectiv, cum suferă, cum vrea un sfat mai concret si mai personal si nu îl are, dar nici nu mai îndrăzneste să mai întrebe. Când o văd cum îsi stăpâneste lacrimile tot timpul, îmi face rău. Îmi e tare milă de ea. Îmi vine să-i „fac cu mâna” si să-i spun că „suntem colege”, heh, si să-i spun că nu e singură.

Ferească Dumnezeu să implic aici vreo critică la adresa preotilor. Dar e foarte, foarte greu să fii lăsat singur si să tooot stai în expectativă si doar cu câteva sfaturi generale. În fine. Pentru mine si asta e încă o dovadă a faptului că suntem numai si numai la mila lui Dumnezeu si că atunci când găsim pe cineva si sprijinul pe care l-am căutat, e doar prin El si prin lucrarea Lui.

Doamne-ajută.

În prealabil postat de Catisma

...Să stiti că poate să sune si soneria. (N-am avut asa ceva, slavă Domnului...)

Iarăsi, din părintele Argatu:

„7) Poate auzi soneria de la usă:

a) Dacă sună o dată, este un hot. Este bine să aprinzi luminile, să faci zgomot, ca să fugă.

b) Dacă sună de două ori, este de la diavol. Îl alungi cu tămâie, rugăciuni, semnul Sfintei Cruci. Zici de 3 ori: „În numele Mântuitorului Iisus Hristos, pleacă de la mine si de la casa mea. Pe pustiu să te duci si aici să nu te mai întorci.

c) Dacă sună de trei ori, este un înger. Fii atent, că îti aduce ceva, te avertizează de ceva.

Punctele b) si c) se referă la faptul că soneria sună singură, nu sună o persoană. [...]”.

Adaug o mică întrebare retorică: când am zis eu că la mine, bătăile în usă erau la usa de la intrare?

Doamne-ajută.

si daca suna de 4 ori e politia:))) mai glumim si noi, nu imi bat joc

[Catisma]

În prealabil postat de annajanette

si daca suna de 4 ori e politia:))) mai glumim si noi, nu imi bat joc

La mine a bătut de 4 ori.
Nu-i nici o problemă.

Multumeste-i lui Dumnezeu că poti să glumesti.

Numai gânduri bune,
C

[Catisma]

În prealabil postat de Catisma

Stai linistit că nu citesc Moliftele Sfântului Vasile... Crede-mă, când ai probleme, citesti tot ce poti si încerci să te informezi cât mai mult.

Când am spus că „citesti tot ce poti”, m-am referit la lucruri generale, cum ar fi faptul că stiu că nu se citesc moliftele Sfântului Vasile. Nu m-am referit la rugăciuni, că citesc toate rugăciunile posibile. Cum să fac asa ceva; ar fi o nebunie!

Încerc să scriu mai concentrat si probabil uneori se pierd niste sensuri pe parcurs.

[CosboCan]

Este o diferenta, Catisma, intre obiectivul tau si al Domnului.

Obiectivul tau principal (sunt putin rautacios, sa nu te superi) este sa recapeti somnul linistit, prin scaparea de neplacerile si supliciile demonice, utilizand - ca unelte - slujbele si rugaciunile specifice. Daca maine s-ar infaptui miracolul asta, treptat ti-ai relua viata anterioara cu o voluptate teribila. Iar cartea parintelui Argatu, ar ramane pe acelasi raft prafuit, langa Sanda Marin, retetarele noastre pentru suflet si pantec.

Obiectivul Domnului este restaurarea fiintei tale. Utilizeaza, ca unelte, tragerea nocturna de maneca prin demoni. "Scoala-te, Catisma, i-ati crucea si vin-o la Mine!" Iata diferenta.

Daca obiectivul tau initial ar fi fost cel al Domnului, dupa primele masluri sau acatiste doar, harul te acoperea... Se lasa pe tine, ca o apasare divina, inima ti se umplea de o bucurie tainica, de nedescris iar lacrimile suroiau fara voia ta... Iar pana acum, dupa atatea slujbe, ai fi avut cununa. Sa sti ca sunt multi, stiuti doar de Dumnezeu, in starea asta, chiar in clocotul urbei.

Nu cautam un duhovnic incercat pentru a alunga doi demoni si jumatate. De asta nici nu l-ai gasit inca. Duhovnicul incercat aliniaza obiectivele noastre la cele divine, realizand armonia si restaurarea creatiei. Atunci demonii nu sunt practic alungati, pleaca singuri, pe cale de consecinta.

In fata intrarii principale a Manastirii Cernica se afla inca o cladire in care se nevoia parintele Argatu, parca ieri se intampla asta. Sfintia Sa, asezat pe un scaun, in camera ticsita de lume, incepea rugaciunea. Lasa capul in piept, sufla cu forta si incepea. Borborosea mai mult sau mai putin clar. In jurul lui, paralitici, demonizati incepeau sa geama amar. Chiote si sueraturi inspaimantatoare traversau continuu incaperea, intr-o atmosfera teribila... Zgomotele nu aveau corespondent uman, ce se petrecea acolo depasea imaginatia si puterea de intelegere. Tin minte o femeie eleganta, cu sot in costum si haina scumpa de blana, ce incepe intr-un moment sa grofaie incredibil. Sotul se roseste si incearca s-o scuture, pentru a evita penibilul situatiei, zadarnic insa... Unii intrau pe brate, adusi in carucior si plecau pe picioarele lor. Oricum ceva se schimba in toti... Dar scopul parintelui era alungarea demonilor??? Nici vorba, chiar daca asta s-a petrecut ani in sir. Sfintia sa, din inaltimea duhovniceasca, incerca scoaterea sufletelor din tenebre si readucerea lor la Domnul. Restaurarea creatiei. Iata obiectivul. Iata sfintenia si ortodoxia adevarata.

Iti sugerez, cu multa sfiala, manastirea Dervent. Sunt preoti incercati in astfel de probleme acolo, poate iti vei gasi un duhovnic printre ei. Nimeni nu iti poate garanta acest lucru, dupa cum nu exista duhovnicul ideal, bun pentru toti.

Este pana la urma datoria si obligatia fiecaruia sa se zbata si sa-si gaseasca "manusa" care i se potriveste. Zbuciumul cautarilor face parte integranta din drum, Dumnezeu apreciaza efortul si lacrima celor ce vor sa iasa din cerc si in cele din urma da, nu te indoi de asta.

La Dervent se poate asigura cazare in incinta manastirii si exista obiceiul - practicat de multi - sa se ramana doua-trei zile pentru rugaciuni, masluri si spovedanie. Iar rezultatele descrise sunt miraculoase, chiar daca unii au fost singuri.

Acorda-i mamei timp si nu o subestima. Se poate intampla sa recupereze in timp record si chiar sa depaseasca pe multi. Vorbim de persoane in etate, cu tinuta morala, care deja s-au jertfit prin familie si copii si carora Domnul le intinde mana si harul la cea mai mica intoarcere. Ai vazut cum stau diavolii potoliti cand domnia sa se roaga in toiul noptii pentru tine? Imaginea mi se pare fantastica.

Totusi, viziteaza www.dervent.ro inainte de a bate drumul, deoarece sfaturile mele nu au nici o incarcatura duhovniceasca. Iar formula "tu" pentru mine este chiar magulitoare.

Numai bine iti doresc!